Walk on!

Bate un vant rece pe Motoare care aduce cu el amintiri de peste vara. Ravasite in mici tornade de praf din Bucuresti stau clipele de peste vara, kilometrii, rasariturile din nisip si apusurile de pe autostrada care incheiau inca un act din piesa verii. Cred ca cele mai faine nopti sunt cele dinainte de plecare in calatorie, somnul ala agitat de apropierea drumului, planurile pe care ti le faci si bineinteles dimineatza mult prea devreme dar foarte energica ce urmeaza. Cei mai tristi 4 km sunt cei pe care ii lasi in urma cand pleci din Vama si vezi cum marea se scurge pe langa masina in viteza. Pasul care doare cel mai tare e primul pe care il faci in Bucuresti, picioarele ti se zdrobesc de asfalt si privesti dezorientat oamenii albi in jurul tau. Cel mai natural pas il faci atunci cand pui primul picior in apa un pic cam rece cand izbucnesti din masina pe plaja si incepi sa dai jos de pe tine fetze triste din metrou, taskuri, sedintze si birouri.

Ultimul vagon

Tot duminica spre seara in drum spre fierbintele Bucuresti dupa ce am calcat stramb inseland marea cu muntele. De ceva timp n-am mai vorbit despre stari si momente... am evadat aproape de nori la 2000 m si trebuie sa recunosc ca linistea de acolo aduce un pic cu cea din nisip, este doar un pic mai bruta, mai nefiltrata de briza valurilor. Vorbeam zilele trecute cu cineva despre refulare si realizez ca o gusti din ce in ce mai mult pe drumul de intoarcere cu cat simti orasul mai aproape. Weekendul se scurge in spatele trenului si raman in cap cu prieteni, momente si cu un zambetul frumos din ultimul vagon. Nu-mi place ideea clasica de concediu de 21 de zile in care te atrofiezi all-inclusive si te intorci la birou cu un cd de poze cu ala micu care amuza toate colegele. Imi place sa evadez in shoturi de mare si munte care fac mahmureala orasului un pic mai suportabila.

Asfalt tango

Am tacut un timp, nush de ce...de cand am venit ma simt agitat ma simt inghitit de asfaltul negru si fierbinte, ma simt strivit de corpuri umane in metrou, sufocat cu sunete de motoare si excavatoare.. chiar si "Motoarele" si Bluzzu' isi pierd din farmec seara confundandu se cu o gramada de conversi si draughturi . Peste toate imi raman in cap noptile din Bucuresti ;strazile goale si racoroase , oamenii care nu se grabesc pe strazi si care incearca sa captureze o frantura de racoare si liniste stind ca peste cateva ore o sa izbucnesca din nou din asfalt si o sa danseze iar pana seara tarziu, in birouri ,pe strada , in autobuze eternul si prea fierbintele asfalt tango... Dansati?

West side story

A fost duminica si ca de obicei in ultimele saptamani am vazut soarele cu se stinge intr-o autostrada din ce in ce mai aglomerata. Am plecat de la Resita si am lasat in urma linistea de pe gazonul plin de roua de la 6 dimineatza, zambetul de la masa 11 si nu in ultimu rand cea mai frumoasa mireasa . E fain ca ultimele zile petrecute in Resita m-au linstit, departe de tuneluri reci de metrou cu fetze triste si bronzate, departe de cafeaua trista uitata pe birou dar in compensatie mai aproape de mare . Nu stiu de ce dar vantul dinspre vest incepe sa adie din ce in ce mai placut.

Resita-Ziua 1

Am ajuns la 5 a.m dupa un drum de 7 ore prin defileul Jiului. Drumul foarte fain dar in continuare urasc serpentinele si tirurile.. Organizarea de nunta a inceput cu grafice, tabele in excel si cu un soundcheck la locatie. Incep sa am si eu emotii pentru soramea gandindu-ma doar ca peste cateva veri poate o sa fiu si eu in situatia asta. Resita e un oras frumos pana la urma cu oameni calmi care merg pe strada cu privirea un pic mai ridicata din pamant ca bucurestenii. No..ciao e si maine o zi!

Numarul 42

Ora 8.00-Ma trezesc cu gandul nobil de a-mi face buletin. fapt pentru care ma duc pana in fundul Bucurestiului la Sectia 23 Politie- Biroul de evidenta a Populatiei Nr. 5 Cobor din masina 100 si dupa un joging pe langa niste caini si pe langa curti ce rasuna a manele ajung la Sectia 23. Acolo in curte full, eu ca un mielusel gata de taiat ma duc sa-mi iau bon...extragerea nu e atat de optimista pentru mine..am Numarul 42. Zic ca 42 e ok si ma apuc sa sprijin un perete al sectiei. Dupa 40 de min se striga nr 10 11 12 13 14 moment in care castelul meu de carti de joc se face praf si ma vad transformat intr-un batranel cu sapca si carutz care astepata pensia. Mi-am mentinut sanatatea mintala socializand cu cetateni din Republica Moldova care sunt foarte tari si extrem de dornici sa fie romani. Ora 11.55 ajung in fatza ghiseului, imi lipseste o copie si atunci dumnezeul functionarilor publici a facut ca tipa sa-mi acorde o clememnta de 3 min cat sa-mi fac copia, alerg pana in fatza ghiseului, ma trag in poza si plec satisfacut si la fel de ocupat profesional ca Ioana Tariceanu.

Refuzuri

Refuzi!
Refuzi statia urmatoare
Refuzi sa mai mananci din Snack Atack
Refuzi draughtul trist de dupa care apune soarele pe motoare
Refuzi sa adormi in acelasi pat in aceleasi cearceafuri poate prea cunoscute
Refuzi camasa si pantofii
Refuzi cartile de vizita aruncate peste masa
Refuzi sa trimiti un ultim mail
Iti impachetezi frumos toate refuzurile si ce faci cu ele?...le iei si le arunci pe plaja.
(Foto : Constantin Nimigean)

Hai in Hand!

FabriK9 si Clubul Hand va invita la ”Hand on the Button” - expozitie fotografica.
De pe 9 August ora 20:00 pe Terasa Hand din Vama Veche.

Expun: Andreea Cioran, Constantin Nimigean, Stefan Papin, Alina Prodanescu, George Stoica, Petru Stratulat.

Sponsor : Moonlight