Am 25 de ani, beau trei cafele pe zi, petrec cu prietenii in medie trei nopti pe saptamana, stau la mare aproximativ 20 de zile pe an si mi-e dor. Stiti toate cacaturile cu rezolutii la varste diferite...ma las de asta...vreau sa ma plang! Vreau sa-mi plangeti de mila ca de 3 ani ma duc la job fara feelingul ala de apasare, ca am cea mai buna mama si sora din lume, ca am cei mai frumosi prieteni pe care poti sa-i ai. Bociti pentru mine pe altarul singuratatii ca niciodata nu ma simt singur si parasit si ca mereu este cineva langa mine cu care pot sa impart un zambet. Ce vrea sa zica "poetul" mai sus e simplu ba...mi-e bine. Dar dupa cum stiati deja din episoadele trecute viatsa suge si astfel in fiecare dimineatza cearceaful alb de langa mine este gol la fel ca si cel de langa mama.
Am facut 25 de ani, a fost cea mai frumoasa zi din viatsa mea si multumesc celor care au facut o asa... dar tot mi-e dor...sa avem rabdare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Lasa, bai inginere, ca se rezolva toate! :)
Ah, La Multi Ani si sa fii iubit!
Trimiteți un comentariu