U.T.C.B

In septembrie trecut i-am mai acordat un an parca sa prelungesc cei cinci ani ce au trecut. Chiar ... din 2003 pana acum am fost student la UTCB. In fiecare dimineatza Facultatea ma primea cu cafea de la automatul de nescafe care nu inghitea decat anumite monezi de o mie, cu tigari fumate in spate si cu colegi inca adormiti ca si mine. O sa-mi lipseasca cursurile interminabile de matematici speciale, glumele tembele ale lui Beciu si umorul genial al lui Iordache, singurul om care mi-a zis vreodata Florin. Parca ma si vad pasind la ora 7.00 fix spre statia de 335 cu un rasarit in fata ce mi ghida drumul in noua zi si mai apoi servind in autobuz franturi din povestile oamenilor care din ce in mai blazati se duceau la munca. Emotile de sesiune parca le as mai savura odata cu superstitile mele cu tot cu crampe si baute de fericire dupa fiecare examen luat. Cred ca imaginea din facultate care o sa mi ramana toata viata in cap e imaginea holului facultatii unde langa cate o sala zeci de studenti stateau pe jos cu sute de hartii pe langa ei invatzat mereu acelasi ultim subiect inainte sa intre in sala.Bafta!