In fiecare zi aceasi alarma suna schizoid fix la 7.00 am, aceleasi fete in metrou cu aceleasi parfumuri care se amesteca ,ca si corpurile intr-un fluid urban, care se varsa grabit la Unirii 1. Acelasi birou, acelasi tramvai 16, acelasi bar, acelasi pat. Dar sambata , de 2 saptamani, sparge ciclul chinuitor al orasului. Aceasi alarma schizoida acum nu ma mai trimite in birou, acelasi metrou nu mai miroase a parfum de fata, este gol si in el este o liniste care ma poarta spre iesirea din oras..Plec!.
Plec unde este aer, unde sunt munti nu blocuri, unde oamenii nu sunt grabiti si nu se uita derutati in asfalt. Si weekendul asta am mai invatat sa ridic privirea din asfalt si sa sa respir aer, expirand ganduri negre asfaltate de oras.
Ne vedem saptamana viitoare pe plaja!
Postări
Un comentariu:
Incep sa-mi reamintesc cat de frumos poti scrie. Descopar pentru prima oara blogul tau si ma scufund in senzatiile cunoscute. Ma regasesc. Ce sa zic. Ai dar.
Trimiteți un comentariu