Air

Aerul...de cand te trezesti pana adormi il simti diferit in functie de locul in care esti.
Aerul de cafea dimineatza din bucatarie si mirosul cearceafurilor scaldate de soarele diminetii
Prima gura de aer a diminetii, rece ce-ti brazdeaza fata trezindu-te pentru o noua zi
Aerul starnit din tunel de metroul alb ce vine, te face mai nerabdator si te apropie de birou
Mirosul de aer inchis si calculatoare incinse potentat cu o aroma de cafea cu scortisoara ce o gasesti la birou
Mirosul de odorizant de masina dintr-un taxi ce te poarta prin noaptea racoroasa inapoi in acelasi pat gol.
Aerul ca si noi are diferite stari mai bune sau mai proaste dar sigur ca si noi se simte cel mai bine printre firele de nisp...

Telegrama de weekend

Drumul...rapidul de timisoara de 12:45 ... pentru 40 ron primesti discutii interesante cu timisoreni, somn ocazional pe banchete albastre incomode, si ca bonus apusul perfect in Dunare la Drobeta si o luna plina ce rasare dintre munti la Caransebes.
Oamenii la fel de calzi si primitori ca si data trecuta te integreaza pe loc in familia lor si te bombardeaza cu mancare :)..
Bubu a mai crescut si in curand nu o sa o mai pot ridica pana in tavan
Slujba de pasti la catolici e mai interactiva ca la ortodoxi si lipsesc din peisaj manelele pe telefon si pogoul spontan pentru lumina (da..am furat pastele catolic)
Barurile sunt anormal de ieftine ( 1 heineken 4 ron ...wtf) si populate si acolo de purtatori de Q7 si de domnisoare sclipicioase mai mandre decat cele din Bucuresti.
Imaginea care m a incarcat pentru ceva timp: norii vazuti de deasupra de pe un Semenic cu 1 m de zapada si cu -2 grade care se pierd in zare
Sfarsitul...deschid geamul de la masina la 2 noaptea pe Stefan cel Mare... aud manele dintr-un logan tunat, zgomot de buldozer si benzenul imi invadeaza plamanii curatati pe Semenic...o da Im home!

Slide

Rucsacul verde se sprijina de perete, am un bilet de tren in buzunar, putine ore de somn la activ si o sete de drum...plec! In ultimu timp sunt agitat, dezorganizat si din ce ince mai obosit...imi trebuie un restart in banat. Am inceput sa realizez ca nu-s din piatra si chiar se termina facultatea...dincolo de colegi insipizi o sa mi lipsesca feelingul de mers la facultate, stresul de sesiune si eliberarea de dupa ce o termini. Timpul trece si trenul trage la linia 5...Ciao!

Choose life

Ma urc intr-un metrou tarziu dupa un ceai placut baut cu o prietena draga iar la Unirii privirea mi-e atrasa de un grup interesant:
-tip imbracat casual, cu ochelari, mistocar, cu ochelari mereu zambaret....creative-ul
- tip imbracat la costum sobru ce tine in mana o carte despre afaceri si succes....sales-ul
- tipa slaba imbracata office cu ochelari si cearcane adanci in niste ochi albastri superbi...client-serviceul sau pr-ul
Ca o babutza a metrorexului ce ma alfu am asistat la discutia lor pret de 5 statii....o continuare a biroului, impanata cu mistouri ieftine despre colegiii ce nu erau de fata. Cei 3 se despart"ciao..ne vedem maine la 9". Lumea corporate e trista in spatele teambuilding-urilor si a bonusurilor trimestriale...dracu iti trebuie timp pentru tine, timp in care sa spargi cubicals-urile si sa bei o bere cu prietenii pe care nu i ai vazut de juma de an sau in care sa stai cu prietena ta care uitata intr-o fereastra de mess se indeparteaza de tine.
Va resping realitatea si o inlocuiesc cu realitatea mea de inginer de la mansarda .

Taci si fii fericit!

Asta spune un stencil de pe o cladire de la Universitate. Uneori vorbele complica totul si te fac sa pierzi trairi in cuvinte goale . Imi dau seama acum ca totul trebuie apreciat si trait, fiecare privire, fiecare nota muzicala, fiecare zambet sau fiecare imbratisare. Comunicarea e buna de cele mai multe ori dar se sparge in clipele in care trebuie sa simti in loc sa vorbesti. Nu ai nevoie de cuvinte atunci cand vezi oameni fericiti langa tine, atunci cand privesti un apus desupra unui parc in mii de culori sau atunci cand chiar ti-e bine. Nu trebuie sa strigi ridicat pe un postament in piata publica "Sunt fericit!" E ok sa savurezi secundele si sa incerci sa le prelungesti si doar sa let it be! Fiecare dintre noi are 1000 de chipuri si fara sa stie cel putin jumate din ele au un zambet sudat pe ele zambet care se pierde prin joburi, metrouri si bulevarde pline de oameni grabiti. Ce-i foarte fain e ca atunci cand iti regasesti zambetul de bucuri de clipa un pic mai mult...

Touch your sunrise

Si am plecat sa restartez soarele din capul meu si nisipul din buzunare. Primele intalniri pentru mine sunt dominate de senzatii si asa a fost si prima intalnire cu marea de anul asta. Ultima gura de aer de Bucuresti si intrarea pe autostrada care brusc devine rampa de lansare in visare. Primul pas e cel mai frapant, te afunzi in nisip si sari fara coarda elasatica intr-un nou an cu vantul care te impinge spre noile senzatii anuale. Mirosul de mare seara, valurile care se sting usor dimineata pe mal, atingerea unui ciob vechi erodat de o viata in mare, dezamagirea la vederea norilor la rasarit si triumful soarelui cateva ore mai tarziu toate fac parte dintr-o lume paralela pe care o vizitez din cand in cand. Viteza visului de weekend scade odata cu apropierea orasului si visul e franat intr-un oras care incepe sa se cufunde in lumina apusului.