marți, 29 aprilie 2008

Green ink drop

Unul dintre lucrurile care ne deosebesc de cainii maidanezi era scrisul... care tinde sa se piarda printre zgomotul tastelor in bloguri, messenger twiter si altele. Imi amintesc stiloul negru chinezesc cu care am invatat sa scriu, imi amintesc ritualul cu care-i umpleam pompita cu cernneala pe masa din bucatarie langa cana de ceai si felia de paine cu unt si gem de visine. In clasa a 7-a am primit obiectul "maturizarii" mele ca elev, mama mi-a facut cadou un pix cu mina Parker de care eram foarte mandru si ii schimbam mina cu mine ieftine de la tutungeria din piata Minis. In anul 1 din facultate nu pot sa uit noptile in care il injuram pe amicul Rotring atunci cand tusurile lui imi naruiau desenul perfect de pe calc. Timpul trece, foile se ingalbenesc si ne trezim sclavii tastelor si a pixelilor... din fericire pentru mine inca scriu de mana si mai si desenez de mana dar intre zidurile de sticla pixurile ies la pensie fiind folosite numai pentru cateva cuvinte scrise pe un post-it lasat pe birou....Haideti sa scoatem pixurile din birouri, sa ne scriem drafturile cu ele, sa ne facem ciorne (pe care dupa aia sa le reciclam) sau sa-i lasam iubitei cand plecam la birou, langa cafea un biletel de "buna dimineatza" in locul sms-ului"am ajuns la birou, vezi ca ai cafea".

2 comentarii:

alexandra spunea...

cred ca am uit mult mai multe decat pixurile...........

bul spunea...

pentru asta as putea sa te iubesc pana dimineatsa