Gara copiilor

E curios sa descoperi din intamplare constante in viatza ta. Seara de ieri mi-a asternut in fata o constanta care nici nu stiam ca exista. Gara de nord la care invariabil ma intorc fie ca sunt vesel sau trist, indragostit sau parasit. Mereu ma binedispune prin multitudinea de stari care se inghesuie pe peroanele reci. Ieri seara, in joia dinainte de Pasti, am continuat o traditie ducand pe cineva la gara, ocazie cu care nu am vazut o gara plina de oameni mari si ocupati cu trolere si bagaje. Am vazut o gara plina de copii care alergau cu ghiozdanele cu spiderman in spate spre parintii lor spre locul unde de Pasti, mai tare ca in oricare zi, e ACASA. Cateva povesti de dragoste isi incepeau o pauza scurta pe peron printre sarutari temporizate de trenul care statea sa plece si dupa ceva timp trenul plin de copii pleaca spre locul unde mereu e cald, mancarea e buna si somnul nu se zdrobeste in fiecare dimineatza de vagoane de metrou. Am plecat spre casa cu un zambet pe fata sudat de povestile copiilor si pe la ora 22.o0 la Victoriei in metrou o pereche de convershi verzi, purtati de o fata imbracata office si cu rucsac de laptop Samsonite, mi-au aratat ca in fiecare dintre noi exista speranta de a fi cand ne este mai greu un copil in bascheti si fara nicio grija. Paste Fericit !