miercuri, 3 iunie 2009

Dream crime


Te  uiti pe strada la oameni, la birou, in metrou si nu vrei sa-i cunosti mai bine . Privirea lor ascunde ceva si poate in spatele ochelarilor de soare stau lucruri  geniale si frapante. Isi ascund  gandurile in piese ascultate la casti in metrou si ochii in cate o pagina fada de Ring. Zambetul e  bine  inchis  de masca de metrou si birou  asteaptand un chip drag in fata caruia sa explodeze. Oare tipul de langa mine e fericit, oare studentul de pe scara rulanta are multe restante, unde pleaca fata cu troler rosu    de langa usa si oare  fata in taior negru  si camasa alba este iubita?  Ne gandim numai la noi, la urmatoarea statie si  actionam numai in interesul nostru. Nu vad, nu aud, imi pun ochelarii de soare  la ochi si castile in urechi si ma arunc in marea de corpuri  croindu-mi loc printre ele spre "viitorul meu luminos". Castele de nisip  explodeaza, femei plang dar nu te intereseaza pentru ca pe tine te asteapta "succesul". Stai  un minut  si gandeste te la cei ce te inconjoara, la povestile lor, la problemele lor, omoara egoistul din tine, zambeste si ajuta.  Zambetele  se intorc cand te astepti mai putin si cand  ai nevoie de ele  reabilitand criminalul  de vise din tine.

3 comentarii:

jalea spunea...

ai si n`ai dreptate. iar generalizezi, dar, ce`i drept, vrei sa`ti argumentezi o idee, nu?...overall, imi place postul si simt nevoia sa o spun. iarf eu nu mai sunt criminalul viselor mele.. chiar cred ca bat in nebunie cu niste riscuri.

Anonim spunea...

da' ti-ai pus vreodata problema ca nu e NIMIC in spatele 'mastilor'? sunt oameni care poate isi doresc sa faca asta, si poate sunt buni la asta, sunt oameni prosti sau slabi care nu merita atentie si care nu pot face altceva, si sunt cei care stiu ca nu sunt 'prizonieri' si stiu ca fiecare face propriile alegeri. daca esti rational, stii ca poti face ORICE in limita aptitudinilor tale, numai ca asta implica de multe ori sa te dai peste cap. oamenii tai de la metrou care se refugiaza din neputinta in stari de mana a 14-a, mare, cafeaua&tigara, le dau mai multa importanta decat merita si se reduc la asta ca si cum ar fi apogeul emotional la care pot ajunge. hai sa ne dam profunzi. asta e tot? ah, si normal ca nu imi pasa de oamenii de la metrou, aleg oamenii de care imi pasa pentru ceea ce sunt ei, nu pentru ca sunt, n-am nevoie de zambetele unor ratati, merci. si egoismul, prietene, e o valoare mult mai mare decat ai putea tu sa intelegi vreodata.

Anonim spunea...

Intr-adevar,nu le mai pasa multora.
Si e atat de bine cand zambetu'-ti e-ntors.Si de multe ori fix atunci cand nu te astepti.
Indraznesc sa sper ca mai exista si oameni carora le pasa.Si am descoperit.
Bafta!