Orasul ramane in spate in oglinda retovizoare, in zare un drum prafuit si mult soare. Mai am sute de statii de metrou de mers, zeci de seri de petrecute "acasa" si multe stradutze din Bucuresti de descoperit pana cand, pana unde...pana acolo, unde orasul este scos din priza, unde soarele si marea sunt compliciii tai la uciderea gandurilor de asfalt. Incep sa cred din februarie pana in iunie stai si complotezi non stop uciderea orasului si ingroparea lui pe plaja din vadu. Imi trag blugii pe mine, ma incaltz, imi pun castile in urechi si ma arunc in marea rece de asfalt.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu