Play

Urasc internetul si calculatoarele pentru ca au amutit in zgomot de taste toate strazile. Nu mai aud niciun glas de copil pe strada, niciun tipat, nicio minge sarind in gradina punctului termic. Unde-s vremurile cand ne jucam pana la 11 noaptea vara si jucam frunza de ne rupeam toate hainele. Deveneam eroii blocului la meciurile cu N5 la care si mamele noastre trageau cu ochiu pe geam sa vada cat de fotbalist e baiatul lor. Mi-e dor de o julitura capatata in corcodusul devalizat din gradinita sau de un pahar de apa rece ca gheata dupa un meci de fotbal de langa punctul termic. Linistea din mijlocul zilei este sparta doar o bormasina care-ti tulbura somnul si pana si asfaltul din fata blocului este nostalgic la clipele cand era mazgalit cu bucati de creta sau de BCA. E prea liniste totusi

Concurs

Vi s-a facut dor de vara nu?...hai recunoasteti ca frigu aparut ca din senin v-a facut sa visati la niste zile insorite pe plaja :)

Concursul are un premiu surpriza dar existent si material... voi trebuie sa ghiciti in ce loc din Bucuresti anonimul infrigurat si-a pictat dorul de vara pe un perete

Succes!

Autumn long drink

Toamna se strecoara printre oameni la metrou si prin buzunarele in care ne ascundem de frigul de dimineata dinaintea unui soare somnoros care mai motaie inca un sfert de ora. Oameni mai multi la metrou, liceeni agitati si indragostiti se revarsa pe strazi si prin parcuri compunand din zambete si maini impreunate unul dintre cele mai faine tablouri ale toamnei. Toamna te face sa mergi mai incet si sa te gandesti, sa savurezi orice zambet si orice sclipire din ochii unei fete gandindu-te la vara care a trecut sau la vara ce o sa vina. Soarele apune tragand dupa el peste Bucuresti un cer caramiziu care se face intuneca in noapte eliberand racoarea, ce tinde sa devina frig, pe strazile pe care se aud patru pasi si doua rasete.

Pauza mare

Povestea incepe pe 15 septembire 1991 si dureaza 18 ani pana in iunie 2009. 18 ani cu emotii, note proaste la caligrafie puse de Doamna invatatoare Badila, cu note de cinci chinuite la mate puse de Doamna Ifrim si cu multi de zece la istorie dati cu zambetul pe buze de Doamna Crainic. Primii 8 ani din majoratul invataturii mele au curs la Scoala 94 de langa Minis catre care mergeam in fiecare dimineata dupa ce imi beam ceaiul si imi mancam painea cu gem.

Au urmat 4 ani de liceu de chimie Costin Nenitescu in inima Salajanului, ani care mi-au dat curaj ca pot sa-mi depasesc limitele ce mi-au fost impuse fals in generala. In liceu am descoperit olimpiadele si cu ele o senzatie unica; sambata dimineata cand tot orasul dormea eu ma duceam mandru la olimpiada iar in drumul de intoarcere acasa imi construiam sperantele de olimpic national cu fiecare statie de tramvai ce trecea. Un liceu dur si cu oameni murdari in care cu greu au gasit un prieten bun, pe Alex, si profesori care mi-au dat incredere ca si un inginer poate sa scrie (multumesc domnisoara cristea).

Am crescut, m-am ridicat si am ajuns si la Facultatea de Hidrotehnica unde am invatat sa calculez, sa desenez si spre final sa fiu un inginer. M-am luptat cu morile piloase de vant, am facut si masterul si am terminat si facultatea. Ciudat a fost ca desi in generala si in liceu am descoperit oamenii faini pe parcurs facultatea mi-a prezentat cel mai tare om din cei 6 ani petrecuti acolo de abia in ultima zi. Fumand o tigara Camel si band cafea dintr-un pahar ingropat in hartii Domnul Furis ma astepta in ziua in care imi sustineam lucrarea de disertatie. In orele ce-au precedat prezentarea mea profesorul mi-a servit cu vocea unui bunic toate lectile de viata de care are un om nevoie in momentul in care pleaca de acasa, in cazul meu din sistemul de invatamant. Cel mai important, mi-a demonstrat ca omul din tine e mai presus de diplome, bani si functii si in final conteaza numai daca tu te consideri un om bun uitandu-te in jurul tau la cati oameni ai facut fericiti.

S-a terminat...astazi pentru prima oara in ultimii 18 ani clopotelul nu a mai sunat si ghiozdanul a ramas gol si uitat intr-un colt.

Act

"Ai auzit fata ce-a zis? L-ai vazut si pe ala ce face?...Buna fata ce bine-ti sta parul! Salut mai cand mai iesim si noi la o bere?"

Am o veste proasta sa va dau: sunteti ipocriti! Va lustruiti in fiecare dimineata mastile pe care le purtati toata ziua si toata noapte pupand in fund cei mai sinistri idioti si suportand cu un zambet tamp pe fatza glumele de cacat ale colegilor de care sa fim sincer putin iti pasa. Esti un baiat bun placut de toti dar cu vreo 30 de proteze care te musca de cur cand te intorci cu spatele. Esti o fata model, iesi la fumat cu colegele la tigara si noaptea in club dar orice privire aruncata unui tip te trasforma pe intranet a doua zi in curva biroului. Trebuie sa ti se rupa de ce cred, trebuie ca cel mai bun prieten pe care il ai sa-ti spuna in fatza cand gresesti si sa te felicite cu un zambet pe fatza cand reusesti. Biroul devine o scena pe care joci 8 ore pe zi cu multi sufleuri informati prost si cu un regizor care a scapat de mult timp scenariul din mana. Improvizati!

Plai... povestea merge mai departe

Sunt deja trei ani de cand merg la Plai si de cand merg in Timisoara. Din ce in ce orasul e mai frumos, mai linistit si simt cum primeste mereu cu bratele zorilor deschise. Festivalul Plai este unul dintre singurele lucruri constant de frumoase care ma inconjoara in ultimii ani, la fel de relaxat si la fel de bine organizat. Am fost in vara asta de sapte ori la mare si n-am reusit sa ma relaxez cat m-am relaxat in padurea de la Muzeul Satului Banatean. Arta, workshopurile, jocul cu culorile, jongleriile si multe multele zambete de oameni frumosi mi-au umplut dupa amiezile si muzica din toate colturile lumii mi-a energizat noptile desavarsind o vara frumoasa. Cu muzica de la Plai invetzi sa plangi si mai apoi sa razi ca Esma Redzepova, invetzi sa tipi de bucurie in fatza naturii ca Sainkho Namtchylak si faci primii pasi rock cu arcusul pe vioara alaturi de Farfarello iar la final sari in sus de bucurie sub soare cu Dobet Ghnahore ale carei cantece te fac sa mergi cu gandul la plajele insorite lasate in spate vara aceasta. Trenul suiera in gara din Timisoara, soarele apune dupa un pod si eu ma intorc la Bucuresti ca un barbat de 50 de ani beat care se intoarce la nevasta lui dupa 5 zile petrecute cu o tanara fotomodela. A fost foarte frumos si anul asta la Plai. Ne vedem si la anul. Ceau!

Pe sistemul "Daca doriti sa revedeti" va invit duminica 20 septembrie de la ora 20.00 in Control la Plai After Party!

Cea mai frumoasa fata din lume

Cea mai frumoasa fata din lume face ochi in mijlocul razelor de soare si a aburului de cafea si taie zgomotul orasului cu un "neata" urmat de un zambet. Toti fotografii se chinuie sa faca albume de arta cu femei in diferite posturi cat mai aranjate cand raspunsul sta intins langa ei in fiecare dimineatsa pe cearceaf. Fatza de fata proaspat trezita mi se pare cel mai natural si frumos lucru dintr-o dimineatza poate prea devreme.

Cea mai frumoasa fata din lume merge cu autobuzul si inevitabil coboara la aceeasi statie cu tine. Viseaza la printi privind lumea din goana unui 311 si tatueaza mintea baietilor din autobuz cu parfumul ei. Daca e iarna isi trage nasul simpatic de rosu de la frig si se jeneaza ca o lebaba descoperita in vreun stufaris daca o privesti.

Cea mai frumoasa fata din lume rade cand ii intalnesti privirea intr-un supermarket, isi cumpara fructe, inghetata si o sticla de vin plecand grabita pe alee spre blocul ei trezit asfaltul care atipise cu zgomotul tocurilor ei.

Cea mai frumoasa fata danseaza, rade cu prietenele, plimba ca intr-un carusel privirile baietilor si dispare desculta in noapte cu pantofii in mana pe asfaltul ud si rece spre locul de unde maine o sa- si inceapa din nou jobul de ...cea mai frumoasa fata din lume.