luni, 20 decembrie 2010

Mersi fain!

A fost un an frumos cu mai putine articole pe blog dar un an trait foarte intens cu multe calatorii, clipe frumoase si un sfarsit de an care m-a facut un calator visator fericit. Nu stiu cum as putea sa rezum anul ce a trecut ...imi vin in minte acum multumirile anului 2010. Avem asa:
Multumesc locurilor care m-au facut sa calatoresc 21.000 km in acest an: Plaja Vadu, Cluj, Brasov, Berlin, Munchen, Salzburg, Viena, Freillasing, Saaldorf
Multumesc locurilor unde am pierdut nopti si am castigat clipe faine si zambete: Flying Circus si L'Atelier (Cluj), Silver Church, Kulturhaus si Motoare (Bucuresti)
Multumesc oamenilor care au fost langa mine si m-au facut sa zambesc: Monica, Oitz, Andreea, Transpa, Anne si Tino, Irina, Mimo, Trupa Kumm, Raluca si tuturor celor cu care am ciocnit macar odata anul acesta.
Special Thanks: Cosmote, CFR, Skype, Nospa (pinguinii stiu de ce :P)

2010 se termina si eu sunt fericit...calatoria se incheie anul asta dar continua mai frumoasa de data asta in doi in anul ce vine!

Sarbatori Fericite!


miercuri, 13 octombrie 2010

Drum bun!




Ce-am mai facut?
Am tras in piept rasarituri si apusuri straine in orase vechi si frumoase
Am rulat zambete in foite de culori incerte
Am injectat cateva mii de kilometrii de optimism in mintea mea abatuta de la oras
Am baut cateva shoturi de prietenie care nu mi-au dat niciun fel de mahmureala

Mai bine zis am realizat ca-mi sta bine cu drumul si ca desi poate sa fie obositor un drum lung te pune pe ganduri si te face sa cunosti oameni faini la orice pas, cuseta, compartiment sau sms. Pana acum am devorat apusuri si rasarituri tanjind la fire de nisip nebagand in seama oamenii care umplu iarna locul lasat liber de firele de nisip. Este genial sa calatoresti si sa cunosti oameni si sa le afli povestea, cum la fel de curios este acel "la revedere" din gara cand drumurile voastre se despart.
Cand m-am intors din Germania, in Gara de Nord, mi-am jurat sa investesc tot ce am in calatorii peste tot. Cu ce ramanem la sfarsit?....masini, case...toate le putem lasa in urma, dar nu pot sa las in urma senzatia primei beri baute in Germania, primul Stau trait pe o autostrada in Germania sau senzatia unica de furnica pe care am trait-o in Stephan's Dom. Haideti sa investim in amintiri si in clipe...eu unul am castigat pana acum in clipe faine si zambete ce-mi populeaza peroanele mintii.
Vreau sa multumesc in final oraselor care m-au facut sa ma fac investitor de clipe: Cluj, Salzburg, Viena, Munchen, Freillasing si Saaldorf.

joi, 30 septembrie 2010

Hurt

E frumos sa ajuti, ne spuneau parintii cand eram mici dar niciodata nu ne-au spus despre cat de bine ti-e uneori cand ajuti pe cine trebuie. Un egoism ciudat si pozitiv se naste cand ajuti si cand vezi lacrimile salvate dintr-un colt intunecat intr-o seara cum se transforma in zambete. Peste timp ramai si veghezi ca zambetul sa nu paleasca si realizezi ca traiesti langa cea mai frumoasa rana din lume si incerci sa o vindeci prin tot ceea ce faci.
Cea mai frumoasa rana din lume te face sa te simti mai alive ca oricand atunci cand esti in preajma ei.Un pansament se bucura si rade cu ea si intr-un fel realizeaza ca ii e mai bine pe acea rana decat in raftul rece de la farmacia de destine.
E bine.

luni, 30 august 2010

Cold sunhine


E toamna si totul se schimba.
Bucurestiul se schimba si se transforma dintr-un pusti bezmetic de peste vara,care sare toata vara prin fantani cautand racoarea, intr-un domn sobru si oarecum rece la prima vedere. Orasul asta hulit de multi are o personalitate aparte toamna, daca ar fi om ar fi un domn in palton, cu baston si cu o prestanta nemaiintalnita in spatele caruia se ascunde un suflet cald. Daca ar fi o bautura ar fi un vin vechi cu caracter aparte si cu o poveste in spatele fiecarui an trecut peste el.
Dupa frigul timpuriu se ascund noi povesti de peste vara si parca azi brusc totul a inviat si din nou orasul e plin de costume negre si albe si de parfumuri puternice de fata.

luni, 9 august 2010

Live childhood

Ce ti-e si cu tehnologia asta domne....uite asa pot sa scriu primul meu post de la 50 cm de mare :)
Departe de prejudecati cu oameni faini intr-o statiune asa zis moarta mi-am regasit copilaria si linistea care vine odata cu ea. Jobul, metroul, galagia de orice fel se sparg de digul din Neptun si pentru 3 zile am avut din nou 4 ani si ma chema Doshu'. Peste 4 ore o sa cresc brusc si o sa am din nou 26 de ani printre betoane si fetze triste de oras.
O zi faina! Apa e inca calda..

miercuri, 21 iulie 2010

Feel Good Inc.


Imi platesc noptile incinse din Bucuresti cu firele de nisip ramase de duminica in portofel. Schimb plaje cu prieteni cu alei de parc cu zambete si ies pe plus. Vand nervi de la 8-16 si inevitabil un zambet sau un val ma scapa de el. Tranzactionez sub stele vise si vad cum usor optimismul acapareaza piata. Un broker ce se uita pe cer noaptea in locul ecranului cu cotatii bursiere, care numara rasarituri si kilometrii pe autostrada in loc de bani si care adoarme mereu cu gandul la mare.

marți, 13 iulie 2010

Sesiune

Ploaia s-a oprit si a lasat in urma ei prospetime si mici oceane de optimism la tot pasul pentru vara care adie pe strada mea.
Un labrador simpatic se scutura de ploaie si incepe sa alerge dupa un Mini verde din care o fata frumoasa cu esarfa rosie zambeste, dar masina se pierde in viteza pe asfaltul inca ud de pe Polona.
Cum zicea Chirila ...vara asta o sa ma indragostesc...sau nu am chef azi...un lucru e clar; o sa ma indragostesc iar de mare si nu am chef azi tot de piesa aia. Am realizat azi ascultand acelasi playlist ca si ieri ca cel mai frica imi este de rutina. Pana acum ma invart intre o constanta, marea, si o ecuatie de gradul intai cu vreo cateva milioane de solutii. Desi pare o rutina, cautarea rezolvarii ecuatiei ma face cel mai fericit tocilar din univers si intr-un fel ma tine in viata optimist. Colegii de banca sunt amuzanti si ma fac sa zambesc iar pescarusii care zboara mereu pe langa blocul sau biroul meu sunt ca un seminarist care ma incurajeaza la examen. Cateodata simt ca am gasit solutia ecuatiei, ma ridic zambind din banca dar pe loc golul din stomac imi da de stire ca urmeaza iar o restanta. Nu ma pregatesc, nu invatz destul dupa carti si mereu ma trezesc in fata unei foi albe pe care scriu extemporal.

luni, 21 iunie 2010

Let's shine Romania


Asculta mai multe audio Muzica

Vineri alarma de la telefon a sunat pentru prima data in anul asta cu folos. Kilometrii de pe autostrada au fost inghititi pe nerasuflate si cand stelele incepeau sa zambeasca am zambit si eu pentru prima oara in briza marii. M-am intors la ea pentru prima oara anul asta si am gasit-o neschimbata, un pic agitata de prima intalnire. Cearcefurile reci de pana acum si-au gasit repede antonimul sub milioanele de stele dintre care cateva norocoase cadeau ducand la implinire dorinte cu viteza de cometa. De dimineata acolo, la mare, nu te trezesti decat dupa ce te arunci in valuri, aproape sarutand marea de buna dimineatza si de abia atunci realizezi ca totul nu este un vis, da esti la mare. Totul a fost mai simplu, am reinvatat sa merg pe nisip, sa descopar ce inseamna racoare suprema in valuri, am renascut pe o plaja pustie din cenusa mailurilor, a sedintelor si din asfaltul incins in care mi s-au ingropat pana atunci sperantele de mare. Am fost la mare si a fost frumos, m-am distrat cu prieteni, cormorani, pelicani si a fost pentru prima oara bine.
Sezonul s-a deschis...haideti in apa, marea e calda si va asteapta!

duminică, 13 iunie 2010

Travel home

Acasa?!

Acasa e locul unde cafeaua abureste sambata dimineata in cana albastra
Acasa e locul unde hamsterul meu ma face sa zambesc in fiecare dimineata pentru prima oara
Acasa sambata e mereu soare si miroase ca atunci cand eram mic a prajuturi spre seara
Acasa e locul in care ma intorc mereu dupa un drum, e cosul alb de rufe in care-mi golesc rucsacul si baia albastra in care imi fac cel mai racoritor dus dupa un drum lung
Acasa e in Titan, locul in care oamenii se grabesc atat cat trebuie, locul cu copii care alearga inca printre blocuri si locul unde inca se cauta fier vechi in diminetile de duminica.

Strabat tara din lung in lat, cunosc oameni faini, descopara locuri geniale si traiesc clipe speciale...dar mereu acasa o sa fie bine!

duminică, 23 mai 2010

Sweet addiction called life


Asculta mai multe audio Muzica
Esti dependent. Fumezi pana la filtru fiecare raza matinala de soare, tragi pe nas prima adiere a zilei si prin vene iti curge pofta de viata injectata de dimineata ce incepe.
Ce am mai facut?
Am pasit in primavara cu un chef de viata care m-a uimit si mi-am inceput pregatirile pentru voiajul anual spre locul unde mereu e acasa, spre vara spre plaja care ma asteapta neconditionat.
Am avut cea mai faina delegatie de pana acum inceputa la costum pe otopeni cu un rasarit superb deasupra muntilor si a norilor. Ziua de 13 mai, in care am avut loc pe randul 13 in avion, mi-a aratat cum e viata de inginer cum de la cafele servite in avion printre zambete de stewardeza poti sa ajungi in aceeasi zi in Cehu Silvaniei in noroi pana la genunchi servind parizer de pe ziar si facand glume cu Heinz cel mai ardelean german din lume.
Am petrecut mult si frumos cu prieteni vechi pe care-i simt mai aproape in nopti din ce in ce mai fierbinti printre shoturi noi si zambete stiute sau mai noi.

E bine!

Ce mai faceti? Va simtiti bine ?....Foarte bine!

duminică, 25 aprilie 2010

Easy like...

Cearceafurile reci sunt primele care iti trezesc simturile in acea dimineatza. Deschizi ochii si realizezi ca ai impins la maxim momentul si ca trebuie sa te trezesti. Un prim lucru te bucura, nu esti mahmur dupa noaptea petrecuta prin cluburi. Mergi la baie te speli pe ochi si privirea iti cade pe incheietura mainii iar stampila de pe ea incepe sa-ti aminteasca cat de faina a fost seara trecuta. In aburi de cafea si in stiri matinale iti incepi ziua umpic cam noroasa lasand aerul aproape rece de aprilie in camera ta. E duminica dimineatza si te simti usor si gata pentru o zi relaxanta care se incheie brutal cu o zi de luni.

vineri, 2 aprilie 2010

Gara copiilor

E curios sa descoperi din intamplare constante in viatza ta. Seara de ieri mi-a asternut in fata o constanta care nici nu stiam ca exista. Gara de nord la care invariabil ma intorc fie ca sunt vesel sau trist, indragostit sau parasit. Mereu ma binedispune prin multitudinea de stari care se inghesuie pe peroanele reci. Ieri seara, in joia dinainte de Pasti, am continuat o traditie ducand pe cineva la gara, ocazie cu care nu am vazut o gara plina de oameni mari si ocupati cu trolere si bagaje. Am vazut o gara plina de copii care alergau cu ghiozdanele cu spiderman in spate spre parintii lor spre locul unde de Pasti, mai tare ca in oricare zi, e ACASA. Cateva povesti de dragoste isi incepeau o pauza scurta pe peron printre sarutari temporizate de trenul care statea sa plece si dupa ceva timp trenul plin de copii pleaca spre locul unde mereu e cald, mancarea e buna si somnul nu se zdrobeste in fiecare dimineatza de vagoane de metrou. Am plecat spre casa cu un zambet pe fata sudat de povestile copiilor si pe la ora 22.o0 la Victoriei in metrou o pereche de convershi verzi, purtati de o fata imbracata office si cu rucsac de laptop Samsonite, mi-au aratat ca in fiecare dintre noi exista speranta de a fi cand ne este mai greu un copil in bascheti si fara nicio grija. Paste Fericit !

marți, 23 martie 2010

Google dreams

In diminetile ploioase ne invartim intre umbrele negre in cautarea unei umbrele galbene cu un smiley face pe ea. In serile calde cautam racoarea sub copaci prin parcuri sau printre cearceafuri albe. In noptile zgomotoase scaldate in fum si bautura cautam linistea unei voci clade. In dimineata ce urmeaza ne cautam motivele. Cautam, gasim, traim...si curios e ca mereu gasim timpul sa zambim in pauzele dintre cautari.

vineri, 12 martie 2010

7 ml

Totul incepea la fel ca in oricare zi pe strada inzapezita si tacuta din Titan. Pasii ma purtau in capul meu spre o noua zi trasa la un xerox prost. Lipsit de orice chef de birou si de oameni ingandurati si seriosi, cu o piesa de vara in casti asteptam trenul de metrou sa ma poarte spre mansarda cu ingineri. Dintr-o data am simtit ca senzatia de pumn in stomac pe care o am cand sunt parasit are un antonim si acel antonim era parfumul ei, cea care trecuse, rosie la fata in viteza pe langa mine. Foaia zilnica cu mult tus negru pe ea devenise brusc un curcubeu care explodase odata cu parfumul ei in statia aia de metrou. Nenorocitele de statii de metrou se comprimasera si timpul cat o admiram, cum statea sprijinta langa butonul de alarma al metroului s-au sfarsit brusc si ea, zambetul ei si mai ales parfumul ei s-au risipit in multime. A durat putin totul, poate prea putin si am ramas dezamagit ca atunci cand primesti o mostra de parfum bun si mirosul genial dispare dupa cateva ore.

marți, 2 martie 2010

Nu sunt departe


Incet ne asezam din nou in bascheti si incepem sa cautam nisipul mai intai prin poze si apoi pe plaje cu nisip un pic prea rece. A mai trecut un anotimp cu o poveste, cu un zambet, cu stari noi descoperite si cu din ce in ce mai multe intrebari puse in fata oglinzii dimineatza.Soarele provoaca accese de optimism si este drogul legal care te pune in miscare si pentru inca odata gata sa mergi din nou spre un final de drum. Zapada s-a topit si calea ta e libera..Drum bun! ... e primavara!

joi, 18 februarie 2010

Spring wish

Mi-e al dracu de frig si vreau sa reziliez contractul cu iarna. Nu mai vreau sa alunec intr-o parte din drumul meu si aproape sa cad in necunoscut. Vreau sa vina primavara odata sa vad fete zambind nu ascunzandu-se in fulare si esarfe cu mirosuri ce-ti rascolesc anotimpuri. Mi-e dor de convershii mei rosi, mi-e dor sa merg cu ei pe jos multe statii de autobuz pe stradute si sa descopar cate o casa deosebita sau vreun parc mic nestiut de nimeni. Vreau sa beau o bere rece pe o terasa si in drumul spre casa sa fiu insotit de o ploaie blanda de primavara. Este 18 februarie si soarele care bate timid in geam ma anunta ca o sa fie bine cat de curand.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Extraordinar de banal

Uneori ti se pare ca viata ta e banala si ca totul se repeta la secunda ca un program prestabilit. Pleci l tot la ora aia de acasa, mergi cu acelasi metrou, in acelasi vagon uneori tot cu fetele zilnice de oameni . Mananci in fiecare zi aceleasi feluri de mancare si bei la sfarsit de saptamana aproape tot canitatea aia de alcool. Nu e banal ce faci. In interiorul acestui program nimic nu e la fel, nicio zi nu seamana cu alta, niciun om nu e la fel in fiecare zi, niciun drum e la fel. Marginit de reperele zilnice iti manipulezi banalul si-l transformi in extraordinar in fiecare secunda.

luni, 25 ianuarie 2010

Almost happy

Cateva litere se scurg de pe un rand din cartea in timp ce ea citeste in ploaie ascunzandu-si nasul un pic rosu in esarfa. Sta sprijinita de un zid in noaptea friguroasa cu fata luminata de ecranul telefonului si trage cu nerabdare din tigara. Rade cu pofta la glumele tale si zambetul ei parca iti alunga teama. Cand ea zambeste simti ca nimic rau nu se poate intampla ca atunci cand degetul tau mic era strans de manutza de minune de 5 luni cu ochi albastri. Minusul devine plus intr-o strangere de mana si gheata de pe jos se transforma in nisip si turturii ce atarna amenintator, sub privirea ei se transforma in valuri calde. Ai inspiratie, esti tu, nu joci niciun rol si nu te gandesti la urmatorul pas pentru ca vrei sa-l traiesti cat mai mult pe asta. Adormi cu cuvantul fericire care se repeta prin vocea ei in mintea ta si esti convins ca totul este bine.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Dreams to catch

Ca un exercitiu la patinaj artistic. Intri pe ringul de gheata cu sperante mari reflectate de zambetul de pe fata dar totusi cu o mica teama de carouselul alunecos in care intri. Incepi cu pasi gratiosi mai intai tematori iar apoi din ce in ce mai hotarati care te conduc spre o prima pirueta. Increderea iti creste treptat concomitent cu roseatza din obraji si incepi sa te gandesti la o saritura dubla. Iti iei elan si o faci, iti rotesti in aer gandurile prestabilite si mai apoi dai frau liber visului care aterizeaza la punct fix pe gheatza. Inca cateva secvente de pasi si incepi sa visezi la saritura tripla...incerci sa o faci dar teama te cuprinde si o termini prematur tot intr-o saritura dubla. Cand incepi sa te resemnezi cu exercitiul tau mediocru o scanteie te deraiaza de pe traiectoria ta banala si te arunca in aer intr-o saritura tripla. Esti in aer zambesti si pentru cateva fractiuni lumea e supusa zambetului tau larg de pe fatza. Momentul de glorie se transforma la prima vedere in penibil cand il loc sa aterizeze in picioare visul tau cade greoi si jenant in fund. Te ridici, zambesti cu dintii stransi de furie, faci o reverenta in fata publicului si te intorci printre cearceafurile reci de pe banca de rezerve pe care stai de ceva vreme.

luni, 18 ianuarie 2010

Facts

Ma cheama Dragos
Am 25 de ani ani
Imi place la mare
Imi place sa merg cu trenul
Imi plac fetele care zambesc
Imi plac ochii care sclipesc in noapte
Imi place ziua de joi
Imi place cum scartaie zapada sub bocanci
Imi place sa gasesc in octombrie nisip in convershii mei rosii
Imi place culoarea rosie
Imi place white russianul
Imi place sa fiu mereu inconjurat de lume
Imi place sa fiu eu

duminică, 10 ianuarie 2010

Cheers

Haideti sa vorbim despre bauturi. Va place un shot dat peste cap pe o tejghea dintr-un club intunecos sau poate va place sa beti un cocktail lung pe o plaja in care soarele apune. Eu tind sa beau shoturi, cat mai multe, cat mai diversificate dupa care ti-e greata dimineata si te doare capul. Fie vara, toamna sau iarna cu shoturile treci prin toate anotimpurile cu tot cu durerile de cap aferente crezand ca o sa dureze mult...dar tot un shot de 20-ml e. "O sa fie bine si la vara cald" si poate un white russian lung ma astepta la vara pe nisip undeva.

joi, 7 ianuarie 2010

De la 08.05 la 08.07

Pe peron la statia de Metrou Titan vezi:
Fata somnoroasa cu un mic termos de cafea in mana care lucreaza pe la Batistei
Un cuplu care mereu zambeste si se saruta pe peron si au grija sa mi amintesaca in fiecare dimineatza ca exista iubire
O doamna la 40 de ani blonda, mereu imbracata office care raspandeste un parfum dulce pe tot peronul
Pe profesorul meu de franceza din clasa a 10 a care-mi aminteste in fiecare dimineata ca nu trebuie sa te insori cu jobul si sa-l consideri substitut de familie
Pe o femeie pe la 30 mica, foarte slaba, deosebit de bruneta si deosebit de trista ale carei riduri adanci imi amintesc ca nu trebuie sa inchidem suferinta si durerile in noi
Diferite fete de liceu, care chicotesc pe peron si se bucura de viata lor frumoasa inca fara giji, ce-mi amintesc sa fiu copil din cand in cand
Un tip pe la 40 de ani mereu imbracat impecabil si serios care tine de mana o fetitza superba de 4 ani care merge la gradinita si care in momentul in care se urca in metrou lumineaza cu zambetul ei pe toti oamenii abatuti din vagon.

luni, 4 ianuarie 2010

Primul pas


tine pasul cu mine
Asculta mai multe audio Muzica

Astazi a fost facut primul pas spre birou in 2010, s-a dat primul play si pentru prima oara anul asta linistea strazii inzapezite a fost sparta de primele acorduri ale unei piese in casti. Ai coborat prima treapta spre peronul metroului, pentru prima data s-au deschis si inchis usile si pentru prima data a urmat statia Nicolae Grigorescu cu peron pe partea stanga. Pentru prima oara din multimea din jurul tau de la metrou ai fost rapit pentru cateva statii de un parfum de fata frumoasa care te-a abandonat printre chipuri pierdute pe peronul de la Unirii 1. Printre fetze carpite de somn si cu vise suspendate inca in vacanta ti-ai facut planuri pentru anul asta si deja incepi sa te vezi printre fulgi si frigul patrunzator pe plaja. Ai zis primul "mneatsa" la birou printre aburi de cafea si povestile colegilor si incet ti-ai reluat locul in familia de ingineri de la mansarda. Inainte sa ajungi acasa ai primit si primul zambet din partea unei fetze necunoscute care te-a asigurat ca o sa fie totul bine....da...m-am intors.