Touch your sunrise

Si am plecat sa restartez soarele din capul meu si nisipul din buzunare. Primele intalniri pentru mine sunt dominate de senzatii si asa a fost si prima intalnire cu marea de anul asta. Ultima gura de aer de Bucuresti si intrarea pe autostrada care brusc devine rampa de lansare in visare. Primul pas e cel mai frapant, te afunzi in nisip si sari fara coarda elasatica intr-un nou an cu vantul care te impinge spre noile senzatii anuale. Mirosul de mare seara, valurile care se sting usor dimineata pe mal, atingerea unui ciob vechi erodat de o viata in mare, dezamagirea la vederea norilor la rasarit si triumful soarelui cateva ore mai tarziu toate fac parte dintr-o lume paralela pe care o vizitez din cand in cand. Viteza visului de weekend scade odata cu apropierea orasului si visul e franat intr-un oras care incepe sa se cufunde in lumina apusului.