O despartire, doua constante si trei shoturi

O despartire mereu vine in viata omului ca un accelerat gresit CFR la timp intr-o gara plina de zapada. Nu te astepti niciodata sa se intample si atunci cand se intampla iti vine sa tipi si-ti pui milioane de intrebari. Ei bine eu aseara nu mi-am mai pus nicio intrebare pentru ca deja stiam raspunsul la toate...mi-am rapsuns cu clipele frumoase prin care am trecut si cu momentele cand merita un drum de 9 ore cu autocarul pentru un zambet. Acum orele s-au prefacut in minute in telefonul in care vocea ei spunea "nu mai pot continua ". Adrenalina mi-a controlat somnul ieri noapte si de dimineata racoarea de pe strada m-a transformat iar in cel mai optimist om din lume. La urmatorul semafor, urmatorul vagon sau urmatoarea pagina poate incepe inca o poveste cu zambete care cine stie...poate nu va mai aveam sfarsit.
Doua constante m-au ajutat in ultimele zile si ore sa redescopar viata de dupa dacos...prietenii si cea mai frumoasa constanta din lume. Prietenii mereu sunt acolo cand ai nevoie de ei cu glume misto, nu pun intrebari si mereu sudeaza zambete pe fete revoltate de amoruri fara structuri. Cea mai frumoasa constanta din lume e mereu acolo de mai mult de un an si parca iti ghideaza drumul spre fericire. E ca un GPS care te asculta si te face sa zambesti. Pe zi ce trece descopar ca cea mai frumoasa constanta din lume nu cere nimic in schimb, decat poate 448 de bile albe, si ofera in schimb totul. Multumesc!
Trei shoturi pe un bar tarziu si o fata blonda zambareata dupa tejghea te asigura ca totul o sa fie bine...la masa sunt prietenii tai, cea mai frumoasa constanta din lume te asteapta undeva si drumul e liber....Let's go on the road again to follow the sunhine!