Feel Good Inc.

Imi platesc noptile incinse din Bucuresti cu firele de nisip ramase de duminica in portofel. Schimb plaje cu prieteni cu alei de parc cu zambete si ies pe plus. Vand nervi de la 8-16 si inevitabil un zambet sau un val ma scapa de el. Tranzactionez sub stele vise si vad cum usor optimismul acapareaza piata. Un broker ce se uita pe cer noaptea in locul ecranului cu cotatii bursiere, care numara rasarituri si kilometrii pe autostrada in loc de bani si care adoarme mereu cu gandul la mare.

Sesiune

Ploaia s-a oprit si a lasat in urma ei prospetime si mici oceane de optimism la tot pasul pentru vara care adie pe strada mea.
Un labrador simpatic se scutura de ploaie si incepe sa alerge dupa un Mini verde din care o fata frumoasa cu esarfa rosie zambeste, dar masina se pierde in viteza pe asfaltul inca ud de pe Polona.
Cum zicea Chirila ...vara asta o sa ma indragostesc...sau nu am chef azi...un lucru e clar; o sa ma indragostesc iar de mare si nu am chef azi tot de piesa aia. Am realizat azi ascultand acelasi playlist ca si ieri ca cel mai frica imi este de rutina. Pana acum ma invart intre o constanta, marea, si o ecuatie de gradul intai cu vreo cateva milioane de solutii. Desi pare o rutina, cautarea rezolvarii ecuatiei ma face cel mai fericit tocilar din univers si intr-un fel ma tine in viata optimist. Colegii de banca sunt amuzanti si ma fac sa zambesc iar pescarusii care zboara mereu pe langa blocul sau biroul meu sunt ca un seminarist care ma incurajeaza la examen. Cateodata simt ca am gasit solutia ecuatiei, ma ridic zambind din banca dar pe loc golul din stomac imi da de stire ca urmeaza iar o restanta. Nu ma pregatesc, nu invatz destul dupa carti si mereu ma trezesc in fata unei foi albe pe care scriu extemporal.

Let's shine Romania

Asculta mai multe audio Muzica

Vineri alarma de la telefon a sunat pentru prima data in anul asta cu folos. Kilometrii de pe autostrada au fost inghititi pe nerasuflate si cand stelele incepeau sa zambeasca am zambit si eu pentru prima oara in briza marii. M-am intors la ea pentru prima oara anul asta si am gasit-o neschimbata, un pic agitata de prima intalnire. Cearcefurile reci de pana acum si-au gasit repede antonimul sub milioanele de stele dintre care cateva norocoase cadeau ducand la implinire dorinte cu viteza de cometa. De dimineata acolo, la mare, nu te trezesti decat dupa ce te arunci in valuri, aproape sarutand marea de buna dimineatza si de abia atunci realizezi ca totul nu este un vis, da esti la mare. Totul a fost mai simplu, am reinvatat sa merg pe nisip, sa descopar ce inseamna racoare suprema in valuri, am renascut pe o plaja pustie din cenusa mailurilor, a sedintelor si din asfaltul incins in care mi s-au ingropat pana atunci sperantele de mare. Am fost la mare si a fost frumos, m-am distrat cu prieteni, cormorani, pelicani si a fost pentru prima oara bine.

Sezonul s-a deschis...haideti in apa, marea e calda si va asteapta!

Travel home

Acasa?!

Acasa e locul unde cafeaua abureste sambata dimineata in cana albastra
Acasa e locul unde hamsterul meu ma face sa zambesc in fiecare dimineata pentru prima oara
Acasa sambata e mereu soare si miroase ca atunci cand eram mic a prajuturi spre seara
Acasa e locul in care ma intorc mereu dupa un drum, e cosul alb de rufe in care-mi golesc rucsacul si baia albastra in care imi fac cel mai racoritor dus dupa un drum lung
Acasa e in Titan, locul in care oamenii se grabesc atat cat trebuie, locul cu copii care alearga inca printre blocuri si locul unde inca se cauta fier vechi in diminetile de duminica.

Strabat tara din lung in lat, cunosc oameni faini, descopara locuri geniale si traiesc clipe speciale...dar mereu acasa o sa fie bine!

Sweet addiction called life

Asculta mai multe audio Muzica

Esti dependent. Fumezi pana la filtru fiecare raza matinala de soare, tragi pe nas prima adiere a zilei si prin vene iti curge pofta de viata injectata de dimineata ce incepe.

Ce am mai facut?

Am pasit in primavara cu un chef de viata care m-a uimit si mi-am inceput pregatirile pentru voiajul anual spre locul unde mereu e acasa, spre vara spre plaja care ma asteapta neconditionat.

Am avut cea mai faina delegatie de pana acum inceputa la costum pe otopeni cu un rasarit superb deasupra muntilor si a norilor. Ziua de 13 mai, in care am avut loc pe randul 13 in avion, mi-a aratat cum e viata de inginer cum de la cafele servite in avion printre zambete de stewardeza poti sa ajungi in aceeasi zi in Cehu Silvaniei in noroi pana la genunchi servind parizer de pe ziar si facand glume cu Heinz cel mai ardelean german din lume.

Am petrecut mult si frumos cu prieteni vechi pe care-i simt mai aproape in nopti din ce in ce mai fierbinti printre shoturi noi si zambete stiute sau mai noi.

E bine!

Ce mai faceti? Va simtiti bine ?....Foarte bine!

Easy like...

Cearceafurile reci sunt primele care iti trezesc simturile in acea dimineatza. Deschizi ochii si realizezi ca ai impins la maxim momentul si ca trebuie sa te trezesti. Un prim lucru te bucura, nu esti mahmur dupa noaptea petrecuta prin cluburi. Mergi la baie te speli pe ochi si privirea iti cade pe incheietura mainii iar stampila de pe ea incepe sa-ti aminteasca cat de faina a fost seara trecuta. In aburi de cafea si in stiri matinale iti incepi ziua umpic cam noroasa lasand aerul aproape rece de aprilie in camera ta. E duminica dimineatza si te simti usor si gata pentru o zi relaxanta care se incheie brutal cu o zi de luni.

Gara copiilor

E curios sa descoperi din intamplare constante in viatza ta. Seara de ieri mi-a asternut in fata o constanta care nici nu stiam ca exista. Gara de nord la care invariabil ma intorc fie ca sunt vesel sau trist, indragostit sau parasit. Mereu ma binedispune prin multitudinea de stari care se inghesuie pe peroanele reci. Ieri seara, in joia dinainte de Pasti, am continuat o traditie ducand pe cineva la gara, ocazie cu care nu am vazut o gara plina de oameni mari si ocupati cu trolere si bagaje. Am vazut o gara plina de copii care alergau cu ghiozdanele cu spiderman in spate spre parintii lor spre locul unde de Pasti, mai tare ca in oricare zi, e ACASA. Cateva povesti de dragoste isi incepeau o pauza scurta pe peron printre sarutari temporizate de trenul care statea sa plece si dupa ceva timp trenul plin de copii pleaca spre locul unde mereu e cald, mancarea e buna si somnul nu se zdrobeste in fiecare dimineatza de vagoane de metrou. Am plecat spre casa cu un zambet pe fata sudat de povestile copiilor si pe la ora 22.o0 la Victoriei in metrou o pereche de convershi verzi, purtati de o fata imbracata office si cu rucsac de laptop Samsonite, mi-au aratat ca in fiecare dintre noi exista speranta de a fi cand ne este mai greu un copil in bascheti si fara nicio grija. Paste Fericit !