Iesi din metrou dupa ce ai fost abrutizat de corpuri purtatoaree de taior sau de cravata si savurezi ca de obicei drumul pe Jean Louis Calderon, casele vechi incarcate de povesti interbelice cand atentia iti este atrasa de o imagine ce ti schimba ziua pana atunci mahmura. Pe o banca, sub un copac in lumina perfecta a soarelui bland de dimineaatza o fata cam de 19 ani sta si citeste o carte veche ingalbenita de vreme. Nu esti indragostit de ea, esti indragostit de imagine, de decor de situatie si vrei sa capturezi intr-un buzunar cu fire de nisip clipa asta si sa nu o mai eliberezi niciodata. Pe strada aia, pe banca aia razele soarelui n-au fost niciodata atat de frumoase si-ti dai seama ca in orasul de asfalt soarele respira pe fetze de fata dimineatza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
thank you for za smile>:D<.
Trimiteți un comentariu