duminică, 11 noiembrie 2007

Trenul spre iarna


M-am trezit sambata dimineata cu drumul in minte cu o senzatie de "on the road"pe care o ingropasem in ore la birou acum cateva luni. Cum ma urcam pe scara rulanta spre Gara de Nord mi-am simtit reactivat nervul de plecare, senzatia de drum de eliberare. Unii urasc garile pentru ca le dau senzatia de final dar mie imi plac pentru ca-mi par porti pe care poti sa evadezi dintre zabrelele orasului. Trenurile de munte sunt mai linistite ca cele de mare, poate pentru ca drumul e de 3 ori mai scurt si oamenii din el sunt mai linistiti plecand sa-si lase intre nori acolo sus grijle. Cand am coborat din tren n-am fost intampinat , paradoxal, de oferte violente de cazare, ca la mare, ci de prima ninsoare pe iarna asta care m-a lovit drept in fatza si pe loc mi-a spalat din minte praful inca viu al orasului. Am stat doar 6 ore la munte scaldate de un viscol de noiembrie care m-a facut sa-mi amintesc inca odata cum e sa traiesti cu adevarat.

2 comentarii:

oitza roz spunea...

nimic nu suna mai fain decat "Cazare la Mamaiaaaaa! Cazare la Mamaiaaaaa!"... asa ca DOAR la Constanta vei gasi asa ceva.
Si'n plus... copiii bushteni nu's cacopiii mamaieni, nu?

monica spunea...

evadarile la munte sunt cele mai tembele si mai de tinut minte. :)