Bubu

M-am intors din Resita unde am redescoperit Craciunul ingropat de mult in zapada neagra de pe un trotuar din Bucuresti. Am intalnit-o pe Bubu cum se autoproclama , Ariana pe numele ei adevarat, si ea mi a reinviat inocenta si mi a demonstrat pentru ce exista Craciunul. Craciunul nu inseamna beculetze si cadouri facute in functie de valoare este vorba despre bucuria de a darui si despre zambetul inconfundabil de pe fata celui care primeste cadoul. Bubu la 5 ani traieste intr- o lume fara o anumita valoare, intr-o lume cu Mos Craciun si poezioare in germana spuse cu daruie si pe fondul inocentei ei molipsitoare am petrecut un Craciun Fericit!

Warm-cold feelings

La adapostul unui espresso si camuflat pe fundal de trend off m-a lovit pofta de bloguit. E decembrie si aerul de Bucuresti devine mai tare ca o tigara ce a ajuns intr-un sfarsit de an la filtru. E jenant sa fac un bilant pentru ca oricum as calcula da pe minus cu tot cu prieteni, cu mii de kilometri strabatuti prin tara si poate zeci de rasarituri vazute la adapostul nisipului, toate astea nu pot umple golul ramas. Dar sa nu ma lamentez ca un emochid pe scari la tnb pentru ca acum de sarbatori descoper un alt oras. Un Bucuresti in care urbanul e de 10 ori mai concentrat pe fond sonor de colinde amestecate la metrou. Va povesteam de oameni grabiti acum ceva timp ;ei bine in preajma Craciunului ei se misca parca cu viteza luminii albastre din bradul de la unirii in "goana" nesfarsita dupa cadouri. Un lucru e cert in luna decembrie cel mai uzitat cuvant e "a cumpara" . Oamenii cumpara nerealizand ca sentimentele nu se pot cumpara la fel ca si prietenii, punand accent prea mare pe partea materiala atunci cand e normal sa te bucuri pentru orice cadou pentru ca e de la cineva drag . Pentru prima oara de mult timp nu-mi pasa ce primesc de Craciun, ma bucur doar ca o sa fiu intr-un mediu cald cu cei 3 oameni care mi sunt cei mai dragi la 700 de km de Bucuresti , de cumparaturi, de cadouri corporate si de zapada murdara de pe asfalt. Va fac cadou poza asta de Craciun dorindu-va ca fluturii sa va zboare in continuare chiar daca afara e viscol.

Pamflet emo

Servus...Ce faci?... ai convershi mov in picioare si un tricou care ti-e mic,da-ti place de tine nu? Esti visul oricarei pustoaice de 14 ani, tu nu asculti rock, zici ca asculti indie si garage dar nu ma mai minti... stiu ca ai camera tapetata cu postere Tokyo Hotel in care-ti aranjezi parul pe o parte si ti lustruiecti pierce-ul din barba...a da pierce-ul ala pentru care te-a batut taicatu' cu cureaua ca l-ai facut. Da prietene esti emoid, iti tarasti curu' pe motoare vara, sorbind ,parca agonizat de prostie, dintr-o cola...esti cel mai cool in fata prietenilor tai si-n fata fetei cu care iesi dar ei nu stiu ca dupa ce te retragi in noapte in apartamentul alor tai din rahova nu mai esti la fel; nu esti cool cand mergi la cules porumb cu ai tai sau cand ii cumperi bere lui taicatu.. Ne pacalesti...esti emo...Wake up! fa ceva cu viatza ta si nu mai sta in calea mea cand merg pe strada!

Freeze

Ieri dupa o mahmureala prelungita, pe la 3 m-am uitat pe geam si am vazut the breaking news-ul zilei:...NINGE!...Gata freeze, nu miscati,nu mai cautati nisipul cu mainile prin buzunare, mainile in manusi si capul sub caciula! A venit iarna!

Corporate sunrise

Prima sedintza importanta, prima oara cand port armura de stofa a corporatistului, primele ganduri serioase , zambete protocolare intrerupte de reprize de engleza chinuita vorbita de robotei ce locuiesc in labirintul de sticla cu cartele.E foarte fain ce se intampla, cum ziua sunt domnul consultant iar seara schimba totul, schimba pantofi perfect lustruiti cu convershi jegariti, cafeaua adusa de o secretara pe o masa de conferintza cu un shot de tequila aruncat pe bar,se schimba engleza de afaceri cu travka, blazzaj , se schimba pipitele corporatiste cu fete frumoase si prieteni. Nu vreau sa evadez ori sa refulez, imi place totul, sa mi inghet marea intr-un cub de gheatza de orash pe care-l dezghet uneori la rasarit in afara Bucurestiului.

Bucuresti

Imi place uneori in Bucuresti cand respir ceatza proaspat trezita, imi place sa vad metroul cum intra in statie, imi place sa descopar un zambet pe fata unei fete prea incruntata in aglomeratie, imi place sa aud mariachi de Bucuresti la Universitate la metrou, ma amuza sa vad o fetitza de 3 ani blonda cu 2 coditze si ochelari cum vorbeste cu prietenii ei imaginari. Nu mi place sa mi tin respiratia cand astept la semafor, nu mi place sa vad batai in 101, nu mi place sa ascult manele la telefon peste tot, nu mi place sa vad un orash plin de banci, farmacii si shaormerii...

Gone

Am gasit nisip in buzunar, am dezertat...oare unde sunt? cat mai e?

Buna dimineata!

E timpul! Dechid ochii,scot un picior de sub patura testand ziua ce incepe. Ma acomodez cu lumina obscura a unui rasarit ce sta sa se intample si ma dau jos din pat. Aburii de cafea ce ies din aceeasi cana galbena imi calauzesc primii pasi ai zilei pe fond sonor de stiri de peste noapte si motoare ce pornesc in zi. Mi-e un pic somn, as mai sta dar ma resemnez repede, ma imbrac si plec. Ma las purtat pe strada spre metrou de o piesa faina care ma face pentru cateva secunde sa zambesc in frig cu gandul la vara. La metrou lume multa si multe masti incruntate care sunt anulate de un zambet al unei fetze cunoscute. Ies din nou la suprafata si soarele, acum cu jumatate de ora mai puternic, ma izbeste in fatza impingandu-ma de la spate spre birou. Morning sunshine!

Daca as avea aparat de fotografiat...

V-as arata apusul pe Edgard Quinet vazut de pe treptele TNB ului
Ati fi vazut o masina de scris si un telefon vechi cu receptorul atarnand pe bordura abandonate pe strada Tudor Arghezi
Ati vedea biserica veche de pe Fundeni din care in fiecare joi rasare soarele
As fotografia toti suspectii de visare din metroul spre Pipera
Intr-un final ati vedea casa alba cu creneluri de pe Sos Pantelimon care inca respira medieval intre zeci de blocuri gri
V-as face cunostinta cu strazile reci si ude din Bucuresti noaptea
Ati vedea apusul urban perfect deasupra IOR ului cand soarele se sparge de pamant odata cu cerul in mii de culori

Plaja recomanda

LANSARE DE ALBUM URMA-TREND OFF, 10 DECEMBRIE ,ORA 20 LA ORANGE CONCEPT STORE

Sunt roman deci rezist!

Maine e 1 decembrie o zi de sarbatoare nationala in care trebuie sa agitam teleghidati stegulete si sa ne "miram" la tancurile din carton ce se preling penibil pe langa noi. Ca sa vezi viata de roman nu e perfecta ca si cum e vazuta prin geamul unui Q7 pe Magheru. Viata de roman se vede cel mai bine prin geamul unui autobuz 253 in lumina soarelui ce rasare din Lacul Fundeni . Plimba-te patriotule cu 253 sa vezi povesti de viatza sa vezi batrani care se calca in picioare pentru o paine mai ieftina, vino tu europeanule sa vezi o fata de 16 ani visand la un iubit cu logan in loc sa viseze la un loc la harvard, izbeste-te tu europarlamentarule de privirea unui tata ca cade in statie rapus de lucrul consecutiv in 2 ture pentru a le putea cumpara fetitelor lui un zambet. Suntem in Europa dar stam inca in picioare in fata celor care ne conduc la fel de sfidatori ca ei dar mult mai tristi.

90 de zile

N-am mai vazut-o d 3 luni, 3 luni in care parca am trait intr-un balon suspendat pe asfalt plutind spre intalnirea iminenta cu ea. Si ea, calma, a vrut sa ma primeasca intr-o zi de toamna tarzie fara pic de nor pe cer si cu o caldura stranie care ma indemna s-o imbratisez.
Pentru a 2-a oara am descoperit marea iarna.Fara depresie sau dor nebun de vara au fost 2 zile frumoase cu oameni faini, udate cu vin rosu si scufundate in fum de narghilea. Nu am descoperit o noua dimensiune, n-am gasit sensul vietii ratacit in vreo scoica dar m-am mi-am restartat mintea ,incetosata de oras, cu un rasarit aproape perfect. A da si am si votat :) . E bine la mare!

Loc lipsa

E ora 19, ora la care cel dintai chelios al tarii incerca sa ne imbarlige petru a suta oara sa facem ca el. Mi-e scarba sa-l vad, ma scarbeste siguranta lui debordanta adanc infipta in dezorientarea oamenilor obisnuiti, aia care mananca fornetii nu cordon bleu, care beau burger la litru nu chivas regal si care se inghesuie in metrou nu intre spp isti la bamboo. Cica duminica trebuie sa ALEGEM, euro parlamanetari si votul uninominal, adica sa exportam in europa 35 de lemurieni in primul caz si in al 2 lea caz sa-l mai mangaiem pe burtica pe ursul chelios cu mustata sa de hitler din ce in ce mai pronuntata. Hai sictir nea' traiane! Ma duc la mare, poate vuietul valurilor o sa acopere larma electorala si poate marea va spala de jeg toti "politicienii" din democratia consolidata =)) Romania.

On the road

In fiecare zi aceasi alarma suna schizoid fix la 7.00 am, aceleasi fete in metrou cu aceleasi parfumuri care se amesteca ,ca si corpurile intr-un fluid urban, care se varsa grabit la Unirii 1. Acelasi birou, acelasi tramvai 16, acelasi bar, acelasi pat. Dar sambata , de 2 saptamani, sparge ciclul chinuitor al orasului. Aceasi alarma schizoida acum nu ma mai trimite in birou, acelasi metrou nu mai miroase a parfum de fata, este gol si in el este o liniste care ma poarta spre iesirea din oras..Plec!.
Plec unde este aer, unde sunt munti nu blocuri, unde oamenii nu sunt grabiti si nu se uita derutati in asfalt. Si weekendul asta am mai invatat sa ridic privirea din asfalt si sa sa respir aer, expirand ganduri negre asfaltate de oras.
Ne vedem saptamana viitoare pe plaja!

Pipera dreams

Aproape e iarna si aproape fac un an de job, un an in care am inceput sa ma mulez pe o societate prafuita care miroase a naftalina si ben-gay. Am vazut cum mi se tempereaza incet nervii, cum incep sa devin cerebral cum incep sa-mi creasca dintii de lapte ai seriozitatii. Fix cand m-am angajat cineva ma intreba"cum o sa te impaci cu mersul in vama, cu marea cu iesirile?" ... si acum imi dau seama ca anu asta nu m-a schimbat deloc si pot inca sa-mi afund mintea in nisip si in raze de soare.
Acum cateva zile mi am schimbat traseul de la serviciu spre facultate si-am ales sa iau metroul spre pipera si am descoperit o mie de chipuri,o mie de visuri sparte in colosii de sticla si beton. In spatele costumului perfect si al rimelului stau zeci de ganduri si senzatii care asteapta cel mai mic semnal pentru a se concretiza. Si tocmai asteptarea asta face scaparea dintre pereti atat de dulce si te fac sa savurezi totul la maxim.
Un job chiar te schimba?.....Serviciu usor!

Trenul spre iarna

M-am trezit sambata dimineata cu drumul in minte cu o senzatie de "on the road"pe care o ingropasem in ore la birou acum cateva luni. Cum ma urcam pe scara rulanta spre Gara de Nord mi-am simtit reactivat nervul de plecare, senzatia de drum de eliberare. Unii urasc garile pentru ca le dau senzatia de final dar mie imi plac pentru ca-mi par porti pe care poti sa evadezi dintre zabrelele orasului. Trenurile de munte sunt mai linistite ca cele de mare, poate pentru ca drumul e de 3 ori mai scurt si oamenii din el sunt mai linistiti plecand sa-si lase intre nori acolo sus grijle. Cand am coborat din tren n-am fost intampinat , paradoxal, de oferte violente de cazare, ca la mare, ci de prima ninsoare pe iarna asta care m-a lovit drept in fatza si pe loc mi-a spalat din minte praful inca viu al orasului. Am stat doar 6 ore la munte scaldate de un viscol de noiembrie care m-a facut sa-mi amintesc inca odata cum e sa traiesti cu adevarat.

Va invit la concert

TRAVKA LIVE MAINE la CLUBUL TARANULUI ROMAN ORA 22

Dreams to catch

3 A.M vii acasa, te prabusesti in pat si te afunzi in el cu urechile tiuind si cu o melodie ce inca iti rataceste prin minte. Inchizi ochii, pornesti motoarele mintii si pornesti din nou la drum. O treime din viata ne-o petrecem in alta lume, in visele in care totul e alfel si in care legile nu se aplica . E frig, nimic mai simplu sunt pe plaja, e cald la fel de simplu pot sa fiu intr-o zi ploioasa in Praga...dar nu partea rebela a viselor ma fascineaza ci partea controlabila a lor. Uneori te bagi in visul tau, simti , mirosi, vezi culori si controlezi pentru cateva secunde care in lumea de dincolo de perne echivaleaza unor zile. Asa ca visati! Somn usor...

Urban scream

Ce sa fac? sa-mi ard buletinul, sa neg ca sunt Bucurestean..sau sa "savurez" supliciul de a locuii in cel mai mare santier al tarii?.Ies din birou si inevitabil ma lovesc de inca o bordura nou noutza de la Marmosim-ul traditional, ajung la bulevard si dau nas in nas cu Euroconstruct trasformat in bitum prezidential proaspat aburind. Intru in metroul care devenit singura noastra scapare si devin un tot unitar cu cele inca 999 de corpuri din el, particip intre Unirii 1 si Unirii 2 la marsul matinal al pinguinilor. Ajung din nefericire iar la suprafata unde particip la cursa de 5 statii de tramvai obstacole printre tuburi si santuri si intr-un final cu 2 kg de praf in plamani si cu sute de claxoane inca vii in memorie ma trantesc in patul meu doar ca sa vad cum Adriean primarul minune ori se cearta cu PNL ul ori se bronzeaza la St Tropez in timp ce noi inotam zilnic in jungla de beton scorojit. Vreau liniste, spatiul si spatii verzi nu vreau colosi de beton si sticla si lucrari fantasmagorice care miros penal a spaga!

Fascism as a gift

Azi nu o sa va mai povestesc lucruri placute care te fac sa visezi...azi o sa vorbesc despre un subiect social care deranjeaza. Sunt roman de mai mult de 23 d ani si nu mi imaginez viatza mea decat in Romania cu bunele si cu relele ei , cu tigani, cu Basescu cu Gigi cu toti...e doar destinul meu. Imi este scarba de poporul italian care in fascismul lui inca proaspat in minte ,generalizeaza fapta groazanica facuta de o bestie,asupra a 22 de milioane d oameni dintre care cam 1 milion ii slugareste la fiecare pas . Nu exista padure fara uscaciuni dar ceea ce am vazut azi la stiri m-a frapat; sute de romani plecati cu o ultima speranta a fericirii sunt alungati ca niste dihori de "poporul superior" care nu stie ca acasa copiii celor alungati sfarsesc in franghii de dorul parintilor in timp ce copii italieni isi pot strange in brate parintii oricand . Da va atac si mi-e scarba ca sunteti oameni ca si mine!

Relaxati-va!

Incercati sa ridicati capul din pamant, va rog zambiti mai mult si nu mai pasiti atat de apasat. Ce va costa?... sa priviti orasul chiar daca aglomeratia va inunda, sa fiti turisti in Bucurestiul de dupa bulevarde si blocuri gri, sa descoperiti stradutze noi cu senzatiii de secol 19. Nu va mai imbulziti pe scara rulanta, nu va mai ascundetzi privirile in neoane albe si-n geamuri fumurii...priviti-va unul pe altul si descoperiti impreuna aerul tare al diminetii iesind dintr-o gura de metrou intr-un alt Bucuresti.

Ok stiu ca suna un pic sentimental ce am zis mai sus dar azi m am plimbat dupa mult timp de nebun, fara nici o tinta precisa, prin centrul Bucurestiului si am descoperit strazi si imagini estompate pana atunci de graba patologica in care ma aflam , strazi care mi arata ca-n spatele unui Bucuresti blamat petru trafic, strazi , santiere si jeg exista si un mister care asteapta sa fie descoperit. Asa ca mergeti incet, deschideti ochii si RELAXATI-VA!

Dumnezeu nu ia spaga!

Intr-una din noptile trecute am descoperit o noua fata a Bucurestiului. Bucurestiul pe fundalul unei ceti dintr-o masina ce sparge in bucati de muzica linistea noptii. Ceata da alta culoare orasului, griul insipid este spalat de ea si ramane numa misterul in spatele peisajului astfel blurat. Poti sa-ti imaginezi ce vrei; in orele cu ceata poti sa fii in Praga, Amsterdam sau pe o limba pe pamant din Marea Nordului.
Noaptea si ceata insa nu pot sa ascunda insa mentalitati si ' cutume " surori cu penibilul. Mii si mii de oameni se inghesuie sa aibe un contact d 3 secunde cu presupusa divinitate dar din aceasta dorinta se nasc inevitabil si latin erori. Incerc sa nu dramatizez si privesc amuzat urmatoarele imagini vazute la pelerinajul de Sf Dimitrie:
Statul la coada la moaste e un eveniment social mai nou ca si mersul la mall, se sta organizat la coada cu manele la maxim din telefon, cu palme date peste fund pirandei tale voluptoase si ca sa fie si mai romantic totul e udat din plin cu vin fiert.
Pentru ca credinta e o afacere gasiti de vanzare pe langa coada de pelerini, Isus fosforescent, Fecioara Maria ceas de bucatarie, mir roll on si brelocuri fistichii cu apostoli. Mi e scarba ca din credinta se castiga bani si ca inca credeti ca puteti sa l mituiti pe Dumnezeu...ei bine nu-i asa, Dumnezeu nu ia spaga!
Vreau sa am loc, vreau sa respir ...vreau sa plec.

Va invit la concert

Pentru ca a venit iarna, ne sta cel mai bine la un concert, ascultand muzica buna...asa ca va recomand
Vineri 26.10 ora 21@Fabrica Lansare album TRAVKA-Vrau sa simt Praga

Nisip de iarna

E octombrie cand ies dimineatza din bloc imi miroase a frig, a iarna, cand ies in pauza de pranz de la birou si trec pe langa scoala Tudor Arghezi imi miroare a trecut, a curtea scolii 94 plina de frunze si copii agitati, cand intru in casa simt acelasi miros de prajituri ca in fiecare iarna dar in minte am tatuat inca mirosul plajei din decembrie de anul trecut.
Plaja goala rascolita de vant este rareori calcata iarna. Linistea ii este tulburata doar de localnicii ce-si plimba nepotii si de cativa dependenti de nisip ce ies astfel din sevrajul orasului. Anul trecut pe 2 decembrie m-am numarat si eu printre acei dependenti venit acolo sa-mi regasesc linistea pana atunci estompata de zgomotele orasului. Un lucru e cert, nu ai ce sa faci iarna la mare, nu o sa gasesti cluburi, lume sau bai nocturne insa senzatile se amplifica odata primul pas facut pe plaja. Soarele parca nu vrea sa cedeze in fatza norilor si a frigului si parca te imbie sa te lasi dus de razele lui si sa faci o baie dar singurul neuron rational ramas la oras din creierul tau iti aminteste ca exista hipotermia :) . Vantul bate puternic si-ti "implanteaza" in minte fire de nisip ce-ti contureaza speranta ca peste 5 luni o sa ajungi invariabil tot acolo unde simti ca traiesti in tot ceea ce te inconjoara.

Blog yourself!

Am stat zilele trecute si m am gandit la ce fac eu aici pe blog. Un amic ma felicita ca promovez conceptul web 2.0, intarindu mi conceptia ca blogul e o gaselnitza, o chestie cool , a must, pt omul din "jungla urbana" care se da pe net astfel cu folos si "creativ".
Initial blogul e conceput ca un instrument de comunicare intre tine ( fie ca esti om sau companie) si miliardele de useri de pe net; dar vedeti comunicarea asta sare si n alte extreme atunci cand "oligofrenii "posesori de internet nu si impun autocenzura bunului simt si posteaza zeci de ineptii(vezi povestile gen "cum am vomitat si cum am facut eu pipi in piscina in bulgaria pe banii firmei"). Resping astfel de specimene si consider ca netul si blogul sunt o unealta nu o arma a omului cavernei de sticla si fier. Nu-mi mai plac blogurile unor ziaristi care brusc pe blog capata barbatie iar apoi in ziare devin iarasi pisicutze de hartie. Admit ca exista si exceptii de la ultima categorie vezi blogul lui Cristian Sutu (www.sutu.ro) .
Cat despre aceasta pagina va rog sa nu o considerati ca un blog pentru ca nu este; sunt gandurile mele si trairi in cea mai pura stare, e viatza unui tanar de 23 de ani care zambeste cam mult si care traverseaza trecerea de pietoni a vietii nepasator, uneori cu ochii inchisi. Nu e cool nu are sute de comenturi sau sute de mii de vizualizari...considerati-o doar o carte cu fire de nisip intre pagini.

Zambet cincinal

Cu riscul de a parea nitel patetic va spun ca si eu acum 5 ani am avut un gand de genul... "ce dracu o sa faci ma in 5 ani?". Aveam 18 ani ganduri confuze, eram un coinac care tindea ca candva sa-si publice nuvele scrise pe coperta unei carti de chimie.
Nici prin minte nu imi trecea ca o sa fiu domnul inginer, ca o sa devin un tip sociabil, ca o sa ajung sa bat 7000 de km din tara intr o vara, ca o sa fiu dragos,redcrew sau rareori charlie :) Asta e modul meu de a spune ca ma simt bine in pielea mea si pot sa trec peste orice tampenie care mi se intampla. NU conteaza fosilele invrajbite de la job, datoriile sau gandurile negre care uneori ma apasa , conteaza ca oricand pot sa ma scutur de noroiul ignorantei si pot sa rad sfidator in fata sortii!

In lumini

Cu castile in urechi pun piciorul pe prima treapta si urc sau cobor in functie de zi. M-am oprit pentru o perioada...mi-a fost lene, am fost la Timisoara, mi-am adunat gandurile ravasite de valurile marii... but im' back!
Incep azi o noua fata a blogului, una noua pavata cu asfalt si scaldata in lumina de faruri care lumineaza lucrurile ce-mi plac intr-un oras. Da , paradoxal, imi place si orasul in zilele cand marea este inghetata si suspendata in vise de nisip, in zilele in care asfaltul are straluciri de nisip si in care soarele apune in lumini dubioase in IOR.
Primele lucruri care-mi vine acum in minte cand ma gandesc la Bucurestiul meu sunt plimbarile cu masina in noapte cand te intorci de pe la vreo petrecere la 3-4 cand strazile sunt goale si rar batute de vreun cuplu de indragostiti euforizati. Cand asfaltul este ud si este aproape liniste. Nu mai miroase a gaze de esapament sau a shaorma ce se scurge pe un tricou mulat cu " de puta madre" ... e un miros special...e prospetimea de oras.
Dar in seara asta motorul masinii se opreste brusc,portiera se inchide si va urez o seara buna.

Atentie se inchid usile!

In sunet de Kumm si in lumini de fulgere am tras oblonul de urban si peste vara asta. E ciudat daca m-as apuca sa fac un bilant penibil al verii ce-a trecut... a fost frumos si atat.

Se face frig afara, picioarele nu mi se mai zdrobesc de asfalt, nisipul din buzunare se pierde pe asfalt, soarele se pierde in blocuri si nori. Da m-am intors in Bucuresti la vechiul urban abandonat in iunie, la aceleasi graphuri din metrou, la aceleasi fetze teleghidate cu ochii in monitor.

Cioburi de nisip

Ca sa vezi...ploua...e weekend si nu-s pe vreun tren incet ,sunt acasa si mi vin in cap senzatile si momentele traite in alta mare decat cea despre care am scris in vara asta... e vorba despre marea de asfalt negru,unde licuricii din apa sunt inlocuiti de masini mult prea grabite , unde soarele rasare dintre sine reci de tramvai. Este vara si in oras, cu miros de 6 dimineatza, cu asfalt incins in care te afunzi ca intr-un cazan al orelor, cu apusul ciudat din IOR, cu miros de cafea,cu un metrou alb care se incapataneaza sa nu opreasca pe plaja . Gata mi s-a terminat si concediul, maine dimineatza cu IPR(noul album Monolith e genial) in casti ma arunc fara sa vreau in vartejul urban care ma transforma in "mandru" lucrator la birou..nu l lasati sa ma inghita aruncati mi o mana de nisip va rog!

Oco!

Ok...fac ce fac si tot la poze ajung...de data asta e ceva mai special pentru ca o buna parte din mine , Raluca soramea, se marita maine. Nu se marita doar soramea maine se marita cel mai bun prieten al meu, confidentul meu,finta langa care nu pot sa fiu niciodata suparat.Poza asta cu noi doi e poza mea de familie preferata...2 copiii ...4 ochi mari ce privesc spre o viata frumoasa unu langa altul .Casa de piatra soramea!

P.S..titlul postului asta reprezinta modul in care o strigam eu pe soramea cand eram mici :)

Sand in my shoes

Asta e povestea pantofilor mei in ultimele 6 zile...S-au trezit intr o dimineatza calda de joi , s au lovit de altii ca ei in metrou, au traversat o gara prea aglomerata si intr un final fericit au asternut pentru 6 ore ( fuck off CFR!) intr un vagon albastru si racoros de cale cale ferata. Pe urma au sarit din autobuz in microbuz in masina unor localnici din Vadu si intr un final s au infipt langa cortul gri pe plaja. Tot acesti pantofi au vazut rasarituri, scene parca desprinse din Supravietuitorul , bai nocturne luminate de gariz si zeci de stele cazatoare ce ti duceau dorintele cele mai ascunse in largul marii. Dupa 4 zile au plecat de pe plaja cu alte 4 perechi in spatele unui papuc spre o Vama din ce in ce mai veche. Pe langa praf si cioburi de civilizatie intinse pe drum au dansat la Stufstock 5 in seara de duminica pe funk si jazz pana cand au cazut intr un cort pana a 2 a zi dimineatza cand au vazut pentru ultima oara marea. Luni seara plini de nisip si mahmuri de fericire si oboseala s au prabusit langa usa de la etajul 4.

Stufstock 5 sau "Sa dam cu Rocku' in Populatie"

Tocmai m-am uitat pe tvr 2 la o emisiune despre Stufstock 5 in care mi s-a explicat ca o reteta cum salvam Vama Veche. Ideea de la care a plecat Stuftock 1 era in esenta foarte faina si care intr-o oarecare masura s-a si concretizat; plaja nepopulata cu constructii gigantice si drumurile inca de pamant au adus dupa ele ca un efect de bumerang un Pr gratis si nedorit al dracu de pagubos care a transformat Vama intr un Costinesti condensat intr-o cutiuta de rock. Dar totusi imi pare inca locul perfect pentru "baia de rock" anuala si tocmai din acest motiv o sa ajung (sper). Ne vedem joi in fata scenei!

Poze alb negru , lacrimi color

Zilele trecute pentru prima oara de atunci m am uitat peste pozele de cand eram mic. Uitandu-ma peste ele am decoperit ca "marele om al marii" dragos de acum era atunci ceva mic , indefinit si speriat care se ascundea in barcuta galbena cu albastru de " valurile rele". Pe urma am vorbit cu mama si mi a povestit ca pur si simplu imi era frica de apa cand eram mic si orice incercare de a devenii prieten cu ea era sortita esecului. Dar omul se mai schimba...
E ciudat sa te uiti peste pozele cu cineva care a disparut de langa tine , instinctiv il decupezi pe acel cineva din poza si incerci sa-l aduci langa tine. Dar trecand peste pozele cu familia Ion fericita am gasit si niste poze cu tata la mare cand avea 23 25 de ani ...acelasi zambet si aceasi sclipire de fericire in ochi pe care o simt si eu in mine cand sunt la mare....da..am fost baiatul tatei!

Pursuit for a smile

Ganditi-va la un cosmonaut care inainte sa ajunga pe marte se intoarce brusc acasa , la alergatorul la maraton care se opreste in mijlocul drumului si intra intr-un pub pentru o bere, la mireasa care alerga din fata altarului prin ploaie , se urca in masina si pleaca. Iar am fost in vadu , aceasi stare , aceasi nebunie frumoasa care m a impins sa devin unul din oamenii de mai sus; dupa o saptamana frumoasa am decis sa repornesc in cautarea fercirii chiar daca mai aveam putin pana la ea . Nu am prejudecati sau remuscari , doar simt ca o sa fie mai bine.

Revenind la Vadu incet incet ma nasc din nou si-n acest loc ca un nou-nascut descopar senzatii noi , baia in mare la rasarit , stelele cazatoare si apusul care asterne stele peste noi.

What if?

Cum o sa fie dimineatza aia cand te trezesti si totul e cum vrei tu sa fie: cand soarele rasare numai din mare , cand te imbraci numai in mare si in nisip , cand biroul tau este plaja , cand babaciunile acre din birou sunt inlocuite de o zana frumoasa , cand ice tea ul perfid e inlocuit de o bere rece...mai e putin!

Reinventarea

Nu vreau sa fiu in trend si sa va povestesc despre vacantza mea la all inclusive , sau despre zecile de sticle baute in vama si despre tipele agatzate ...vreau sa va povestesc cum sambata am uitat tot ce inseamna mare , am aruncat dexul senzatilor traite la mare pe un foc de tabara in vadu si ca un nou nascut am descoperit senzatii noi pe o plaja virgina . Am redescoperit nisipul fin din copilarie fara mucuri de tigara si fara ignoranta presarata peste el, marea limpede si calda in care te trezesti in fiecare dimineatza si plonjezi in ea din cortul mult prea fierbinte.Am descoperit asceza perfect temperata cu prieteni faini si bai nocturne... si mi-a placut !