sâmbătă, 1 decembrie 2007

Daca as avea aparat de fotografiat...


V-as arata apusul pe Edgard Quinet vazut de pe treptele TNB ului
Ati fi vazut o masina de scris si un telefon vechi cu receptorul atarnand pe bordura abandonate pe strada Tudor Arghezi
Ati vedea biserica veche de pe Fundeni din care in fiecare joi rasare soarele
As fotografia toti suspectii de visare din metroul spre Pipera
Intr-un final ati vedea casa alba cu creneluri de pe Sos Pantelimon care inca respira medieval intre zeci de blocuri gri
V-as face cunostinta cu strazile reci si ude din Bucuresti noaptea
Ati vedea apusul urban perfect deasupra IOR ului cand soarele se sparge de pamant odata cu cerul in mii de culori

2 comentarii:

Maria spunea...

cunoaste-ma prin toate gangurile, soarbe-mi apusul de pe sani ca pe surubelnita din que. scrijeleste-ti numele pe coapsele mele insetate asa cum ai scrie pe trotuarele din mantuleasa, si musca din obraji ca din prajitura de la cofetaria de la hala traian.
da-mi cu urbanul peste fata, ca sa ma invat minte sa nu mai scuip pe jos pe la unirii.

pisi spunea...

urban citetz in ochi de emochid. si in freza, mai ales in freza.
freza ta nu aduce a emo, dar rulezi urban ca un emo, pisi.
as zice sa dam un tur de forta printre vagaune, poate mai recuperam inocenta orasului. inocenta mea si a ta, dincolo de "marsul pinguinilor", al oamenilor de mall si a Q7-lui din parcari.
vreau bucurestiul inapoi....