Spotless mind

Sa nu simti, sa nu atingi, sa nu iubesti,sa nu-ti pese, sa treci pe langa viatza cu probleme ca pe langa un autobuz care nu te duce acasa. Sa stergi cu buretele de nisip imagini groaznice, clipe reci si imbratisari poate prea calde. Sa uiti sa respiri aerul tare de dimineatza, numerele de telefoane si versurile de la acel cantec. Sa mergi, sa zambesti, sa-ti strivesti de asfalt amintirea acelei zile sa aplici intocmai sloganul unui whisky. Musca din viatza si in 2009!

Le Velo!

Vineri ora 14.00, ora la care de obicei iti termini pranzu si te apuci de treaba iar a fost ora la care profitand de toamna insorita ce nu vrea sa fie corupta de iarna mi-am inchiriat impreuna cu o prietena biciclete de la Cicloteque ( cam distruse ele ce-i drept) si am pornit la 2 ore hai hui pe 2 roti prin Bucuresti. Orasul e mai frumos pe 2 roti decat la pas dar grea e viatza de bicilist in capitala europeana Bucuresti; piste de biciclsiti exista impanate cu stalpi, trecatori ametziti, copaci si masini parcate ca curu, exista caini care te fac sa pedalezi ca un sprinter pur sange prin Cotroceni si nu in ultimu rand oamenii se uita la tine ca la un monstru extraterestru coborat printre ei pentru a le ridica privirea tampa din pamant. Mai sunt vreo 1000 km pana la Budapesta cea cu benzi de biciclisti late de 3 m si cu parcari de biciclete la orice colt de strada. Concluzile zilei:
La primavara imi iau bicicleta
Bordurile inalte fie ele si de 6cm lasa urme adanci :)
Ne vedem la primavara la urmatorul semafor!

36 de visuri

Cobori din cliseul metrorex si respiri aer de platforma industriala ingropata in trafic si frig. Nu, nu azi nu mergem cu metroul, nu ne puneam camasa alba si trimitem smsuri de pe IPhone....azi ne punem pufoaica pe noi, ne tragem caciula pe urechi, ne frecam mainile brazdate de rugina si frig si ne urcam in tramvaiul 36. Vreau sa vorbesc si despre el, muncitorul de pe santier care se scoala la 6 dimineatza, isi pune mancarea de cartofi in borcan, se fereste de controlori in 36 pentru ca nu are bilet, munceste ca sisif pana 6 seara, se intoarce acasa se joaca juma de ora cu ioana fetitza lui de 6 ani si adoarme cu televizorul deschis pentru ca maine s-o ia de la capat. Uneori nu vedem lumea din cauza padurii de oameni albi care se confunda intr-un sir nesfarsit. Mergeti cu 36 sa vedeti "Viatza S.R.L" sa vedeti copilu; de 6 ani cu bascheti rupti iarna si cu geaca mult mai mare a lui fratisu cum musca cu pofta din felia de paine cu unt, sa va uitati la privirea unui pensionar cu juma de kil de cartofi si o paine in plasa pentru care viitorul inseamna maine, sa "admirati" fetele de 15-16 ani fara niciun tel care si vad viitorul in parbrizul loganului gagicului lor de 26 de ani. Si stiti ce-i ciudat; ca ei stiu ca lucurile bune vin daca le astepti si nu renuntza la vise, doar le sufoca in fiecare dimineatza in oras pentru a le putea elibera cateva secunde intr-o clipa de intimitate.

Sand hope

As bea o cafea....in care sa capturez, toate diminetile, toate zambetele din parc, tot soarele care se reflecta din parul unei fete . Sa fie totul la fel simplu ca intr-o dimineatza de vara, drumul prea lung cu metroul sa se condenseze in cativa pasi timizi pe care-i faci din cort pana in mare si soarele care apune lenes deasupra unui parc imbuibat in praf sa rasara mai frumos si mai portocaliu ca oricand din mare. Fetzele triste strivite in intunericul tunelurilor urbane sa se transforme in zambete de prieteni pe plaja iar vocea enervanta a sefului sa devina o voce calda de fata. Uneori dorintele devin realitate peste statia urmatoare, peste diminetzile friguroase si peste fiecare gand de indoiala.

Step

Aproape noiembrie, peisajul se schimba si cafeaua de dimineata te trezeste si acum te si incalzeste pentru ziua friguroasa ce urmeaza. Usor cobori din pat pasind pe podeaua rece ca pe niste carbuni incinsi de ziua ce incepe. Iesi din scara si aerul rece de dimineata iti darama brutal orice speranta a unui inca un sfert de ora de somn. Strada, in aerul careia se amesteca zeci de parfumuri de femeie, e incruntata de oameni zgribuliti in paltoane care danseaza valsul interminabil spre birou, printre masini blocate in trafic si miros de carburant. Uneori e bine sa faci inca un pas inainte...spre exemplu in loc sa te afunzi in statia de metrou poti sa pasesti in parc si sa ti pierzi gandurile in ceata care lenes se ridica deasupra ierbii sau poti sa petreci cateva zeci de minute cu cineva drag la o cafea. E ciudat ca 10 minute in care rupi ritmul frenetic al orasului pot sa te incarce pozitiv pentru 8 ore triste in fata unui calculator. Ciudat si frumos. Va invit sa faceti un pas in plus!

Average

Esti unu din ei.
Te trezesti in medie la 7.45 am
Bei in medie 4 cafele pe zi
Mergi in medie 12 statii de metrou pe zi
Vorbesti in medie 1 ora la telefon pe zi
Fumezi in medie 10 tigari la barfa cu colegii
Iesi in orash in medie o noapte pe saptamana
Culegi in metrou in medie 2 zambete de fata pe saptamana
Ai in medie 5 prieteni buni
Vrei sa te casatoresti la 30 de ani
Vrei sa-ti schimbi jobu in medie de 4 ori pe luna dar bonusul trimestrial te intoarce
Mergi in medie la un teambuilding pe an
Vezi in medie prea putine rasarituri pe an
Petreci in medie prea putine ore cu familia ta
Te joci in medie prea putin cu copilul tau
Iti saruti in medie de prea putine ori prietena
Ai in medie prea putine subiecte de discutie in afara Jobului
Te faci mooch in medie de 2 ori pe luna
Vrei sa nu fii acolo
Iti vine sa evadezi?! Nu-i nimic ciudat
Esti un om normal...poate prea normal

Creioane decolorate

Seara incepe sub apusul de mii de culori deasupra I.O.R ului cand ultimele camasi albe se intorc acasa dupa inca o zi de truda in cartierul de sticla si beton care miroase a tutun. Saptamana asta am realizat ca nu trebuie sa te casatoresti cu jobul, nu trebuie sa te intorci la el dimineatza ca si cum te ai intoarce la aceeasi nevasta de 40 de ani, trebuie sa mergi la job ca un adolescent in parc la prima intalnire dornic sa descopere fiecare zambet si fiecare privire a prietenei lui. Jobul nu trebuie sa fie gelos pentru ca stai cu prietenii pana dimineatza sau pentru ca ramai o zi in plus la mare, nu trebuie sa fie insistent si posesiv , sa te sune in weekend crezand ca il inseli cu rasarituri si zambete, trebuie sa stie cand sa plece si cand sa ramana .... Cum zicea Mimo: E un job nu o casnicie!... da Shut Down si hai pe plaja!

Love crash

Vroiam sa scriu altceva azi, despre corporatisti sau poate despre oras dar in seara asta un mesaj m-a facut sa constientizez inca odata faptul ca realizezi cat de mult ai iubit pe cineva doar atunci cand esti in pericol sa-l pierzi . O prietena, una din cele la care tin foarte mult, a fost calcata pe trecerea de pietoni... cand am aflat vestea pulsul mi-a crescut si am inceput sa tremur. E ciudat si cinic sa te gandesti ca fiinta in bratele careia iti era asa de cald poate sa fie in pericol. Eliberati-va sentimentele, lasati-va fluturii sa zboare .....viata e frumoasa!

Smells like

Miroase a toamna tarzie cu cearceafuri reci si cafea in cana albastra, a inceput de scoala cand iesi infrigurat dimineatza din scara blocului.
Miroase a parfum de femeie pe strada ce se trezeste in zgomot de tocuri si motoare de masini
Miroase a vremea muraturilor in scara blocului cand te intorci acasa
Miros de Ceai in Cotroceni, de rom in Blu'zz si miros de fum la concerte

Da a venit toamna.

Timisoara.

Ieri m-am intors de la Festivalul Plai de la Timisoara. Am regasit orasul la fel de frumos si linistit ca si anul trecut numa' un pic cam friguros. Cred ca festivalul Plai este unul care se muleaza perfect pe dorintele mele; sa stai in iarba intr-o padure cu oameni faini si sa asculti o muzica care te incarca ca pe un iepurash duracell pe dorguri pentru Bucuresti. Formatile nici nu puteau sa fie mai bine alese:
Alvik- Jazz si un pic de funk din Praga care te fac sa simti orasul ala in pieselelor intr-o dimineatza ploioasa de toamna
Al Jawala- cred ca nu mai trebuie sa zic nimic, neschimbati au dat cu saxofonul, basul si tobele in frigul care incepea sa ne tina jos
Fanfare Ciocarlia- revelatia fetivalului pentru mine; oamenii aia m au facut sa dansez cum n am mai facut o decat poate la Manu Chao, m-au facut mai ales mandru ca sunt roman si invidios ca nu-s nascut in satul 10 Prajini
P.A.S.O- Ska, Raggae, Dub din Ungaria au surpins tot publicul si l-au ridicat de pe banci transformand Muzeul Satului Banatean intr- mare de oameni care topaiau
Tarhana- din Amsterdam o amestecatura muzicala de romani, bulgari, turci, arabi si olandezi care suna chiar bine
MARIZA-femeia asta nu canta, vocea ei puternica intra in tine si-ti rascoleste sentimentele facandu-te sa scoti la suprafata doar pe cele frumoase care te duc cu gandul la o fata de 5 ani care canta fado pe un pian cocotata intr-o taverna din Lisabona. Mariza a reinventat sunetul la Plai a rupt gardurile din fatza scenei, a intrat in public si fara microfon pe o liniste superba ne-a facut sa ne simtim mici pe langa vocea ei mare .
Si s-a terminat Plaiu' iar cand ma pregateam sa ma cufund intr-un drum de 8 ore plictisitoare cu trenul am trait niste momente geniale. O asistenta, un mecanic de locomotiva, un cuplu de 70 de ani de pensionari olteni originali, o pr-ista si un designer de masini fotograf m-au facut sa nu simt cand am ajuns in Bucuresti. Toti au fost super ok si cu zambete frumoase dar pur si simplu genial era cuplul din Craiova: el fost boxer ea fosta asistenta aveau 70 de ani dar aratau de 60, imbogatiti din vanzari de terenuri sunt opusul latifundiarului model.Imbracati modest se trezesc dimineatza isi pun niste haine in rucsac se duc la gara aleg un tren si pleaca. Sunt plini de viatza, pasionali, vorbareti si fericiti, sper sa fiu si eu asacand o sa fiu batran.
Se vad luminile Bucurestiului, cobor, La buna vedere!

Play la Plai

De maine o sa fiu la Timisoara la Festivalul Plai

Eternal sunshine

Iesi din metrou dupa ce ai fost abrutizat de corpuri purtatoaree de taior sau de cravata si savurezi ca de obicei drumul pe Jean Louis Calderon, casele vechi incarcate de povesti interbelice cand atentia iti este atrasa de o imagine ce ti schimba ziua pana atunci mahmura. Pe o banca, sub un copac in lumina perfecta a soarelui bland de dimineaatza o fata cam de 19 ani sta si citeste o carte veche ingalbenita de vreme. Nu esti indragostit de ea, esti indragostit de imagine, de decor de situatie si vrei sa capturezi intr-un buzunar cu fire de nisip clipa asta si sa nu o mai eliberezi niciodata. Pe strada aia, pe banca aia razele soarelui n-au fost niciodata atat de frumoase si-ti dai seama ca in orasul de asfalt soarele respira pe fetze de fata dimineatza.

Let it go!

De ce?!
Sa-ti pui si astazi taiorul negru si camasa alba si sa-ti pui pachetelul intr-o punga mica de cadouri
Sa iei acelasi metrou si sa-ti fixezi propriul chip in geamul de vis a vis
Sa mergi tematoare si anxioasa prin pasajul de la Unirii dezaproband orice privire indrazneata a unui muncitor
Sa deschizi mailul ala in fiecare dimineatza si sa dai sute de telefoane
Sa traiesti 9-17 printre cafele si colegi cu care "trebuie sa te porti frumos"
Sa-ti doresti ca bronzul capatat in Bulgaria sa tina cat mai mult ca sa-ti aminteasca de saptamana cand erai tu
Nu poate sa fie atat de simplu ca atunci in scoala generala cand singura ta grija de septembrie era sa-ti iei caiete si haine cat mai frumoase pentru prima zi de scoala
De ce?
Cand poti sa let it go!

Walk on!

Bate un vant rece pe Motoare care aduce cu el amintiri de peste vara. Ravasite in mici tornade de praf din Bucuresti stau clipele de peste vara, kilometrii, rasariturile din nisip si apusurile de pe autostrada care incheiau inca un act din piesa verii. Cred ca cele mai faine nopti sunt cele dinainte de plecare in calatorie, somnul ala agitat de apropierea drumului, planurile pe care ti le faci si bineinteles dimineatza mult prea devreme dar foarte energica ce urmeaza. Cei mai tristi 4 km sunt cei pe care ii lasi in urma cand pleci din Vama si vezi cum marea se scurge pe langa masina in viteza. Pasul care doare cel mai tare e primul pe care il faci in Bucuresti, picioarele ti se zdrobesc de asfalt si privesti dezorientat oamenii albi in jurul tau. Cel mai natural pas il faci atunci cand pui primul picior in apa un pic cam rece cand izbucnesti din masina pe plaja si incepi sa dai jos de pe tine fetze triste din metrou, taskuri, sedintze si birouri.

Ultimul vagon

Tot duminica spre seara in drum spre fierbintele Bucuresti dupa ce am calcat stramb inseland marea cu muntele. De ceva timp n-am mai vorbit despre stari si momente... am evadat aproape de nori la 2000 m si trebuie sa recunosc ca linistea de acolo aduce un pic cu cea din nisip, este doar un pic mai bruta, mai nefiltrata de briza valurilor. Vorbeam zilele trecute cu cineva despre refulare si realizez ca o gusti din ce in ce mai mult pe drumul de intoarcere cu cat simti orasul mai aproape. Weekendul se scurge in spatele trenului si raman in cap cu prieteni, momente si cu un zambetul frumos din ultimul vagon. Nu-mi place ideea clasica de concediu de 21 de zile in care te atrofiezi all-inclusive si te intorci la birou cu un cd de poze cu ala micu care amuza toate colegele. Imi place sa evadez in shoturi de mare si munte care fac mahmureala orasului un pic mai suportabila.

Asfalt tango

Am tacut un timp, nush de ce...de cand am venit ma simt agitat ma simt inghitit de asfaltul negru si fierbinte, ma simt strivit de corpuri umane in metrou, sufocat cu sunete de motoare si excavatoare.. chiar si "Motoarele" si Bluzzu' isi pierd din farmec seara confundandu se cu o gramada de conversi si draughturi . Peste toate imi raman in cap noptile din Bucuresti ;strazile goale si racoroase , oamenii care nu se grabesc pe strazi si care incearca sa captureze o frantura de racoare si liniste stind ca peste cateva ore o sa izbucnesca din nou din asfalt si o sa danseze iar pana seara tarziu, in birouri ,pe strada , in autobuze eternul si prea fierbintele asfalt tango... Dansati?

West side story

A fost duminica si ca de obicei in ultimele saptamani am vazut soarele cu se stinge intr-o autostrada din ce in ce mai aglomerata. Am plecat de la Resita si am lasat in urma linistea de pe gazonul plin de roua de la 6 dimineatza, zambetul de la masa 11 si nu in ultimu rand cea mai frumoasa mireasa . E fain ca ultimele zile petrecute in Resita m-au linstit, departe de tuneluri reci de metrou cu fetze triste si bronzate, departe de cafeaua trista uitata pe birou dar in compensatie mai aproape de mare . Nu stiu de ce dar vantul dinspre vest incepe sa adie din ce in ce mai placut.

Resita-Ziua 1

Am ajuns la 5 a.m dupa un drum de 7 ore prin defileul Jiului. Drumul foarte fain dar in continuare urasc serpentinele si tirurile.. Organizarea de nunta a inceput cu grafice, tabele in excel si cu un soundcheck la locatie. Incep sa am si eu emotii pentru soramea gandindu-ma doar ca peste cateva veri poate o sa fiu si eu in situatia asta. Resita e un oras frumos pana la urma cu oameni calmi care merg pe strada cu privirea un pic mai ridicata din pamant ca bucurestenii. No..ciao e si maine o zi!

Numarul 42

Ora 8.00-Ma trezesc cu gandul nobil de a-mi face buletin. fapt pentru care ma duc pana in fundul Bucurestiului la Sectia 23 Politie- Biroul de evidenta a Populatiei Nr. 5 Cobor din masina 100 si dupa un joging pe langa niste caini si pe langa curti ce rasuna a manele ajung la Sectia 23. Acolo in curte full, eu ca un mielusel gata de taiat ma duc sa-mi iau bon...extragerea nu e atat de optimista pentru mine..am Numarul 42. Zic ca 42 e ok si ma apuc sa sprijin un perete al sectiei. Dupa 40 de min se striga nr 10 11 12 13 14 moment in care castelul meu de carti de joc se face praf si ma vad transformat intr-un batranel cu sapca si carutz care astepata pensia. Mi-am mentinut sanatatea mintala socializand cu cetateni din Republica Moldova care sunt foarte tari si extrem de dornici sa fie romani. Ora 11.55 ajung in fatza ghiseului, imi lipseste o copie si atunci dumnezeul functionarilor publici a facut ca tipa sa-mi acorde o clememnta de 3 min cat sa-mi fac copia, alerg pana in fatza ghiseului, ma trag in poza si plec satisfacut si la fel de ocupat profesional ca Ioana Tariceanu.

Refuzuri

Refuzi!
Refuzi statia urmatoare
Refuzi sa mai mananci din Snack Atack
Refuzi draughtul trist de dupa care apune soarele pe motoare
Refuzi sa adormi in acelasi pat in aceleasi cearceafuri poate prea cunoscute
Refuzi camasa si pantofii
Refuzi cartile de vizita aruncate peste masa
Refuzi sa trimiti un ultim mail
Iti impachetezi frumos toate refuzurile si ce faci cu ele?...le iei si le arunci pe plaja.
(Foto : Constantin Nimigean)

Hai in Hand!

FabriK9 si Clubul Hand va invita la ”Hand on the Button” - expozitie fotografica.
De pe 9 August ora 20:00 pe Terasa Hand din Vama Veche.

Expun: Andreea Cioran, Constantin Nimigean, Stefan Papin, Alina Prodanescu, George Stoica, Petru Stratulat.

Sponsor : Moonlight

Sand on the road

Drumul spre Stufstock 6 a inceput pentru cateva trupe in Orange Concept Store unde s-au batut in decibeli pentru a ajunge pe scena mica de la Stufstock. Multe chestii faine dar si multe gherle si oameni care nu au simtul ridicolului...oricum, sa nu fiu rautacios, mi-au placut Highlight, Twisted Cables si bineinteles The Discoballs , care nu sunt Travka dupa cum bine zicea Aliosha. Sper sa se auda bine "vocile tinere" printre nisipul de la Spice.

Anul 1

Tanana... E ZIUA MEA!...asta zice blogul meu astazi. De un an suntem Gand la gand cu bucurie fara trafic de zoso sau reclame aducatoare de bani. Sunt multumit atunci cand cineva care-mi citeste blogul imi spune ca simte la fel ca mine si atunci cand vad ca am un procent de 80% de revenire a cititorilor noi. Va multumesc ca ma cititi si ne vedem aici printre nisip, asfalt, valuri, metrouri, rasarituri si apusuri!

D'or de vama

Alta saptamana alta mini vacanta la mare. Am fost iarasi in vama si stiu ca va asteptati la un post cu nisip, soare si sentimente dar azi nu avem pe platouas asa ceva. In ultimele saptamani plaja din Vama Veche a fost concesionata de baietii destepti de la Club D'or care au introdus o taxa de campare de 10 ron/zi/cort. Inainte sa strigati "s-a stricat Vama frate!" luati in considerare muntii de peturi si de gunoi care-ti insoteau drumul spre mare si boschetari cazuti in freza dupa inca o noapte de "distractie". Acum avem oameni care curata plaja si-ti iau frumos gunoaiele din fata cortului si jandarmi care misuna toata ziua printre corturi. Trebuie sa facem unele compromisuri pentru a putea sa savuram rasarituri departe de furnicarurile din Mamaia. Vama nu se strica "frate" pentru ca inca exista un loc care petrece non-stop, in care orice formatie faina poate sa cante in care poti sa existi cum simti departe de biroul pe care-l urasti si sa inlocuiesti costumul de pipera cu soarele de dimineata.

Mama, imi arunci si mie mingea?!

Astazi in timp ce-mi savuram prima zi de concediu un tipat de copil m-a smuls din lene si m-a pus pe ganduri. Mi-am amintit cum era vacanta de vara cand eram mic.
Pai cel mai bine e sa o luam cronologic.
Ora 9 trezirea, in program Toate Panzele sus vazut pe elcromul din sufragerie in timp ce savuram ceaiul de tei si painea cu gem de visine si unt
Ora 11 incaltat adidasii albi Antilopa si coborat energic 4 etaje, tipat la toti prietenii mei sa coboare si apoi o miuta relaxanta in spatele blocului intrerupta doar de masina de gunoi si de micile explorari in masina abandonata.
Ora 14 , concert de tipete de mame care ne cheama la masa apoi cu noi imprimeuri gastronomice pe tricou iesit in spatele blocului, o frunza , cerut apa lui nea Curculescu de la parter si mers la chiosc sa ne luam inghetata Polar pentru ca avem nevoie de energie.
Ora 19 Clipa soseste si pe terenul de langa punctul termic e mare meci N10 cu N5. Azi sunt norocos si Adi ma baga in poarta. Multe julituri, gafaieli, galerie formata din fete si din cand in cand o mai vad pe mama le geam interesandu-se de "evolutia" mea. Meciul se termina, murdar si insetat ma duc sus beau apa si ma intorc
Seara se incheie cu discutii de copil de 10 ani pe trepetele scarii. A mai trecut o zi!
Acum terenul de langa punctul termic e o parcare imensa, micul dejun e format din Cheerios si lapte, inghetata polar acum e Algida si fotbalul a fost inlocuit cu internetul.
Hai la joaca!

When the music is over

Golden age

Beck-The Golden Age
Vezi mai multe video din Muzica »

In fiecare zi in metrouri cu nume de capitale europne naufragiez. Alaturi de mine sunt si altii cu un bronz care se cojeste si cu un rasarit in privire care aproape se stinge in intunericul din tunel. Toti vrem sa urmeze o plaja cu peronul pe partea stranga dar la naiba usile se deschid si in loc sa plonjam in mare plonjam ca niste muste fara cap in teancurile de ring si de compact. Vrem sa infigem cortul in plaja dar pana atunci ne infigem degetele in taste canalizandu-ne frustrarea in discutii pe mess sau in strigate de ajutor pe twiter. Vreti la mare...nu?.... Stiu si eu vreau...mai e un pic, un weekend, o predare si o autostrada a soarelui de strabatut in noapte. Observ ca "dependeta" mea de mare nu-i ceva iesit din comun, poate doar sunt eu mai vocal, si voua va place la mare nu?...Ne vedem joi langa ultimele corturi de la pescari sau dupa un shot in Hand.

Cei 6 ani de la vama

In fiecare an pe scena Stufstock, Mircea Toma spunea ca Stuftock a mai crescut...ei bine anul asta el s-a maturizat pur si simplu dovada stau trupe tepene ( Deus si altii) si dorinta organizatorilor de a face totul perfect mai mult ca in oricare an. Festivalurile sunt numai despre muzica de obicei dar in cazul Stufstock locul sfinteste muzica. Decibeli fara slip, tobe si chitari printre shoturi de soare, pe toate le gasesti in acelasi loc dupa 6 ani in Vama Veche. Pana atunci vino intre 8 si 22 iulie in Orange Concept Store sa-i vezi pe care care iti vor incanta amiezile la Spice in timpul Stufstock.

Cliseu estival

Usile metroului se deschid ca si fermoarul cortului revarsand caldura mai mult sau mai putin mecanica a unei dimineti de vineri.
Pantofii se afunda un pic in asfalt in caldura orei 13.00 asemenea ta cand te arunci dimineatza in mare ca sa scapi de mahmureala dobandita in Hand
Ice tea-ul din paharul curat de pe birou parca nu are savoarea celui gasit pe un izopren langa tine
Aerul de dimineatza de pe strada cu pinguini, ce se indreapta spre banchiza metroului, e mult mai sufocant ca briza unei dimineti luata drept in piept printre zeci de corturi
Va asteptam...inca avem locuri
(Foto: Constantin Nimigean)

Tieless thursday

Vroiam sa nu continui postul anterior dar prea s-au legat intr-un mare fel treburile astea. Stateam la birou azi, beam un ice tea cu gheata si urmaream lumea de la mansarda. Suna telefonul, aflu ca trebuie sa ma duc in sediul central Alpha Bank si apoi la ministerul finantelor sa depun rezolv cu niste acte. Zis si facut, in pantaloni scruti si convershi m-am prezentat intai la banca unde ma simteam ca un punct rosu intr-o mare de pixeli negri morti ...am obtinut instant actele iar apoi la ministerul finantelor n-a durat mai mult de 10 min. Totusi nu mi-a trebuit cravata sau camasa, mi-a trebuit doar bun simt si atentie in discurs. Oare cravata nu ne ajuta sa ne simtim siguri pe noi, nu cumva ne induce o armura de seriozitate peste costumul de vamaiot blatist? Zambeste, soarele rasare....si nu poarta cravata.

Ritualuri

Ora 18.00 statia de metrou Pipera. Il vad la camasa cu cravata, pantaloni de costum, pantofi de un negru perfect, geanta de laptop ii atarna greu pe umar. Amicul nostru se urca in metrou. la Victoriei ii suna telefonul gesticuleaza " da da am tirmis mailu...a ramas ramona la birou vorbeste cu ea". Inchide telefonul si ca un prim gest de rebeliune isi slabeste nodul de la cravata. Usor arogant strabate pasajul de la Unirii, ajunge in statie si rebeliunea continua cu un nasture deschis la camasa, Mihai Bravu, ii suna iar telefonul e sotia "in 10 min ajung" . La Dristor rebeliunea explodeaza isi scoate cravata si camasa din pantaloni si coboara din transportul zilnic al metrorexului de piguini.
Pot sa jur ca l-am vazut in vama, el modelul corporate de suckcess. Acolo sta atarnat cu sotia de gat pe un sezlong in fata la Stuff, bea Corona, sta la Frontera cu vedere la mare, noaptea danseaza pe mese in Expirat si a doua zi cu ochelari de soare pe ochi bea fresh de lamaie la Ovidiu. Refuleaza si o face bine, refuleaza fiecare mail, fiecare confrence call, fiecare sedinta si fiecare ordin de la scorpia de sefa in inca un shot.
Mailurile se aduna in Inbox, valurile se sparg de mal, telefoanele suna in continuare, soarele rasare tot din mare si tot urmeaza statia Pipera cu peronul pe partea dreapta.
Spor la lucru!

Tigara de dupa

Cinci ani... atat am asteptat dimineatza de azi, am trecut peste nedreptati, bucurie, tristeti, eliberari si totusi mi-a placut. Mi-as da fiul la constructii sa fie ca si mine inginer. DA incepand de astazi sunt INGINER si sunt al dracu de mandru de asta. Ciao, plec la mare!

Refuz de vara

Duminica cu nori si alegeri, un birou invadat de foi si pixuri, o sticla de ice tea sub birou aproape goala si 6 zile pana cand o sa ma lovesc cu capul de norii de nisip. Multe s-au intamplat in ultimele doua saptamani... am descoperit oameni faini ascunsi dupa o masca subtire de sef, am refuzat banii si am ales familia, plaja si libertatea. Nu vreau sa fiu pontat pe o cartela, nu vreau sa lucrez intr -un birou cu sase muti , vreau sa respir aer curat de mansarda dimineatza nu fumul garii de nord, vreau, vreau sa mai invatz...vreau sa fiu eu.

Smile

In seara asta ascuns de caldura dupa un pahar de vin o sa fac un exercitiu de sinceritate si o sa recunosc ca-mi plac foarte mult femeile. Imi place sa ma uit la ele, imi place sa le analizez, sa le descopar accente de frumusete printre fetele incruntate de oras. Imi place chipul unei fete trezite dimineata care si ascunde ochii mici de somn in aburul unei cafele.O vad frumoasa si la o petrecere imbracata stilish dar si in slapi si pantaloni scurti platind intretinerea. Imi place cum zambeste dimineata in metrou de dupa o carte din colectia cotidianu, o admir cand imparte aceeasi treapta de scara rulanta cu mine. Ma amuza cand incearca sa fie nervoasa si serioasa...nu-i iese, zambetul invinge. Catalogati-ma ca afemeiat dar o zi fara un zambet de fata e o zi noroasa,strivita de tristete...smile sunshine

Penny for your spirit

Cu ce ramenem dupa ce trecem prin viata ca un personal cu nazuinte de accelerat. In mod cert eu nu vreau sa raman cu carduri, actiuni, toale, masini, case sau alte bunuri. Vreau sa-mi ramana in minte intr-o cutie ,cu miros de plaja dimineata, toate rasariturile, toate apusurile,toti kilometrii strabatuti, toate zambetele si toti prietenii. Cand mori nu esti apreciat de cei din jurul tau pentru bunurile materiale, esti amintit peste ani in povestti cu prieteni in orase straine, esti apreciat pentru momentele petrecute cu cei dragi, pentru clipele in care zambeti si produci zambete in jurul tau. Refuz sa strang bani de toale, telefoane si masini...strang bani pentru clipe cu prieteni,pentru un soare care apune si rasare in fiecare luna in cate un oras....a da...a fost frumos la Budapesta.

Green ink drop

Unul dintre lucrurile care ne deosebesc de cainii maidanezi era scrisul... care tinde sa se piarda printre zgomotul tastelor in bloguri, messenger twiter si altele. Imi amintesc stiloul negru chinezesc cu care am invatat sa scriu, imi amintesc ritualul cu care-i umpleam pompita cu cernneala pe masa din bucatarie langa cana de ceai si felia de paine cu unt si gem de visine. In clasa a 7-a am primit obiectul "maturizarii" mele ca elev, mama mi-a facut cadou un pix cu mina Parker de care eram foarte mandru si ii schimbam mina cu mine ieftine de la tutungeria din piata Minis. In anul 1 din facultate nu pot sa uit noptile in care il injuram pe amicul Rotring atunci cand tusurile lui imi naruiau desenul perfect de pe calc. Timpul trece, foile se ingalbenesc si ne trezim sclavii tastelor si a pixelilor... din fericire pentru mine inca scriu de mana si mai si desenez de mana dar intre zidurile de sticla pixurile ies la pensie fiind folosite numai pentru cateva cuvinte scrise pe un post-it lasat pe birou....Haideti sa scoatem pixurile din birouri, sa ne scriem drafturile cu ele, sa ne facem ciorne (pe care dupa aia sa le reciclam) sau sa-i lasam iubitei cand plecam la birou, langa cafea un biletel de "buna dimineatza" in locul sms-ului"am ajuns la birou, vezi ca ai cafea".

True

Miros de carte ingalbenita pe ultimul raft al biblotecii de langa geam, iz de cozonac in toata casa, asfalt gol de oameni in fata geamului meu, totul e calm...e Paste. Exista multe variante ale acestei sarbatori, de la babele "fanatice" care stau pana la 5 la biserica pana la emoizii beti din metrouri in noapte care vad in mersu la inviere un nou party monden, ce i drept fara uischi si pastile. Sunt lucruri pe care le asociez cu Pastele, frigul oarecum placut de afara, "raurile" de lumanari de pe strada, zambetul familiei care-ti spune "Hristos a Inviat" dimineatza, toate astea fac parte din stereotipurile bune ale vietii.

Again and again

Si ce daca am job, si ce daca am o licentza de facut eu tot ma duc... si asa m a lovit o idee...hai s o fac inca odata, sa particip la olimpiadele comunicarii. Impreuna cu Anne, Andra,Carmen si Silvia, adica Tease PR, marti 8 aprilie participam la preeselectia pentru proba de relatii publice. Asa ca astept pumni stransi, degete incrucisate si vodoo catre celalalte 32 de echipe.

Valuri

Miros de copaci infloriti si de bitum proaspat turnat, zgomot de tocuri pe alee si o piesa de vara in casti, fetze pierdute in podeaua metroului si imaginea unui zambet de seara in minte, oameni si oameni. Un concediu ajuta foarte mult in afara de cearcanele de pe fatza iti spala si ti baga intr-un planner toate gandurile ravasite de viteza orasului, acum parca nu mai dau atat de rapid din picior, parca nu mai beau 4 cafele pe zi, parca nu mai trag cu aceasi sete din tigara parca totul e calm. Vantul rece ce mi patrundea gandurile dimineatza acum incepe sa se transforme intr o briza usoara cu un miros tot mai aproape de mare.

Air

Aerul...de cand te trezesti pana adormi il simti diferit in functie de locul in care esti.
Aerul de cafea dimineatza din bucatarie si mirosul cearceafurilor scaldate de soarele diminetii
Prima gura de aer a diminetii, rece ce-ti brazdeaza fata trezindu-te pentru o noua zi
Aerul starnit din tunel de metroul alb ce vine, te face mai nerabdator si te apropie de birou
Mirosul de aer inchis si calculatoare incinse potentat cu o aroma de cafea cu scortisoara ce o gasesti la birou
Mirosul de odorizant de masina dintr-un taxi ce te poarta prin noaptea racoroasa inapoi in acelasi pat gol.
Aerul ca si noi are diferite stari mai bune sau mai proaste dar sigur ca si noi se simte cel mai bine printre firele de nisp...

Telegrama de weekend

Drumul...rapidul de timisoara de 12:45 ... pentru 40 ron primesti discutii interesante cu timisoreni, somn ocazional pe banchete albastre incomode, si ca bonus apusul perfect in Dunare la Drobeta si o luna plina ce rasare dintre munti la Caransebes.
Oamenii la fel de calzi si primitori ca si data trecuta te integreaza pe loc in familia lor si te bombardeaza cu mancare :)..
Bubu a mai crescut si in curand nu o sa o mai pot ridica pana in tavan
Slujba de pasti la catolici e mai interactiva ca la ortodoxi si lipsesc din peisaj manelele pe telefon si pogoul spontan pentru lumina (da..am furat pastele catolic)
Barurile sunt anormal de ieftine ( 1 heineken 4 ron ...wtf) si populate si acolo de purtatori de Q7 si de domnisoare sclipicioase mai mandre decat cele din Bucuresti.
Imaginea care m a incarcat pentru ceva timp: norii vazuti de deasupra de pe un Semenic cu 1 m de zapada si cu -2 grade care se pierd in zare
Sfarsitul...deschid geamul de la masina la 2 noaptea pe Stefan cel Mare... aud manele dintr-un logan tunat, zgomot de buldozer si benzenul imi invadeaza plamanii curatati pe Semenic...o da Im home!

Slide

Rucsacul verde se sprijina de perete, am un bilet de tren in buzunar, putine ore de somn la activ si o sete de drum...plec! In ultimu timp sunt agitat, dezorganizat si din ce ince mai obosit...imi trebuie un restart in banat. Am inceput sa realizez ca nu-s din piatra si chiar se termina facultatea...dincolo de colegi insipizi o sa mi lipsesca feelingul de mers la facultate, stresul de sesiune si eliberarea de dupa ce o termini. Timpul trece si trenul trage la linia 5...Ciao!

Choose life

Ma urc intr-un metrou tarziu dupa un ceai placut baut cu o prietena draga iar la Unirii privirea mi-e atrasa de un grup interesant:
-tip imbracat casual, cu ochelari, mistocar, cu ochelari mereu zambaret....creative-ul
- tip imbracat la costum sobru ce tine in mana o carte despre afaceri si succes....sales-ul
- tipa slaba imbracata office cu ochelari si cearcane adanci in niste ochi albastri superbi...client-serviceul sau pr-ul
Ca o babutza a metrorexului ce ma alfu am asistat la discutia lor pret de 5 statii....o continuare a biroului, impanata cu mistouri ieftine despre colegiii ce nu erau de fata. Cei 3 se despart"ciao..ne vedem maine la 9". Lumea corporate e trista in spatele teambuilding-urilor si a bonusurilor trimestriale...dracu iti trebuie timp pentru tine, timp in care sa spargi cubicals-urile si sa bei o bere cu prietenii pe care nu i ai vazut de juma de an sau in care sa stai cu prietena ta care uitata intr-o fereastra de mess se indeparteaza de tine.
Va resping realitatea si o inlocuiesc cu realitatea mea de inginer de la mansarda .

Taci si fii fericit!

Asta spune un stencil de pe o cladire de la Universitate. Uneori vorbele complica totul si te fac sa pierzi trairi in cuvinte goale . Imi dau seama acum ca totul trebuie apreciat si trait, fiecare privire, fiecare nota muzicala, fiecare zambet sau fiecare imbratisare. Comunicarea e buna de cele mai multe ori dar se sparge in clipele in care trebuie sa simti in loc sa vorbesti. Nu ai nevoie de cuvinte atunci cand vezi oameni fericiti langa tine, atunci cand privesti un apus desupra unui parc in mii de culori sau atunci cand chiar ti-e bine. Nu trebuie sa strigi ridicat pe un postament in piata publica "Sunt fericit!" E ok sa savurezi secundele si sa incerci sa le prelungesti si doar sa let it be! Fiecare dintre noi are 1000 de chipuri si fara sa stie cel putin jumate din ele au un zambet sudat pe ele zambet care se pierde prin joburi, metrouri si bulevarde pline de oameni grabiti. Ce-i foarte fain e ca atunci cand iti regasesti zambetul de bucuri de clipa un pic mai mult...

Touch your sunrise

Si am plecat sa restartez soarele din capul meu si nisipul din buzunare. Primele intalniri pentru mine sunt dominate de senzatii si asa a fost si prima intalnire cu marea de anul asta. Ultima gura de aer de Bucuresti si intrarea pe autostrada care brusc devine rampa de lansare in visare. Primul pas e cel mai frapant, te afunzi in nisip si sari fara coarda elasatica intr-un nou an cu vantul care te impinge spre noile senzatii anuale. Mirosul de mare seara, valurile care se sting usor dimineata pe mal, atingerea unui ciob vechi erodat de o viata in mare, dezamagirea la vederea norilor la rasarit si triumful soarelui cateva ore mai tarziu toate fac parte dintr-o lume paralela pe care o vizitez din cand in cand. Viteza visului de weekend scade odata cu apropierea orasului si visul e franat intr-un oras care incepe sa se cufunde in lumina apusului.

Vineri

Stare de vineri cu un bagaj de facut , cu mult soare si cu pofta de plecat

Crossroad

Deci e soare, sunt multi oameni pe strazi si multi studenti in 601 si ca intr-un stereotip din compuneri primvara invie totul. Ti se spune cand esti in ultimii ani de liceu obsesiv :"Baiete fa o facultate ca fara nu faci nimic in viata" iar tu faci si exact ca intr o intersectie cand termini te intrebi which road i should take....nu te gandesti prea mult si actionezi din instictul tineretii apesi pe acceleratie si fugi! Azi mergand pe un bulevard in care apunea soarele m am lasat dus de ganduri in intersectie, ajuns acolo brusc n am devenit dezorientat ci impacat. Da imi place sa fiu inginer, imi place ce fac, nu vreau inca sa ajung la 40 de ani sa fac picturi pe sticle de tuborg sau alte tampenii, imi place viata asa cum e potentata cu posturi pe blog ,prieteni adevarati si concerte. Vreau o autostrada pe care sa merg incet astfel incat sa pot sa simt viata

De ce?

Ieri seara pe o strada pe care se incapataneaza sa persiste iarna, mi-a venit in cap rapunsul la intrebarea care va chinuie pe unii din voi..."De ce iti place la mare?". Pentru ca marea este una din putinele constante ale vietii unui om si ale vietii mele, pentru ca oricat de fericit sau trist sunt, bogat sau sarac, parasit sau iubit ea este tot acolo, cu rasaritul care te face sa ti deschizi un pic sacul de dormit, cu valurile reci de dimineatza care substituie cafeaua de joi din Green si cu nisipul care ti ramane in buzunare si-l descoperi dupa saptamani in fatza unui birou rece. Nu ideea de evadare din oras ma incanta teribil la mare ci linistea de pe plaja care-mi pierde gandurile bizare printre firele de nisip.

Emotie de sesiune

Cafeaua din dimineata asta de pe birou mi-e scaldata de soare si somnnul mi-e mai usor...mai e putin, sambata se termina a noua sesiune. Foarte multi oameni se lamenteaza in sesiune si o percep ca pe o povara care iti restrictioneaza viata. E ceva de genul, ok in luna asta nu mai zambesti, nu mai traiesti, nu mai iubesti.. doar invetzi si te rogi la sfantu' 5. Dragi studenti RELAXATI-VA, ridicati capul din cursuri si zambiti, toti trecem odata si odata prin asta si de cele mai multe ori se sfarseste bine. Ok, sunt ipocrit daca zic ca perioada asta de sesiune mi-e indiferenta , totusi e un stres in aer inainte de orice examen care se estompeaza pe masura ce te apropii de final. In curand o sa termin facultatea, cel mai mult o sa mi lipseasca starea aia din momentul in care profesorul spune : "da-mi carnetul", e usurarea suprema iar drumul de la catedra pana afara il consideri drumul inca unei noi victorii studentesti. M-am incaltat,plec, Pa!, Bafta, Sa fie!

Anonim

Endless

O viata intre zi si noapte,zile intre o alarma de telefon si o usa trantita de taxi , intre titan si universitate , un drum ce incepe cu un rasarit de soare intre doua sine reci de tramvai si se termina tot cu un soare dar care apune dupa hypermarketuri si blocuri gri. Simti zapada cum scartaie sub bocanci asteptand sa ti afunzi gandurile in nisip si capul in norii din larg...

Wish

Vreau sa capturez Bucurestiul intr-o cutie de ciocolata si sa-l duc pe o plaja. Vreau sa capturez strazile goale plouate la 3 noaptea, ceatza de 7 dimineatza de pe strada mea, si burnita dintr-o seara de iarna din Gradina Icoanei. Vreau sa culeg zambete din metroul spre Pipera si sa le eliberez intre Unirii 1 si 2 la 8 dimineatza. Vreau sa fie plaja pe fiecare peron si cantece pierdute in rasarit in loc de stiri sinistre de peste noapte, cu prieteni deschisi nu cu colegi ascunsi dupa monitoare .Vreau o vara hotarata nu o iarna cu probleme de personalitate care se crede uneori primavara.

Sine de nisip

Dupa cana de cafea poate prea matinala, bauta la adapostul intunericului zilei ce sta se se nasca , si dupa un examen am descoperit lucruri noi la periferie. Mergand cu tramvaiu de la Lacul Tei pana in Pipera am descoperit aruncat printre sinele de tramvai sentimentul de "on the road". Nervul ala al plecarii a fost activat de 6 statii de tramvai care se aseamana foarte mult cu un drum cu trenul spre mare sau poate spre Timisoara. Zgomotul de sine se repeta la fix, la fel si ceatza ce sta sa dispara si soarele care timid invie deasupra orasului. Fetele oamenilor brazdate de soarele moale de dimineatza nu mai privesc fara de tinta in jos ci privesc in zare spre plaja lor.

Live Photo

In general scriu aici de mare sau de oras, lucruri si stari care mi sunt inspirate de cele doua. Dar in seara asta printre foi si cursuri gri si tacute am descoperit un izvor de viatza . Nu este undeva bine localizat pe harta acest izvor, este intr-o privire de fata care te lasa impietrit in fatza la tot ce e rau pe lume. Pur si simplu tot ce stiai despre fericire se schimba, valorile bucuriei se schimba si se pierd in sclipirea din priviri care te captiveaza si te arunca din mijlocul asfaltului pe cel mai linistit val al marii sau sub cea mai frumoasa cascada din munti. Daca urmaresti sclipirea ea te duce mai departe spre un zambet misterios care ascunde povesti de sub o cascada nesfarsita de viata. In privirea ei am descoperit un alt fel de pofta de viata, o pofta de viata traita cat mai din plin in locuri frumoase din care capturezi in tine tot ce e bun.

Wait...

Orasul ramane in spate in oglinda retovizoare, in zare un drum prafuit si mult soare. Mai am sute de statii de metrou de mers, zeci de seri de petrecute "acasa" si multe stradutze din Bucuresti de descoperit pana cand, pana unde...pana acolo, unde orasul este scos din priza, unde soarele si marea sunt compliciii tai la uciderea gandurilor de asfalt. Incep sa cred din februarie pana in iunie stai si complotezi non stop uciderea orasului si ingroparea lui pe plaja din vadu. Imi trag blugii pe mine, ma incaltz, imi pun castile in urechi si ma arunc in marea rece de asfalt.

Live life

Am sa va dau o veste proasta… o sa murim. Azi am vazut poate cel mai frapant film din ultimul timp The Bucket List. Inevitabil o sa vina si momentul in care o sa ajungem la 2000 mm sub pamant sau la 2000 de leghe sub mari, intrebarea e ce facem pana atunci, cum ne bucuram de cei 70 de ani de oxigen si de soare. Suna a cliseu de Hollywood sclipitor ca trebuie sa-ti traiesti viata la maxim dar e si foarte adevarat. Adica nu vrei sa ajungi la 69 de ani ralizand ca toata viata ai stat in livada si n-ai gustat din mere. Trebuie sa te bucuri de orice, bun sau rau, sa incerci sa calatoresti, sa cunosti oameni faini sa respiri fiecare pala de vant a tineretii pana la capat. Trebuie sa spargi lacatele inhibitilor si a lucrurilor general valabile, trebuie sa sfidezi ghinionul sau problemele pentru ca tu ai un tel de indeplinit... tie trebuie sa-ti bata inima mereu,trebuie sa iubesti sa urasti sa iubesti din nou si sa fii fericit. Ridica capul din pamant, trage in piept aerul jegos de Bucuresti fa-ti bagajele, pleci in calatorie spre viata!

Winter sunshine

Ieri dimineata am deschis geamul si in loc sa fiu intampinat de un aer rece de oras am simtit iarasi mirosul de mare, prospetimea aia din aer atunci cand plaja se trezeste si-si reincepe ziua in zgomot de slapi de turisti. Pentru cateva momente,in timp ce zambeam cu ochii la soare, in mijlocul betoanelor si a zapezii negre topite am avut a moment of shine pentru ca stiu ca dupa examene, boala sau licenta vine vara cu mult soare si nisip.

Ce faci?

Deschid ochii, constientizez ca s treaz, ok urmatorul lucru care mi trece prin neuronii avizi de cafea este nevoia de informare si comunicare.Vad cat e ceasul, deschid televizorul iar pe urma ma tarasc spre calculator, amic, cu care-mi beau cafeaua de dimineata. Te urci in metrou si incerci sa socializezi, macar vizual, cu lumea din jur dar uneori privirea ti se sparge de o fatza trista. Cobori din metrou si instinctiv cauti informatia spre care tasnesti si o gasesti sub forma Compactului, ziarul celor certati cu somnul. Ajungi la birou si te scufunzi intr-o lunga baie a internetului.. you are loged in..Pentru 2 saptamani nu am avut internet, timp in care am incercat sa comunic in toate modurile alternative ...un lucru e cert, suntem dependenti de comunicare sub orice forma. Cea mai faina comunicare e tot cea verbala, ma amuza batraneii care cauta interlocutor in autobuze sau la coada de la hipermarket, sunt nevorbiti iar un om cu care sa schimbe 2 cuvinte e the man of the day pentru ei. Si noi uneori avem nevoie de cineva caruia sa i povestim, in fatza caruia sa dam tot ce e rau din noi.

Idei

Frozen words

Obosit sa tot caut prin buzunare fire de nisip si povesti ratacite de asta vara m-am trezit intr- o dimineata cu ochii in tavan si cu gandul la Ele. Mi-am amintit, gasind scrieri din pubertate, despre fluturii ce-mi bantuiau creierul si despre Ele care ma faceau sa dorm undeva pe o plaja in nori. Sunt sentimetal, nu pot sa neg asta, imi plac primele intalniri, primele stangacii incercand sa fii subtil si mai ales imi place primul sarut,primele franturi de sentimente. Atunci parca nimic din jur nu ma atingea; alarma de dimineata suna placut si mai incet, oamenii din metrou imi zambeau si parca si iarna era mai calda....nush,e un loc lipsa undeva pe care ma chinui prea tare sa-l umplu, poate chiar prea tare...pffff...trebuie sa dorm mai mult...totusi mi-e dor sa-mi fie dor.

Plaja de la Numarul 68

Inceput de saptamana agitatie, multe cutii, camere goale in care pana mai ieri imi duceam supliciul ingineresc. Ieri am descopeit ca nu omul sfinteste locul ci Locul sfinteste omul. M am ascuns de bulevarde pe stradute, pe langa parcuri, in mansarde indulcind astfel cafeaua de birou. In spatele babiloniei de masini si oameni de la bulevard, in spate pe stradutze intortocheate inca bate din ce in ce mai incet, ascunsa in ceata, inima unui Bucuresti vechi si linistit. Cand merg spre birou si trec prin parcul Gradina Icoanei inca pot sa visez la oameni care zambesc cu capul in nori gri sau albi si care- si doresc ca peronul urmatoarei statii sa fie pe plaja. Dar gata, e aproape ora 12 si dupa amiaza demasca escrocheria diminetii , Bucuresti ianuarie 2008 cu oameni si colosi de sticla si fier care te fac sa te intorci macar cu gandul in nisip.

Grey smile

De cateva zile am realizat ca nu mai merg cu metroul spre birou, pur si simplu navighez cu un velier rupt sub pavilionul optimismului printr-un ocean de fetze gri ce se incapataneaza sa se ascunda in intunericul din tunel. Dar poate in spatele zidului lor de tacere ,scorojit de atatea statii de metrou ce au trecut, se afla plaja sau varful lor de munte pe care zambesc privind spre soare. Azi dimineatza am vazut cum cineva a reusit sa sparga zidul si am vazut din nou dupa mult timp un zambet la metrou. Vreau sa vad oameni care sa-si ridice privirea din zapada gri si sa si-o indrepte spre copacii ca de cristal ce-i apropie un pic mai mult de ei.

White silence

M-am intors in fata tastelor, cu picioarele pe scarile rulante dar cu capul inca in norii din munti.Ma asteptam de la Bucuresti la o primire zgomotoasa si brutala dar a fost una cat se poate de linistita ; parca totul tacea sub tonele de zapada care ne acopera. Lumea nu se mai grabeste si lasa sa se auda zapada ce le scartaie sub pantofi si-si face loc prin zapada din ce in ce mai gri. Hai la multi ani!