Quote and resurrect

Cat de lung e drumul spre fericire? Oare e o cursa de 100 de metri sau o cursa de maraton? Eu cred ca e o cursa pe etape. Esti fericit azi si maine dar de poimaine fugi din nou spre o noua zi de fericire, spre un nou zambet. Un citat dintr-un film drag mie m-a scos azi din amorteala de duminica racita: “You got a dream, you gotta protect it. People can't do something themselves, they wanna tell you that you can't do it. You want something? Go get it. Period.” ― Pursuit of Happyness.
Si zilnic alerg spre acelasi vis pe care nimeni nu mi-l poate lua, o clipa de fericire pe zi, un zambet, o raza de soare, un sofer care-ti da prioritate ...orice cat mic, orice fractiune de fericire trebuie savurata ca un ultim strop de apa in Sahara. Sunt Dragos sunt hiper optimist si acest blog a inviat :)

Sal...Cf?

N-am mai scris de un car de ani...dar sunt bine...sunt linistit, nu ma mai framanta nimic, kilometrii sunt mai putini si mai placut de strabatut pentru inca o luna, caldura se suporta mai usor in oras cu gandul la zambetul de pe plaja din weekend si e liniste pe plaja mea de vara.

Spring break

Si a venit si ea primavara...strazile au inceput sa vibreze, noptile au devenit mai vesele si calde, nasurile rosii au iesit de sub fulare si elibereaza zambete prin parc si eu am reinceput sa merg.
Primavara e ca un carburant pentru optimism accizat cu grade celsius, te impinge din pat afara, te face sa zambesti mai mult, sa asculti mai mult si sa simti ca nu esti singur printre nametii de indiferenta ce te inconjurau pana acum. Zapada s-a topit, soarele a luat locul dramelor si parca pasesti in viata ca intr-o gradina cu oua Kinder, asteptand nerabdator sa vezi ce-ti rezerva urmatoarea surpiza.

O despartire, doua constante si trei shoturi

O despartire mereu vine in viata omului ca un accelerat gresit CFR la timp intr-o gara plina de zapada. Nu te astepti niciodata sa se intample si atunci cand se intampla iti vine sa tipi si-ti pui milioane de intrebari. Ei bine eu aseara nu mi-am mai pus nicio intrebare pentru ca deja stiam raspunsul la toate...mi-am rapsuns cu clipele frumoase prin care am trecut si cu momentele cand merita un drum de 9 ore cu autocarul pentru un zambet. Acum orele s-au prefacut in minute in telefonul in care vocea ei spunea "nu mai pot continua ". Adrenalina mi-a controlat somnul ieri noapte si de dimineata racoarea de pe strada m-a transformat iar in cel mai optimist om din lume. La urmatorul semafor, urmatorul vagon sau urmatoarea pagina poate incepe inca o poveste cu zambete care cine stie...poate nu va mai aveam sfarsit.
Doua constante m-au ajutat in ultimele zile si ore sa redescopar viata de dupa dacos...prietenii si cea mai frumoasa constanta din lume. Prietenii mereu sunt acolo cand ai nevoie de ei cu glume misto, nu pun intrebari si mereu sudeaza zambete pe fete revoltate de amoruri fara structuri. Cea mai frumoasa constanta din lume e mereu acolo de mai mult de un an si parca iti ghideaza drumul spre fericire. E ca un GPS care te asculta si te face sa zambesti. Pe zi ce trece descopar ca cea mai frumoasa constanta din lume nu cere nimic in schimb, decat poate 448 de bile albe, si ofera in schimb totul. Multumesc!
Trei shoturi pe un bar tarziu si o fata blonda zambareata dupa tejghea te asigura ca totul o sa fie bine...la masa sunt prietenii tai, cea mai frumoasa constanta din lume te asteapta undeva si drumul e liber....Let's go on the road again to follow the sunhine!

Promo 2011

In 2011 ...

Nu conteaza ca-i "criza"

Nu conteaza 500 km

Nu conteaza egoismul de care esti inconjurat

Nu conteaza ca e frig

Nu conteaza lenea care te inconjoara

Nu conteaza gheatza pe care aluneci

Conteaza sa ai cat iti trebuie

Conteaza zambetul si privirea ei

Conteaza prietenii adevarati, chiar daca ii numeri pe degete

Conteaza ca atunci cand ea te imbratiseaza este cald

Conteaza sa-ti faci treaba la job astfel incat nimeni sa nu-ti poata reporsa nimic

Conteaza nisipul pe care o sa pasesti cu ea

Mersi fain!

A fost un an frumos cu mai putine articole pe blog dar un an trait foarte intens cu multe calatorii, clipe frumoase si un sfarsit de an care m-a facut un calator visator fericit. Nu stiu cum as putea sa rezum anul ce a trecut ...imi vin in minte acum multumirile anului 2010. Avem asa:

Multumesc locurilor care m-au facut sa calatoresc 21.000 km in acest an: Plaja Vadu, Cluj, Brasov, Berlin, Munchen, Salzburg, Viena, Freillasing, Saaldorf

Multumesc locurilor unde am pierdut nopti si am castigat clipe faine si zambete: Flying Circus si L'Atelier (Cluj), Silver Church, Kulturhaus si Motoare (Bucuresti)

Multumesc oamenilor care au fost langa mine si m-au facut sa zambesc: Monica, Oitz, Andreea, Transpa, Anne si Tino, Irina, Mimo, Trupa Kumm, Raluca si tuturor celor cu care am ciocnit macar odata anul acesta.

Special Thanks: Cosmote, CFR, Skype, Nospa (pinguinii stiu de ce :P)

2010 se termina si eu sunt fericit...calatoria se incheie anul asta dar continua mai frumoasa de data asta in doi in anul ce vine!

Sarbatori Fericite!

Drum bun!

Ce-am mai facut?

Am tras in piept rasarituri si apusuri straine in orase vechi si frumoase

Am rulat zambete in foite de culori incerte

Am injectat cateva mii de kilometrii de optimism in mintea mea abatuta de la oras

Am baut cateva shoturi de prietenie care nu mi-au dat niciun fel de mahmureala

Mai bine zis am realizat ca-mi sta bine cu drumul si ca desi poate sa fie obositor un drum lung te pune pe ganduri si te face sa cunosti oameni faini la orice pas, cuseta, compartiment sau sms. Pana acum am devorat apusuri si rasarituri tanjind la fire de nisip nebagand in seama oamenii care umplu iarna locul lasat liber de firele de nisip. Este genial sa calatoresti si sa cunosti oameni si sa le afli povestea, cum la fel de curios este acel "la revedere" din gara cand drumurile voastre se despart.

Cand m-am intors din Germania, in Gara de Nord, mi-am jurat sa investesc tot ce am in calatorii peste tot. Cu ce ramanem la sfarsit?....masini, case...toate le putem lasa in urma, dar nu pot sa las in urma senzatia primei beri baute in Germania, primul Stau trait pe o autostrada in Germania sau senzatia unica de furnica pe care am trait-o in Stephan's Dom. Haideti sa investim in amintiri si in clipe...eu unul am castigat pana acum in clipe faine si zambete ce-mi populeaza peroanele mintii.

Vreau sa multumesc in final oraselor care m-au facut sa ma fac investitor de clipe: Cluj, Salzburg, Viena, Munchen, Freillasing si Saaldorf.