36 de visuri

Cobori din cliseul metrorex si respiri aer de platforma industriala ingropata in trafic si frig. Nu, nu azi nu mergem cu metroul, nu ne puneam camasa alba si trimitem smsuri de pe IPhone....azi ne punem pufoaica pe noi, ne tragem caciula pe urechi, ne frecam mainile brazdate de rugina si frig si ne urcam in tramvaiul 36. Vreau sa vorbesc si despre el, muncitorul de pe santier care se scoala la 6 dimineatza, isi pune mancarea de cartofi in borcan, se fereste de controlori in 36 pentru ca nu are bilet, munceste ca sisif pana 6 seara, se intoarce acasa se joaca juma de ora cu ioana fetitza lui de 6 ani si adoarme cu televizorul deschis pentru ca maine s-o ia de la capat. Uneori nu vedem lumea din cauza padurii de oameni albi care se confunda intr-un sir nesfarsit. Mergeti cu 36 sa vedeti "Viatza S.R.L" sa vedeti copilu; de 6 ani cu bascheti rupti iarna si cu geaca mult mai mare a lui fratisu cum musca cu pofta din felia de paine cu unt, sa va uitati la privirea unui pensionar cu juma de kil de cartofi si o paine in plasa pentru care viitorul inseamna maine, sa "admirati" fetele de 15-16 ani fara niciun tel care si vad viitorul in parbrizul loganului gagicului lor de 26 de ani. Si stiti ce-i ciudat; ca ei stiu ca lucurile bune vin daca le astepti si nu renuntza la vise, doar le sufoca in fiecare dimineatza in oras pentru a le putea elibera cateva secunde intr-o clipa de intimitate.