Viata e ca....nu, nu e ca o cutie de bomboane cum zicea mama lui Forest Gump...e ca cale ferata fara capat. Pleci in fiecare zi de acasa cu trenul naveta spre acelasi peron tot pe sina veche si ruginita care te duce in pragul deraierii. Ce dracul ne tine pe sine?! Cumva povestea cu locomotiva mica cu aburi e adevarata si speram ca, candva sa zburdam cu sute de kilometri la bord ca un TGV prin campia murdara ce ne inconjoara zi de zi. Vrei sa fugi, sa nu mai auzi scrasnetele disperate din capul tau cand traversezi din cand in cand cate un pod subrezit al vietii atunci cand ti se pare ca sina din fata ta se termina. Fals, sina nu se termina niciodata si te poarta si spre munti si spre mari si zambete ce te fac sa suieri relaxat si sa-ti ambalaezi motoarele pregatindu-te pentru urmatorul pod vechi. Nu esti singur si te indrepti spre urmatorul macaz sperand ca trenul intalnit va merge cat mai mult cu aceeasi viteza alaturi de tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu