Sesiune

Ploaia s-a oprit si a lasat in urma ei prospetime si mici oceane de optimism la tot pasul pentru vara care adie pe strada mea.
Un labrador simpatic se scutura de ploaie si incepe sa alerge dupa un Mini verde din care o fata frumoasa cu esarfa rosie zambeste, dar masina se pierde in viteza pe asfaltul inca ud de pe Polona.
Cum zicea Chirila ...vara asta o sa ma indragostesc...sau nu am chef azi...un lucru e clar; o sa ma indragostesc iar de mare si nu am chef azi tot de piesa aia. Am realizat azi ascultand acelasi playlist ca si ieri ca cel mai frica imi este de rutina. Pana acum ma invart intre o constanta, marea, si o ecuatie de gradul intai cu vreo cateva milioane de solutii. Desi pare o rutina, cautarea rezolvarii ecuatiei ma face cel mai fericit tocilar din univers si intr-un fel ma tine in viata optimist. Colegii de banca sunt amuzanti si ma fac sa zambesc iar pescarusii care zboara mereu pe langa blocul sau biroul meu sunt ca un seminarist care ma incurajeaza la examen. Cateodata simt ca am gasit solutia ecuatiei, ma ridic zambind din banca dar pe loc golul din stomac imi da de stire ca urmeaza iar o restanta. Nu ma pregatesc, nu invatz destul dupa carti si mereu ma trezesc in fata unei foi albe pe care scriu extemporal.