Ieri m-am intors de la Festivalul Plai de la Timisoara. Am regasit orasul la fel de frumos si linistit ca si anul trecut numa' un pic cam friguros. Cred ca festivalul Plai este unul care se muleaza perfect pe dorintele mele; sa stai in iarba intr-o padure cu oameni faini si sa asculti o muzica care te incarca ca pe un iepurash duracell pe dorguri pentru Bucuresti. Formatile nici nu puteau sa fie mai bine alese:
Alvik- Jazz si un pic de funk din Praga care te fac sa simti orasul ala in pieselelor intr-o dimineatza ploioasa de toamna
Al Jawala- cred ca nu mai trebuie sa zic nimic, neschimbati au dat cu saxofonul, basul si tobele in frigul care incepea sa ne tina jos
Fanfare Ciocarlia- revelatia fetivalului pentru mine; oamenii aia m au facut sa dansez cum n am mai facut o decat poate la Manu Chao, m-au facut mai ales mandru ca sunt roman si invidios ca nu-s nascut in satul 10 Prajini
P.A.S.O- Ska, Raggae, Dub din Ungaria au surpins tot publicul si l-au ridicat de pe banci transformand Muzeul Satului Banatean intr- mare de oameni care topaiau
Tarhana- din Amsterdam o amestecatura muzicala de romani, bulgari, turci, arabi si olandezi care suna chiar bine
MARIZA-femeia asta nu canta, vocea ei puternica intra in tine si-ti rascoleste sentimentele facandu-te sa scoti la suprafata doar pe cele frumoase care te duc cu gandul la o fata de 5 ani care canta fado pe un pian cocotata intr-o taverna din Lisabona. Mariza a reinventat sunetul la Plai a rupt gardurile din fatza scenei, a intrat in public si fara microfon pe o liniste superba ne-a facut sa ne simtim mici pe langa vocea ei mare .
Si s-a terminat Plaiu' iar cand ma pregateam sa ma cufund intr-un drum de 8 ore plictisitoare cu trenul am trait niste momente geniale. O asistenta, un mecanic de locomotiva, un cuplu de 70 de ani de pensionari olteni originali, o pr-ista si un designer de masini fotograf m-au facut sa nu simt cand am ajuns in Bucuresti. Toti au fost super ok si cu zambete frumoase dar pur si simplu genial era cuplul din Craiova: el fost boxer ea fosta asistenta aveau 70 de ani dar aratau de 60, imbogatiti din vanzari de terenuri sunt opusul latifundiarului model.Imbracati modest se trezesc dimineatza isi pun niste haine in rucsac se duc la gara aleg un tren si pleaca. Sunt plini de viatza, pasionali, vorbareti si fericiti, sper sa fiu si eu asacand o sa fiu batran.
Se vad luminile Bucurestiului, cobor, La buna vedere!
Alvik- Jazz si un pic de funk din Praga care te fac sa simti orasul ala in pieselelor intr-o dimineatza ploioasa de toamna
Al Jawala- cred ca nu mai trebuie sa zic nimic, neschimbati au dat cu saxofonul, basul si tobele in frigul care incepea sa ne tina jos
Fanfare Ciocarlia- revelatia fetivalului pentru mine; oamenii aia m au facut sa dansez cum n am mai facut o decat poate la Manu Chao, m-au facut mai ales mandru ca sunt roman si invidios ca nu-s nascut in satul 10 Prajini
P.A.S.O- Ska, Raggae, Dub din Ungaria au surpins tot publicul si l-au ridicat de pe banci transformand Muzeul Satului Banatean intr- mare de oameni care topaiau
Tarhana- din Amsterdam o amestecatura muzicala de romani, bulgari, turci, arabi si olandezi care suna chiar bine
MARIZA-femeia asta nu canta, vocea ei puternica intra in tine si-ti rascoleste sentimentele facandu-te sa scoti la suprafata doar pe cele frumoase care te duc cu gandul la o fata de 5 ani care canta fado pe un pian cocotata intr-o taverna din Lisabona. Mariza a reinventat sunetul la Plai a rupt gardurile din fatza scenei, a intrat in public si fara microfon pe o liniste superba ne-a facut sa ne simtim mici pe langa vocea ei mare .
Si s-a terminat Plaiu' iar cand ma pregateam sa ma cufund intr-un drum de 8 ore plictisitoare cu trenul am trait niste momente geniale. O asistenta, un mecanic de locomotiva, un cuplu de 70 de ani de pensionari olteni originali, o pr-ista si un designer de masini fotograf m-au facut sa nu simt cand am ajuns in Bucuresti. Toti au fost super ok si cu zambete frumoase dar pur si simplu genial era cuplul din Craiova: el fost boxer ea fosta asistenta aveau 70 de ani dar aratau de 60, imbogatiti din vanzari de terenuri sunt opusul latifundiarului model.Imbracati modest se trezesc dimineatza isi pun niste haine in rucsac se duc la gara aleg un tren si pleaca. Sunt plini de viatza, pasionali, vorbareti si fericiti, sper sa fiu si eu asacand o sa fiu batran.
Se vad luminile Bucurestiului, cobor, La buna vedere!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu