duminică, 20 ianuarie 2008

Ce faci?

Deschid ochii, constientizez ca s treaz, ok urmatorul lucru care mi trece prin neuronii avizi de cafea este nevoia de informare si comunicare.Vad cat e ceasul, deschid televizorul iar pe urma ma tarasc spre calculator, amic, cu care-mi beau cafeaua de dimineata. Te urci in metrou si incerci sa socializezi, macar vizual, cu lumea din jur dar uneori privirea ti se sparge de o fatza trista. Cobori din metrou si instinctiv cauti informatia spre care tasnesti si o gasesti sub forma Compactului, ziarul celor certati cu somnul. Ajungi la birou si te scufunzi intr-o lunga baie a internetului.. you are loged in..Pentru 2 saptamani nu am avut internet, timp in care am incercat sa comunic in toate modurile alternative ...un lucru e cert, suntem dependenti de comunicare sub orice forma. Cea mai faina comunicare e tot cea verbala, ma amuza batraneii care cauta interlocutor in autobuze sau la coada de la hipermarket, sunt nevorbiti iar un om cu care sa schimbe 2 cuvinte e the man of the day pentru ei. Si noi uneori avem nevoie de cineva caruia sa i povestim, in fatza caruia sa dam tot ce e rau din noi.

2 comentarii:

fresha spunea...

true... numai ca uneori te trezesti ca nici macar cei mai buni prieteni nu mai au timp sau chef sa te asculte sau sa-ti spuna povesti... si atunci, probabil, te intorci tot la prietenul Google :( asta-i paradoxul: ca suntem dependenti de comunicare, dar comunicam din ce in ce mai putin, cu tot mai putini oameni

Silvia spunea...

acel rau lasat in casa altuia... e o intelegere tacita intre oameni, sa isi lase mortul in casa celuilalt si sa plece linistiti, iar celuilalt, mortul poate sa`i treaca pe langa urechi, sau sa`i ramana pe creier. dar deja nu mai e problema noastra.