Am zis!

Ca anul 2010 o sa fie anul zambetului si al shoturilor de optimism administrate in posturi mai dese.

Gand la gand de Craciun

Chiar daca mereu tindem sa evadam in nisip sau in alte zari exista mereu o zi p an cand nicaieri nu e mai bine ca acasa. Craciun Fericit! si nu uitati sa zambiti si in 2010 :)

5 ani 5 luni si 23 de zile

Asta era varsta mea la momentul Revolutiei. Imi imparteam universul intre bataile cu soramea, dezmembratul de jucarii, asteptarea sa vina ai mei acasa si ocazional refuzam sa merg la gradinita. Era frig si eram nervos ca anul asta nu ninsese si sania mea statea ruginita la uscatoria de la etajul 3. Vestile despre revolutie veneau de la televizorul Elcrom, luat prin relatile lui tanti kati, si de la un sir de vecine ce se perindau prin casa noastra jelindu-se si tremurand in halatele grena ca cele de spital. Pe 22 decembrie mama gatise si il asteptam pe tata sa se intoarca de la santier. A venit mai devreme ca de obicei, s-a asezat la masa si i-a zis mamei "e groasa aurico, se trage in draci, am fost si eu acolo". Apoi scoate din sacosa bleumarin un ziar in care erau invelite 3 banane si soramea, raluca, incepe sa se bucure. Cum mie nu-mi plac bananele ii iau tatei sacosa din mana sa scormonesc in ea si mana mi se opreste cand dau de 3 gloante si multe cartuse trase. Imi raman putine mirosuri tatuate in creier dar pana azi nu mi-am putut scoate din cap mirosul acelor cartuse...miroseau ciudat...nush a ce dar cred ca ala era mirosul raului. Seara ce a urmat ne-a gasit pe toti pantru dormind in patul din sufragerie si pe la 8 seara tata impreuna ce nea George au plecat inarmati cu satarul de snitele si facaletul mamei sa apere blocul de teroristi. Pe blocul de vis a vis se vedeau lumini rosii, se aude un foc de arma in noapte, mama ma ia pe mine si pe raluca si ne arunca pe patura verde de de jos "sunt teroristi mama!".

Ziua de 24 decembrie mi-a oferit primele imagini incrustate brutal pe creier; Ceausescu si Elena Ceasusescu zaceau morti langa un zid . Tata cand a vazut imaginile a tras concluzia pentru mine despre revoluite : "ce natie de oameni suntem noi daca ne-am omorat presedintele in ajun de Craciun ca pe un porc"

Le multumesc celor care au avut barbatia sa faca in Romania singura revolutie adevarata din Europa din anii 89-90 si ii consider adevarati eroi pe cei peste 1000 de oameni care au murit in perioada 18-25 decembrie 1989. Eroi nu mor niciodata!

To the airport!

Te-ai nascut in Romania dar oare locul tau e aici?

Incepe sa ma chinuie din ce in ce mai mult intrebarea asta intre lungile statii de metrou. Stiu ca acum ceva timp nu sustineam deloc emigrarea dar stiu ca fiecare are un loc si un scop in viatza. Daca locul tau nu este in Bucuresti si este in Paris sau Londra unde soarele ti se pare ca rasare mai frumos si unde oamenii din metrou sunt mai veseli. Oare o sa-ti gasesti alesul printre cele 22 milioane sau printre cele 6 miliarde de oameni de pe glob? Realizez ca visele sunt proportionale cu marimea "universului" in care traiesti...de ce sa nu think big!... de ce sa tanjesti dupa rasaritul din vama cand poate rasaritul de pe Golden Gate e de 7 ori mai frumos, de ce sa nu explorezi, sa incerci si de abia atunci cand ai vizitat tot "universul" poti sa ramai intr-un loc pe care sa-l numesti acasa savurand zilele ce trec langa cineva drag.

A 12622

O prietena imi spunea ca uraste garile pentru ca ii dau mereu senzatia de adio...ei bine mie imi plac la nebunie garile. La capatul peronului mereu se intampla ceva, mereu se nasc sau se sfarsesc povesti, se plange, se rade, se sare in brate de fericire astfel incat gara mereu traieste prin oamenii care trec si-si lasa stampila intamplarilor traite in ea. Acceleratul 12622 mi-a dat ocazia sa observ ieri seara prin frigul care invaluia Gara de Nord toate povestile de care va vorbesc. Cred ca cel mai intalnit sentiment de pe peroane era dorul celor care isi asteptau zgribuliti de frig iubita, fratele sau copiii. Cand cate un tren intra somnoros in gara si din el coborau oameni, peronul pana atunci intunecat era luminat de sute de luminitze de fericire care se aprindeau in ochii celor care pana atunci asteptasera persoana din acel tren. Rapidul care vine de la Iasi aduce alte povesti ale unor oameni care in momentul in care pun piciorul pe peron nu mai sunt copii si brusc devin din nou oameni maturi, singuri intr-un Bucuresti mult prea rece pentru ei...multi tineri se reintorc de acasa, unde era cald si bine in bratele famililor, la birourile din sticla si la bancile facultatilor care le strivesc visele copilariei in marele oras Bucuresti.
Drum bun!

I want to say...

Ai in general o parere buna despre tine dar din cand in cand te cauti in buzunare si vezi ca-ti lipseste tupeul sau mai academic spus indrazneala. N-ai tupeu in tine! Nu ai tupeu sa strigi cand te doare, sa mergi cand trebuie sa alergi, sa stai sa bei o cafea lunga in loc sa dai un shot peste cap si sa fugi. N-ai tupeu sa spui ce simti, sa-ti demachezi timiditatea in noapte in fata unui pahar de vin. De ce dracu ti-e frica ca in clasa a 2-a cand colegii radeau de tine cand te incurcai atunci cand iti venea randul sa citesti din carte...ridica-te din nisipul pierdut printre frunzele de pe jos si spune! Cand escaladezi Everestul exista riscul sa cazi sau sa-ti indeplinesti un vis realizand ca acolo sus e mai cald si mai frumos decat de asteptai.Indrazniti si mergeti mai departe!

Dintii de lapte

In 2006 anul 2010 mi se parea departe, intr-un alt univers paralel cu universul meu care de abia se construia din nopti albe si mult nisip dar ziua de 27 noiembrie 2006 avea sa schimbe ceva in universul meu...in ziua aia m-am angajat si socK! am inceput sa ma schimb. Da, recunosc ca jobul m-a schimbat dar nu la modul in care mi-a legat de gat cu o cravata bolovanul rutinei. Cei trei ani de cand lucrez aici mi-au pus atata ordine cat trebuia in haosul de nisip care-mi invaluia mintea de adolescnt tarziu. Nu regret nicio dimineata in care m-am dus la birou trist, vesel, mahmur, bolnav sau altcumva si ma bucur ca sunt angajat.

The Architecture of Happiness

Hai sa desenam ceva impreuna . Uite facem fundatia aici in intersectia asta cu un prim simplu gest. Din vorbe dulci si sarutari in noapte facem un perete iar printre cearcefurile reci mai facem unul. Pe banci de parcuri tarzii mai construim un etaj si facem ferestrele. Hai sa facem si o mansarda din impreunarea mainilor noastre intr-o seara rece si un acoperis din zambete si vorbe de dor. Ce frumoasa a iesit, cred ca e cea mai frumoasa dintr-o lume.

3.2.1....

Play

Urasc internetul si calculatoarele pentru ca au amutit in zgomot de taste toate strazile. Nu mai aud niciun glas de copil pe strada, niciun tipat, nicio minge sarind in gradina punctului termic. Unde-s vremurile cand ne jucam pana la 11 noaptea vara si jucam frunza de ne rupeam toate hainele. Deveneam eroii blocului la meciurile cu N5 la care si mamele noastre trageau cu ochiu pe geam sa vada cat de fotbalist e baiatul lor. Mi-e dor de o julitura capatata in corcodusul devalizat din gradinita sau de un pahar de apa rece ca gheata dupa un meci de fotbal de langa punctul termic. Linistea din mijlocul zilei este sparta doar o bormasina care-ti tulbura somnul si pana si asfaltul din fata blocului este nostalgic la clipele cand era mazgalit cu bucati de creta sau de BCA. E prea liniste totusi

Concurs

Vi s-a facut dor de vara nu?...hai recunoasteti ca frigu aparut ca din senin v-a facut sa visati la niste zile insorite pe plaja :)

Concursul are un premiu surpriza dar existent si material... voi trebuie sa ghiciti in ce loc din Bucuresti anonimul infrigurat si-a pictat dorul de vara pe un perete

Succes!

Autumn long drink

Toamna se strecoara printre oameni la metrou si prin buzunarele in care ne ascundem de frigul de dimineata dinaintea unui soare somnoros care mai motaie inca un sfert de ora. Oameni mai multi la metrou, liceeni agitati si indragostiti se revarsa pe strazi si prin parcuri compunand din zambete si maini impreunate unul dintre cele mai faine tablouri ale toamnei. Toamna te face sa mergi mai incet si sa te gandesti, sa savurezi orice zambet si orice sclipire din ochii unei fete gandindu-te la vara care a trecut sau la vara ce o sa vina. Soarele apune tragand dupa el peste Bucuresti un cer caramiziu care se face intuneca in noapte eliberand racoarea, ce tinde sa devina frig, pe strazile pe care se aud patru pasi si doua rasete.

Pauza mare

Povestea incepe pe 15 septembire 1991 si dureaza 18 ani pana in iunie 2009. 18 ani cu emotii, note proaste la caligrafie puse de Doamna invatatoare Badila, cu note de cinci chinuite la mate puse de Doamna Ifrim si cu multi de zece la istorie dati cu zambetul pe buze de Doamna Crainic. Primii 8 ani din majoratul invataturii mele au curs la Scoala 94 de langa Minis catre care mergeam in fiecare dimineata dupa ce imi beam ceaiul si imi mancam painea cu gem.

Au urmat 4 ani de liceu de chimie Costin Nenitescu in inima Salajanului, ani care mi-au dat curaj ca pot sa-mi depasesc limitele ce mi-au fost impuse fals in generala. In liceu am descoperit olimpiadele si cu ele o senzatie unica; sambata dimineata cand tot orasul dormea eu ma duceam mandru la olimpiada iar in drumul de intoarcere acasa imi construiam sperantele de olimpic national cu fiecare statie de tramvai ce trecea. Un liceu dur si cu oameni murdari in care cu greu au gasit un prieten bun, pe Alex, si profesori care mi-au dat incredere ca si un inginer poate sa scrie (multumesc domnisoara cristea).

Am crescut, m-am ridicat si am ajuns si la Facultatea de Hidrotehnica unde am invatat sa calculez, sa desenez si spre final sa fiu un inginer. M-am luptat cu morile piloase de vant, am facut si masterul si am terminat si facultatea. Ciudat a fost ca desi in generala si in liceu am descoperit oamenii faini pe parcurs facultatea mi-a prezentat cel mai tare om din cei 6 ani petrecuti acolo de abia in ultima zi. Fumand o tigara Camel si band cafea dintr-un pahar ingropat in hartii Domnul Furis ma astepta in ziua in care imi sustineam lucrarea de disertatie. In orele ce-au precedat prezentarea mea profesorul mi-a servit cu vocea unui bunic toate lectile de viata de care are un om nevoie in momentul in care pleaca de acasa, in cazul meu din sistemul de invatamant. Cel mai important, mi-a demonstrat ca omul din tine e mai presus de diplome, bani si functii si in final conteaza numai daca tu te consideri un om bun uitandu-te in jurul tau la cati oameni ai facut fericiti.

S-a terminat...astazi pentru prima oara in ultimii 18 ani clopotelul nu a mai sunat si ghiozdanul a ramas gol si uitat intr-un colt.

Act

"Ai auzit fata ce-a zis? L-ai vazut si pe ala ce face?...Buna fata ce bine-ti sta parul! Salut mai cand mai iesim si noi la o bere?"

Am o veste proasta sa va dau: sunteti ipocriti! Va lustruiti in fiecare dimineata mastile pe care le purtati toata ziua si toata noapte pupand in fund cei mai sinistri idioti si suportand cu un zambet tamp pe fatza glumele de cacat ale colegilor de care sa fim sincer putin iti pasa. Esti un baiat bun placut de toti dar cu vreo 30 de proteze care te musca de cur cand te intorci cu spatele. Esti o fata model, iesi la fumat cu colegele la tigara si noaptea in club dar orice privire aruncata unui tip te trasforma pe intranet a doua zi in curva biroului. Trebuie sa ti se rupa de ce cred, trebuie ca cel mai bun prieten pe care il ai sa-ti spuna in fatza cand gresesti si sa te felicite cu un zambet pe fatza cand reusesti. Biroul devine o scena pe care joci 8 ore pe zi cu multi sufleuri informati prost si cu un regizor care a scapat de mult timp scenariul din mana. Improvizati!

Plai... povestea merge mai departe

Sunt deja trei ani de cand merg la Plai si de cand merg in Timisoara. Din ce in ce orasul e mai frumos, mai linistit si simt cum primeste mereu cu bratele zorilor deschise. Festivalul Plai este unul dintre singurele lucruri constant de frumoase care ma inconjoara in ultimii ani, la fel de relaxat si la fel de bine organizat. Am fost in vara asta de sapte ori la mare si n-am reusit sa ma relaxez cat m-am relaxat in padurea de la Muzeul Satului Banatean. Arta, workshopurile, jocul cu culorile, jongleriile si multe multele zambete de oameni frumosi mi-au umplut dupa amiezile si muzica din toate colturile lumii mi-a energizat noptile desavarsind o vara frumoasa. Cu muzica de la Plai invetzi sa plangi si mai apoi sa razi ca Esma Redzepova, invetzi sa tipi de bucurie in fatza naturii ca Sainkho Namtchylak si faci primii pasi rock cu arcusul pe vioara alaturi de Farfarello iar la final sari in sus de bucurie sub soare cu Dobet Ghnahore ale carei cantece te fac sa mergi cu gandul la plajele insorite lasate in spate vara aceasta. Trenul suiera in gara din Timisoara, soarele apune dupa un pod si eu ma intorc la Bucuresti ca un barbat de 50 de ani beat care se intoarce la nevasta lui dupa 5 zile petrecute cu o tanara fotomodela. A fost foarte frumos si anul asta la Plai. Ne vedem si la anul. Ceau!

Pe sistemul "Daca doriti sa revedeti" va invit duminica 20 septembrie de la ora 20.00 in Control la Plai After Party!

Cea mai frumoasa fata din lume

Cea mai frumoasa fata din lume face ochi in mijlocul razelor de soare si a aburului de cafea si taie zgomotul orasului cu un "neata" urmat de un zambet. Toti fotografii se chinuie sa faca albume de arta cu femei in diferite posturi cat mai aranjate cand raspunsul sta intins langa ei in fiecare dimineatsa pe cearceaf. Fatza de fata proaspat trezita mi se pare cel mai natural si frumos lucru dintr-o dimineatza poate prea devreme.

Cea mai frumoasa fata din lume merge cu autobuzul si inevitabil coboara la aceeasi statie cu tine. Viseaza la printi privind lumea din goana unui 311 si tatueaza mintea baietilor din autobuz cu parfumul ei. Daca e iarna isi trage nasul simpatic de rosu de la frig si se jeneaza ca o lebaba descoperita in vreun stufaris daca o privesti.

Cea mai frumoasa fata din lume rade cand ii intalnesti privirea intr-un supermarket, isi cumpara fructe, inghetata si o sticla de vin plecand grabita pe alee spre blocul ei trezit asfaltul care atipise cu zgomotul tocurilor ei.

Cea mai frumoasa fata danseaza, rade cu prietenele, plimba ca intr-un carusel privirile baietilor si dispare desculta in noapte cu pantofii in mana pe asfaltul ud si rece spre locul de unde maine o sa- si inceapa din nou jobul de ...cea mai frumoasa fata din lume.

Rapid Personal

Viata e ca....nu, nu e ca o cutie de bomboane cum zicea mama lui Forest Gump...e ca cale ferata fara capat. Pleci in fiecare zi de acasa cu trenul naveta spre acelasi peron tot pe sina veche si ruginita care te duce in pragul deraierii. Ce dracul ne tine pe sine?! Cumva povestea cu locomotiva mica cu aburi e adevarata si speram ca, candva sa zburdam cu sute de kilometri la bord ca un TGV prin campia murdara ce ne inconjoara zi de zi. Vrei sa fugi, sa nu mai auzi scrasnetele disperate din capul tau cand traversezi din cand in cand cate un pod subrezit al vietii atunci cand ti se pare ca sina din fata ta se termina. Fals, sina nu se termina niciodata si te poarta si spre munti si spre mari si zambete ce te fac sa suieri relaxat si sa-ti ambalaezi motoarele pregatindu-te pentru urmatorul pod vechi. Nu esti singur si te indrepti spre urmatorul macaz sperand ca trenul intalnit va merge cat mai mult cu aceeasi viteza alaturi de tine.

Plai Station 2009

Acum 2 ani intr-o seara de septembrie intr-o gara din Romania mi-am pus problema ca poate locul meu nu e aici in Bucuresti sau pe vreo plaja. Poate locul meu e in Timisoara. Scanteia care mi-a explodat in cap acest gand a fost Festivalul Plai care mi-a deschis privirii calea spre unul dintre cele mai frumose orase in care am fost ever.Timisoara, urban temperat perfect cu istorie si bunsimt, cu cafele matinale in Piata Unirii si cu plimbari nocturne pe strazile de langa Bastion. Festivalul Plai nu este despre muzica neaparat...daca cauti pe afis U2 sau alte staruri o sa te amagesti degeaba; sunt nume necunoscute din toate colturile lumii care te fac sa te misti si sa zambesti iar mai apoi sa le cumperi Cd-urile si sa-i asculti pentru cel putin un an pe repeat in metrou. Muzeul Satului Banatean unde se desfasoara festivalul e un loc unde totul e posibil, unde te faci amic cu arta si invetzi sa pictezi, sa canti sau sa faci jonglerii la workshopurile din timpul zilei.
Asa ca intre 11 si 13 Septembrie haideti sa ne jucam la Timisoara pe Plai Station!

Liber 3/4

E al dracu de cald si simti cum fiecare minut petrecut in orasul asta iti stoarce cate o picatura de energie si de optimism. Fiecare pas, fiecare semafor la care astepti, urmatoarea statie te adanceste in orasul fierbinte alaturi de alte corpuri inerte ca si tine. Ajungi sa te bucuri la o plimbare noaptea pe strazile um pic mai reci odata pustii dar acum pline de armatele de oameni incinse in cautarea portiei de briza salvatoare. Dispretuiesti din priviri orice purtator matinal de valiza de voiaj dimineatza si te amagesti cu vinerea ce o sa vina candva. Aerul este conditionat dar visele nu sunt conditionate de la 9.00 la 17.00 de nimeni... Haideti, plonjati apa este numai buna!

* Acesta este un post ce incurajeaza mersul la mare in defavoarea aerului conditionat de la birou.

White face

Vinerea te scoate din rutina de metroist datorita aparitiei unei noi specii. Corporatistul cu troler. Ii citesti in privre o sclipire de nebunie care sta sa explodeze in valuri odata cu venirea orei 17.00 cand isi arunca badgeul de la gat sde urca intr-o masina si se indreapta catre un nou shot de soare. Esti agitat si nu ai timp sa arzi linistit ca un foc linistit la locul tau, explodezi in weekenduri de libertate si nebunie numai pana luni cand pentru inca cinci zile ingheti sub aerul conditionat si sedinte. Lunea te gaseste pe acelasi scaun albastru de metrou admirand in geamul metroului bronzul capatat peste weekend si privind aproape cu mila la fetzele albe si nebronzate din jurul tau. Vinerea a aproape...ne vedem pe plaja ...white face!

Poveste de Mai

Iti amintesti de parca era ieri. Era miercuri 10 mai 2006. Aveai 21 de ani, plecasei de la facultate sa te vezi cu ea. Totul din jurul tau iti parea dubios ca intr-un atac de panica care sta sa explodeze. Iesi din metrou, ti-e cald esti agitat dar undeva in spatele gandurilor negre , gandul ca o vei vedea te face din nou sa tragi aer in piept si sa faci inca un pas si inca unul. Ii vezi zambetul cum sparge marea de fetze triste, te duci la ea o iei in brate si-o saruti. Nu o sa uiti niciodata acel sarut, amar de dulce, iti va ramane tatuat in creieri ca un numar de identificare ars pe pielea fina a timpului petrecut cu ea. Urasti parcul de la unirii, urasti banca aia verde pe care ati plans amandoi si mai presus de toate urasti podul de la marasesti pe care ti s-a spus cel mai amar adio. Dupa aia trei zile ai avut febra si ti-a venit sa versi parca din tine vorbele dulci pe care nu le-ai zis. De atunci zambetele n-au mai fost la fel, cauti si cauti urmatorul copil rebel sperand ca odata cineva va umple smileyfaceul ramas incomplet atunci.

25

Am 25 de ani, beau trei cafele pe zi, petrec cu prietenii in medie trei nopti pe saptamana, stau la mare aproximativ 20 de zile pe an si mi-e dor. Stiti toate cacaturile cu rezolutii la varste diferite...ma las de asta...vreau sa ma plang! Vreau sa-mi plangeti de mila ca de 3 ani ma duc la job fara feelingul ala de apasare, ca am cea mai buna mama si sora din lume, ca am cei mai frumosi prieteni pe care poti sa-i ai. Bociti pentru mine pe altarul singuratatii ca niciodata nu ma simt singur si parasit si ca mereu este cineva langa mine cu care pot sa impart un zambet. Ce vrea sa zica "poetul" mai sus e simplu ba...mi-e bine. Dar dupa cum stiati deja din episoadele trecute viatsa suge si astfel in fiecare dimineatza cearceaful alb de langa mine este gol la fel ca si cel de langa mama.
Am facut 25 de ani, a fost cea mai frumoasa zi din viatsa mea si multumesc celor care au facut o asa... dar tot mi-e dor...sa avem rabdare.

The simple things

Ne complicam singuri viatza. Acte peste acte, conf-calluri, mailuri, rapoarte, telefoane care suna cand inchizi usa de la birou toate ne complica. Astazi dupa ce-am descoperit linistea unui oras mic, drumul m-a purtat intr-un sat ascuns in soarele baraganului. Va tot ziceam aici de linistea unei plaje pustii dar nu prieteni ...linistea din satul acela era linstea suprema. Din cand in cand o masina bulverseaza viatsa pe ulita iar zumzetul albinelor e ca muzica vecinului data putin prea tare. Cele doua ore petrecute acolo m-au incarcat si m-au facut sa realizez ca lucrurile simple si adevarate sunt cele care ne lipsesc cel mai mult. Ne lipsesc linistea, umbra unui copac si o gura de aer curat.

De ce?

Scriu despre mare obsesiv...pentru ca sunt chiar obsedat de ea, pentru ca acolo e a doua casa a mea, pentru ca nu mi pot imagina viatsa fara sa merg la mare, pentru ca de cand aveam 2 luni pana acum in nici o vara n am lipsit de pe nisip
Scriu despre metrou...pentru ca e o parte din viatsa mea si e un mediu fascinant in care poti sa observi oamenii in unele din putinele lor momente zilnice de liniste
Scriu despre oras,asfalt ...pentru ca uneori ma simt captiv in el si ca un prizonier suferind de sindromul Stockholm empatizez cu clipele faine pe care mi le ofera
Scriu despre corporatisti pentru ca-mi plac oamenii care viseaza si ei sunt cei mai mari visatori si cei mai rezistenti, isi camufleaza visele intr-un mediu bolnav de trist

Dream crime

Te  uiti pe strada la oameni, la birou, in metrou si nu vrei sa-i cunosti mai bine . Privirea lor ascunde ceva si poate in spatele ochelarilor de soare stau lucruri  geniale si frapante. Isi ascund  gandurile in piese ascultate la casti in metrou si ochii in cate o pagina fada de Ring. Zambetul e  bine  inchis  de masca de metrou si birou  asteaptand un chip drag in fata caruia sa explodeze. Oare tipul de langa mine e fericit, oare studentul de pe scara rulanta are multe restante, unde pleaca fata cu troler rosu    de langa usa si oare  fata in taior negru  si camasa alba este iubita?  Ne gandim numai la noi, la urmatoarea statie si  actionam numai in interesul nostru. Nu vad, nu aud, imi pun ochelarii de soare  la ochi si castile in urechi si ma arunc in marea de corpuri  croindu-mi loc printre ele spre "viitorul meu luminos". Castele de nisip  explodeaza, femei plang dar nu te intereseaza pentru ca pe tine te asteapta "succesul". Stai  un minut  si gandeste te la cei ce te inconjoara, la povestile lor, la problemele lor, omoara egoistul din tine, zambeste si ajuta.  Zambetele  se intorc cand te astepti mai putin si cand  ai nevoie de ele  reabilitand criminalul  de vise din tine.

Inginer de familie buna

Stiti ce-i misto? Sa te trezesti in fiecare dimineatza  sa-ti bei cafeaua, sa te urci in metrou si pentru urmatoarele 8 ore sa te muti...asta fac eu de aproape 3 ani si-mi place. Nu ma duc la job, nu ma spanzura o cravata si nu-mi tipa in cap o sefa nesatisfacuta. La noi la birou e bine, ca intr-o familie cu oameni care te iubesc si matusi indepartate cam grele de cap. Cand  cazi  invatzand sa mergi pe bicicleta are cine sa te ridice de pe jos, cand ti se prabuseste  vreo relatie,  printre cafele si fum de tigara in camarutza din capatul holului gasesti o sora care te linisteste. Ai parinti care te pun sa invetzi in sesiune si care te felicita cand iei 10. Mai primesti si cate o palma cand strici ceva prin "casa" dar  trece repede si esti imbratisat cand  faci o treaba buna.  Da, imi place jobul meu de la mansarda  cu oameni mai in varsta sau mai tineri  care te fac sa zambesti oricand . E o vorba ...sa nu te insori cu jobul...eu sunt Dragos si m-am nascut acum 3 ani in familia de la mansarda de pe Calderon.

23 mai

Bai...e prea cald. Mirosul de asflat incins scaldat de racoarea noptii imi declanseaza in cap mecanisme de nisip.  Parca  niste zile la mare sunt mai savuroase dupa o sesiune decat dupa  un an  in birou si parca  drumul  spre valuri e mai scurt cand esti student. Emotiile  de sesiune le scufunzi in prima bere  de dupa ultimul examen, somnul nu mai devine inamic ci aliatul tau  spre rasarit si totul e cum vrei tu sa fie. Nu ai cum sa gresesti, n-ai cum sa pici, n-ai voie sa nu zambesti, trantesti usa de la facultate zambind  si o parasesti  fara sa te uiti inapoi... Si ma trezesc; mai am 2 examene si dizertatia de facut  si peste toate astea un gand ma bantuie: de ce sa refuz  sa evoluez?! ....da cred ca in toamna ma inscriu la doctorat. Vreau sa incerc sa dau peste cap si shotul asta triplu de ani...sa vedem ce o sa iasa.  E 23 mai..o zi faina!

Shot de mai

E jumatea lui mai si  deja ti-e cald, poate prea cald. Fiecare pas facut in oras iti striveste  inca un pic  dorinta de a te scalda in soare si in mare. Examenele  sunt ca un  razboi mondial care  sta sa inceapa, mahmureala de sambata dimineatza e mai crancena ca cea de duminica dimineatza si zambetele se ascund dupa stalpii reci de marmura de la  metrou. Iti doresti sa pedalezi prin oras, sa vezi lumea in viteza ta si sa  fie la fel ca in dimineazta cand rasaritul  din mare se oglindea in acea pereche de ochelari de soare.

Eyes wide open

Ma duc la mare sa evadez ca nu mai suprt orasul...iti suna cunoscut nu? De ce fugim de oras si ne refugiem in valuri traite la shot in acelasi prea scurt weekend? Pentru ca trebuie sa ne "relaxam",   dar nu stim ca relaxarea noastra poate sa fie dupa coltul pe care  niciodata nu-l trecem in drum spre birou. Orasul are mai mult de oferit decat ambuteiaje, inghesuiala la metrou si  o discutie in scarba cu casiera de la supermarket.  Se spune ca frumusetea este in ochii privitorului  asa ca deschideti ochii mari si vedeti. Pentru inceput va recomand Parcul Ioanid, apusul  pe strada Edgard Quinet vazut de pe treptele tnb-ului, rasaritul la capatul tramvaiului 19  .  

Two years

O  intamplare nefericita m-a facut sa fiu  prezent intr-un spital. Acolo printre saloane  si oase  rupte  in paturi scorojite de rugina  statea singuratatea intruchipata de  trei batrani schiloditi de batranete . Noi eram cinci  si radeam cu prietenul nostru si-l incurajam dar simteam ceva ca mi urmarea fiecare miscare...era privirea  singuratatii celor trei care parca ma ardea.  Citeam in ochii lor adanciti in orbite singuratatea  amplificata catre disperare de o invidie  crancena. Ce bani, ce faina, ce conteaza daca ajungi account sau partner manager...cel mai frica in viata trebuie sa va fie  de singuratate.  Stati inca  un sfert de ora acasa in pat langa iubita voastra, faceti-va timp sa va vizitati parintii si nu  uitati ca  baiatul vostru  trebuie invatat sa mearga pe bicicleta. Singuratatea ucide!

Win

Nu imi place sa pierd...dar cui ii place asa ceva?

Ma gandesc la victorie si infrangere. Cum atunci cand castig ceva oricat de mic  savurez ca si cum as  castiga aurul olimpic la maraton iar cand pierd  resemnarea se atenueaza in  doar cateva minute. Ce ma tine cu un zambet aproape tamp pe fatza mereu...simplu...victoria. E bine sa te bucuri pentru orice  in viatza si sa faci din cel mai mic lucru posibil o victorie personala.  Cum zicea o reclama "nu exista oameni mari si oameni mici", pefect de acord. Existi numai tu cu tine si zilnic duci o lupta  spre  victorie cu tine insati, o catarare nebuneasca pe panta orasului spre  secundele in care zambesti invingator. Nicio victorie pana acum nu a fost mare sau mica, toate  te duc spre acelasi rezultat diferenta facand-o  durata  zambetului de pe fatza ta. Poti sa castigi turul Frantei, poti sa iei premiul I, poti sa fii cel mai bun din departamentul tau sau poti sa castigi lupta cu ceasul desteptator si sa te trezesti inaintea lui, nu conteaza oricum esti un invingator!

Trafic light

Fie ca lumina ...nu nu sunt patetic si va urez din astea. Ce inseamna Pastele ? Pe strada vezi corporatiste alergand pe tocuri cu cosurile corporate de Paste primite de la firma care ajung la parinti pentru ca nu au tiump sa mearga la cumparaturi. Daca nu ati avut noroc in viatza ajungeti ca mine ieri in Cora si alaturi de alti o suta de mii de oameni si de familie , cu care inevitabil te certi pe cumparaturi, iti umpli caruciorul pana la refuz pe care mai apoi il impingi cu greu satisfacut prin parcare pana iti gasesti masina parcata la mama dracu. Daca lucrezi la corporatie e logic ca stai vineri pana la 9 seara pentru ca colegele tale autoproclamate gospodine s-au invoit de mult timp la teamleader pentru ca ele trebuie sa faca cozonaci. 

A si sa nu uitam...Hristos a inviat! Hai sa mancam si sa bem !

Bucurati-va de Paste alaturi de cei dragi ! 

Duminica lui Pericle

Duminica ce a trecut a fost superba si ca tot romanul ce m-am gandit eu:hai sa merg la C&A ul nou deschis in militari sa-mi iau haine. In acest demers mi-am  cooptat si  sora cu cumnatul si impreuna am pornit spre noul mecca al trendarilor de militari. Nici nu am pornit bine cand la o oprire la trecerea de pietoni o skoda octavia rosie ne buseste puternic in spate; realizez ca-s still alive si gena de baiat crescut in salajan ma face sa ies la scandal din masina. Cand cobor vad masina avariata si pe el Pericle. Detinea una bucata copil simpatic in masina iar prima fraza a lui cand a coborat din masina a fost "Aualeu, ma omoara nevasta....si doar mi-a zis sa nu iau masina azi"...mai mult decat graitor. Am mers incoronati pana la noul serviciu de accidente usoare al politiei, care arata ca o claldire de corporatisti, unde au desenat frumos schita accidentului si au copiat unul de la altul  scenariul accidentului. Totul s-a incheiat  dupa o ora de la accident romaneste  cu schimb de carti de vizita si multe rasete. Dupa ne-am continuat  drumul spre  magazin unde impreuna cu inca 0 suta de mii de oameni ne-am facut cumparaturile. Drive safe!

Sun shot

Dimineata s-a schimbat. Cand cobori din pat nu te mai intampina cu un parchet rece  si cu jaluzele trase care cenzureaza  o dimineatza gri si nemachiata. O raza de soare rebela se joaca pe fatza ta si inainte sa sune ceasul te trezesti  ca un copil in ziua de Craciun curios sa vezi  ce ti-a adus noul rasarit. Iti urmezi  ritualul matinal imbaiat in aburi de cafea, iesi pe usa si  afara in locul aerului tare de dimineatza, care te  biciuia in  noua zi,   gasesti o briza  calma  cu miros de flori  care te face sa zambesti si sa pasesti in zi.  Cand esti suparat  si infrigurat  de ganduri  negre mereu exista o voce care iti spune "O sa fie bine!".  Da o sa fie bine asa cum dupa ploaie vine soarele, dupa razboi vine pacea si privirea ta pierduta,  printre  mii de corpuri pe strazi , se transforma intr-o dimineatza intr-un zambet.  E bine.. e dimineata!

Cenusareasa

Te-ai schimbat parca. Nu mai esti tu.Chiar asa, oare cat si cum ne schimbam in viatza si mai ales de ce. Nu mai esti fata dulce care te ajuta oricand esti o femeie de afaceri cu camasa alba si laptop anexat . Nu mai iesi cu fetele la pizza in cartier si vorbiti despre baiatul din blocul N10 acum iesi in Bellagio cu colegii din "echipa" ta de la job si razi fortat la glumele de cacat ale sefului care isi pune din cand in cand "discret" mana pe piciorul tau. Nu mai esti fiica pe care mama o pieptana inainte sa plece la liceu, acum esti vocea iritata care raspunde aceleiasi mame la telefon si ii spune ca e in sedintza si care ii cumpara zambetul cu parfumuri scumpe de Craciun. Uita-te in oglinda, ai 45 de kg, 28 de ani, doua cearcane adanci ascunse dupa fondul de ten, o masina pe leasing si 5 ore libere pe care le dormi in acelasi pat gol. Visele de printesa din copilarie se sparg in fiecare dimineatza in mailuri, sedintze si evaluari si ti doresti sa fie totul ca in povestea cu care bunica te adormea in fiecare seara.

Future sunrise

Esti fata desteapta....Pe tine baiete te duce capu'... poate auzi prea des cuvintele astea si te intrebi rosind un pic: "asa si?"...Zambesti in coltul gurii si te intorci cu scaunul spre acelasi monitor cu acelasi desktop cu vacanta de asta vara pe el. De ce nu-ti depasesti limitele, de ce nu-ti dezvolti si cealalta latura pe care ai oprimat-o cand te-ai angajat aici. Esti creativ, iti place sa desenezi, in generala erai o balerina desavarsita si parca ti-o amintesti pe profa de romana din a 11-a care te trimitea la toate olimpiadele crezand ca odata candva, cand o sa ai 28 de ani o sa-i multumesti pentru ca te obliga sa citesti toate cartile alea. Sunteti destepti si tineri si trebuie sa va lasati gandurile sa zboare nu le inchideti de la 9.00 la 19.00 intr-un birou de sticla.

U.T.C.B

In septembrie trecut i-am mai acordat un an parca sa prelungesc cei cinci ani ce au trecut. Chiar ... din 2003 pana acum am fost student la UTCB. In fiecare dimineatza Facultatea ma primea cu cafea de la automatul de nescafe care nu inghitea decat anumite monezi de o mie, cu tigari fumate in spate si cu colegi inca adormiti ca si mine. O sa-mi lipseasca cursurile interminabile de matematici speciale, glumele tembele ale lui Beciu si umorul genial al lui Iordache, singurul om care mi-a zis vreodata Florin. Parca ma si vad pasind la ora 7.00 fix spre statia de 335 cu un rasarit in fata ce mi ghida drumul in noua zi si mai apoi servind in autobuz franturi din povestile oamenilor care din ce in mai blazati se duceau la munca. Emotile de sesiune parca le as mai savura odata cu superstitile mele cu tot cu crampe si baute de fericire dupa fiecare examen luat. Cred ca imaginea din facultate care o sa mi ramana toata viata in cap e imaginea holului facultatii unde langa cate o sala zeci de studenti stateau pe jos cu sute de hartii pe langa ei invatzat mereu acelasi ultim subiect inainte sa intre in sala.Bafta!

Lansare Oigan

Ne vedem maine seara!

On the road again

E frig, e praf, te doare capul, esti obosit...ce faci?
Iti spun ce fac eu...ma duc la mare, sa-mi calc in picioare pe nisip toate diminetile premature si toate inceputurile de migrene de la job. Haideti la drum!

(Foto-Constantin Nimigean)

Vrei

Sa spui, sa nu uiti, sa zambesti, sa privesti sa evadezi .... VREI ...Coming soon pe aceasta plaja

Urmatoarea statie

Poate ca viatza e ca un drum cu metroul. Stai in statie, ti-e poate prea cald si astepti acelasi metrou in fiecare dimineatza. Statiile trec pe langa tine ca si anii si ai in jurul tau din ce in ce mai putine fetze cunoscute de fiecare dimineatza. Din cand in cand imaginea alb negru de fiecare dimineazta se coloreaza cu un zambet de fata care inevitabil coboara la urmatoarea statie care te lasa singur pe scaunul albastru intre straini reci cu privirile pironite in podeaua metroului. Ajungi sa iti doresti ca totul in jurul tau sa nu se mai intample in goana metroului si ca el sa se opreasca intr-o statie in care sa ramai pentru cat mai mult timp.Coborati la urmatoarea statie, va rog!

Dexter and Dee Dee

Cand aveam 3 ore se uita speriata la mine si il intreba pe tata daca ma ia acasa pentru ca sunt urat
Cand aveam 3 zile si mama m-a adus acasa s-a indragostit de mine si vroia sa-mi dea pufuleti sa mananc
Cand aveam 1 an mi-a spart capul si a plans iar cand aveam eu 3 ani i-am spart eu ei capul si am plans
Cand aveam 6 ani m-a luat in brate cand a fost cutremur si m-a dus la vecini
Cand am luat primul 4, primul pumn in fatza, primii papuci, a fost acolo
Cand m-am imbatat prima oara ea m-a tinut de cap cand am vomitat
Cu ea am ras, am dansat, am plans si am redecoscoperit ca soarele rasare chiar si dupa drame
Familia e un lucru genial, e bine atunci cand ai pe cineva in spatele tau mereu sa te tina de sa cand invetzi sa mergi pe bicicleta vietii si eu o am pe Raluca sora mea!

Bucuresti A.M

»
Astazi e duminica si soare. Mi-am inceput duminica total opus tuturor duminicilor de pana acum. Trebuia sa fiu la 8 juma la facultate, lucru care m-a  enervat teribil doar pana cand am iesit afara si am facut cunostinta cu un nou oras pentru mine "Bucuresti A.M." Strada  mea era goala  linistea ei find perturbata doar de  zgomotul  pasilor unui caine care  se plimba parca mahmur pe langa mine. Era o liniste suspecta  care ascundea dupa blocurile vecine un soare  somnoros de duminica. Cobor la metrou obisnuit cu vuietul corporatism si gasesc  un film mut  cu vreo 3 actori rataciti spre drumul la gara sau cu ochii carpiti  de somn dupa vreo petrecere. Ajung la Obor unde tramvaiul intra incet in statie  nu cumva sperie soarele care acum savureaza ultimele clipe de lene.  La facultate gasesc  sute de studenti  care sperau sa castige bataia cu sesiunea dupa ce  cu cateva clipe in urma castigasera lupta cu somnu si realizez uitandu-ma la ei ca o sa-mi fie dor de viatza de student. Ma intorc acasa  cu un tramvai animat de  babutze  in sevraj dupa inca o doza de shoping in Piata Obor si  vad  soarele la birou cum iti savureaza  cafeaua ... Buna dimineatza!

Eroii nu mor niciodata

Vroiam sa  tac sau sa-mi camuflez gandurile in spatele unui post cu corporatisti sau nisip dar nu pot. In ultimul timp 2 oameni m-au pus pe ganduri:Dumitru Lala si Marian Cozma. De ce avem tendinta mereu sa stam cu mainile in san, sa ne facem ca nu auzim scandalu, sa inchidem ochii in fatza unei magarii care se intampla in fatza noastra...raspunsul e cinic si scurt..pentru ca putem sa  murim.Toti mergem zilnic pe strada si acumulam cu fiecare lucru oribil pe care-l vedem  din ce in ce mai multa presiune pana cand candva we snap. Mi-e  rusine de mine ca nu sunt ca cei 2 eroi de mai sus,  mi-e rusine ca nu i-am dat un cap in gura tiganului care a imbrancit o femeie azi la iesirea din metrou, mi-e rusine ca nu i-am crapat capul de bordura frustratului care-si batea prietena asta vara langa Blu'zz. Am fost crescuti  crezand ca  simtul civic e o boala si probabil asa o sa ne si educam copii pentru a ii proteja ; nu vreau sa devenim supermani toti peste noapte si sa sarim la bataie la orice cretin care e violent pe strada deorece ar putea sa fie inutil sau chiar fatal. Vreau sa fim oameni  si sa mergem sa aducem un jandarm  sau sa l luam de maneca pe bodyguardul din metrou si sa-l cuplam cu frustratul stat prea mult la solar. Deschideti ochii si luati initiativa! 

Timpuri Noi

Te mai tii minte... cum aratai acum 15 ani, cu blugii rupti, in bocanci de armata in iunie, cu pletele in vant, fumai viceroy la bucata si tarai dupa tine rucsacul de blugi pe care ai scris cu pixul Metallica. Ajungeai acasa  scoteai pixul atlas si derulai caseta cu Timpuri Noi pana la Stere. Te-am vazut aseara in MTR la concert Timpuri Noi; aveai  burta, inceput de chelie,  camasa Ralph Lauren, pantofi de piele , iti verificai mailu pe Iphone dar  privirea te dadea de gol, vedeam in ea rockistul de 14 ani gata sa explodeze. De la primul  acord aveai  din nou 14 ani si totul era la  fel de simplu ca atunci cand  Iliescu si Artan te  faceau sa sari in Preoteasa pana  cand uitai de tine. Stii toate versurile pe derost, ranjesti si you let go!. 

Pentru prima oara m-am simtit pusti la un concert  dar trebuia sa merg  sa vad si sa aud formatia   cu care am inceput sa traiesc in muzica. Sunt geniali oamenii, la un alt nivel fata de ce am fost obisnuit....si totusi cred  ca mai e loc pentru un Iliescu Presedinte!

(Foto-Constantin Nimigean)

Scent

Nu mai pot sa fiu cu tine, suntem diferiti, nu ma intelegi, nu e vina ta...plec dar iti las ca amintire parfumul meu. Cred ca odata cu amintirile  frumoase, cu primul sarut dupa o relatie cel mai puternic iti ramane in minte mirosul parfumului ei. O pala de parfum ratacita pe strada  te scoate din traseul tau de somnambul si te arunca pentru cateva clipe inapoi in timp in bratele ei. Cand aveam 18 ani l-am blestemat pe cel care a creat parfumul B.U si de atunci au tot urmat numerosi alchimisti ai sentimentelor. Cum unii au tatuat pe brat numele prietenei lor asa am eu tatuate in minte  tot felul de parfumuri care-mi amintesc de primaveri, de plimbari in ploaie, de apusuri sau rasarituri. In metrou, pe strada oriunde iti retraiesti la secunda  iubirile pana cand se risipesc in briza  rece a orasului...

InCorporated

Esti un om...si meriti sa respiri, sa te bucuri, sa iubesti, sa traiesti nu sa muncesti. De ce munciti peste program in jug pentru o avansare in middle management, pentru inca o suta de euro la salariu pe care si asa n-ai timp s-o cheltui. Esti avansat cu cate un varf de picior odata si te simti ca in gradinita mandru de tine ca atunci cand erai la gradinita si veneai acasa cu o floricica in piept. Prin lege ai dreptul la 21 de zile cu soare departe de birou, toate orele suplimentare trebuie recuperate sau platite dublu sau triplu . N-ai voie sa uiti zambetul copilului tau, atingerea prietenei tale sau atmosfera de sambata dupa masa din familie. Nu va condamn pentru ca vreti cariera sau bani dar munca e ca un drog iar seful tau e dealerul care te combina la inca o doza si inca o doza pana cand esti negru sub ochi, ai insomnii si ajungi sa te scoli dimineatza pentru inca un contract si pentru inca un contract pana cand you snap! Maine dimineatza cand ajungeti la birou vreau sa cititi inca odata regulamentul de ordine interioara pe care l-ati semnat cand v-ati angajat si sa vedeti in ce va bagati. Have fun!

Sunt, vreau

Esti un mizantrop plin de stereotipuri, de statii de metrou, de zambete de fata, de cafea, nisip, asfalt, rasarituri, zgomote de tocuri pe strazi dimineatza, de parfumuri de fata amestecate in aerul in care pasesti dimineatza. Vrei sa fie mereu vara, mereu sambata dimineatza cu soare si miros de aer proaspat in casa, vrei sa plonjezi din fiecarwe vis in mare sau Timisoara, vrei sa-ti fie dor cand te plimbi pe langa acel parc mereu, vrei sa fi zis la revedere, vrei sa dormi mai mult.

Morning flavour

Toti avem aventuri zilnice cu ea: dimineatza in pat printre cearceafuri ravasite, la birou, intr-o dimineatza de joi cu soare cu un prieten fain langa tine sau pe o plaja cu nisipul in loc de farfurie si briza care ii poarta aburul aromat mai aproape de tine...e vorba despre cafea.Un viciu, o institutie pentru allti oameni face parte din noi si ne face mai lin drumul prin fiecare zi. Cafeaua mea imi place cu o lingurita de zahar, in Pta. Unirii din Timisoara intr-o toamna timida cu un soare pal care trezeste incet porumbeii de pe gazonul de un verde perfect.

I snif since 1984

Cearceafuri reci intr-o dimineatza alba in care realizezi pe fundalul stirilor de peste noapte ca ai racit..snif..snif. Nu ma plang dar o raceala imi aminteste de copilarie. Unde nu existau fervex sau olynth dar exista penicilina injectabila facuta de tanti stela atunci cand simplul auz al soneriei seara declansa in 2 secunde in mintea mea o drama existiala la 5 ani. Ma amuz teribil cum mama ma tinea prizonier in caciula tip cosmonaut si cum pentru noaptea aceea aveam un singur scop..."sa transpir sa iasa raceala din mine. Nu pot sa uit teribila fiola de algocalmin indesata pe gat si indulcita cu o lingurita de zahar din cutia alba cu buline rosii. Acum imi trag nasul, imi pun geaca pe mine si plec la birou...Sanatate!

I'm home

»
Seara rece de sambata cand dupa 5 zile petrecute prin munti  am redescoperit Bucurestiul in lumini colorate  pe bulevarde  inghetate de sarbatori ce usor usor se trezesc  in aburi de cafea. Mi-am dat seama ca mi-a fost dor de Bucuresti, de  sunetul lui parca compus de un violonist nebun, de oamenii zgribuliti de frig, de zambetele de fete rosii in obraji, de briza unui metrou care intra mai optimist ca niciodata in urmatoarea statie. Cafeaua are alt gust in Bucuresti, atat de amara incat  sa te faca sa pleci la birou dar totusi atat de dulce  cat sa te duca cu gandul la diminetile trezite in nisip dar oricum face parte din ritualul tau zilnic de mic mizantrop de Micul Paris. Te plimbi pe strazile adormite, ascuns dupa gulerul hainei cu o piesa faina in cap si acolo pentru o clipa  e plaja ta, e muntele tau,e  norul  tau de liniste...esti acasa.

FireWORKS

Ma gandeam in primele secunde ale lui 2009 uitandu-ma la stele si la prietenii care ma inconjurau la faptul ca mereu pe 1 ianurie pentru cateva secunde suntem cine vrem noi sa  fim. Nu mai suntem egoisti, iubim mai mult, suntem fiii perfecti, angajati model . Atunci ne trezim mai devreme dimineatza, mergem la sala, ne lasam de fumat si apucam sa zambim mai mult. In ziua imediat urmatoare te arunci in gol in noul an   cu pofta de viatza estompata pe alocuri de realitatea  rece.  In 2009  vreau sa fie altfel , dorintele aruncate in cer  vreau sa straluceasca si nu sa se prabuseasa ca  niste artificii trecatoare. Maine  explodam  din nou ...Ne vedem pe peron!