I'm home

»
Seara rece de sambata cand dupa 5 zile petrecute prin munti  am redescoperit Bucurestiul in lumini colorate  pe bulevarde  inghetate de sarbatori ce usor usor se trezesc  in aburi de cafea. Mi-am dat seama ca mi-a fost dor de Bucuresti, de  sunetul lui parca compus de un violonist nebun, de oamenii zgribuliti de frig, de zambetele de fete rosii in obraji, de briza unui metrou care intra mai optimist ca niciodata in urmatoarea statie. Cafeaua are alt gust in Bucuresti, atat de amara incat  sa te faca sa pleci la birou dar totusi atat de dulce  cat sa te duca cu gandul la diminetile trezite in nisip dar oricum face parte din ritualul tau zilnic de mic mizantrop de Micul Paris. Te plimbi pe strazile adormite, ascuns dupa gulerul hainei cu o piesa faina in cap si acolo pentru o clipa  e plaja ta, e muntele tau,e  norul  tau de liniste...esti acasa.