Sunt roman deci rezist!

Maine e 1 decembrie o zi de sarbatoare nationala in care trebuie sa agitam teleghidati stegulete si sa ne "miram" la tancurile din carton ce se preling penibil pe langa noi. Ca sa vezi viata de roman nu e perfecta ca si cum e vazuta prin geamul unui Q7 pe Magheru. Viata de roman se vede cel mai bine prin geamul unui autobuz 253 in lumina soarelui ce rasare din Lacul Fundeni . Plimba-te patriotule cu 253 sa vezi povesti de viatza sa vezi batrani care se calca in picioare pentru o paine mai ieftina, vino tu europeanule sa vezi o fata de 16 ani visand la un iubit cu logan in loc sa viseze la un loc la harvard, izbeste-te tu europarlamentarule de privirea unui tata ca cade in statie rapus de lucrul consecutiv in 2 ture pentru a le putea cumpara fetitelor lui un zambet. Suntem in Europa dar stam inca in picioare in fata celor care ne conduc la fel de sfidatori ca ei dar mult mai tristi.

90 de zile

N-am mai vazut-o d 3 luni, 3 luni in care parca am trait intr-un balon suspendat pe asfalt plutind spre intalnirea iminenta cu ea. Si ea, calma, a vrut sa ma primeasca intr-o zi de toamna tarzie fara pic de nor pe cer si cu o caldura stranie care ma indemna s-o imbratisez.
Pentru a 2-a oara am descoperit marea iarna.Fara depresie sau dor nebun de vara au fost 2 zile frumoase cu oameni faini, udate cu vin rosu si scufundate in fum de narghilea. Nu am descoperit o noua dimensiune, n-am gasit sensul vietii ratacit in vreo scoica dar m-am mi-am restartat mintea ,incetosata de oras, cu un rasarit aproape perfect. A da si am si votat :) . E bine la mare!

Loc lipsa

E ora 19, ora la care cel dintai chelios al tarii incerca sa ne imbarlige petru a suta oara sa facem ca el. Mi-e scarba sa-l vad, ma scarbeste siguranta lui debordanta adanc infipta in dezorientarea oamenilor obisnuiti, aia care mananca fornetii nu cordon bleu, care beau burger la litru nu chivas regal si care se inghesuie in metrou nu intre spp isti la bamboo. Cica duminica trebuie sa ALEGEM, euro parlamanetari si votul uninominal, adica sa exportam in europa 35 de lemurieni in primul caz si in al 2 lea caz sa-l mai mangaiem pe burtica pe ursul chelios cu mustata sa de hitler din ce in ce mai pronuntata. Hai sictir nea' traiane! Ma duc la mare, poate vuietul valurilor o sa acopere larma electorala si poate marea va spala de jeg toti "politicienii" din democratia consolidata =)) Romania.

On the road

In fiecare zi aceasi alarma suna schizoid fix la 7.00 am, aceleasi fete in metrou cu aceleasi parfumuri care se amesteca ,ca si corpurile intr-un fluid urban, care se varsa grabit la Unirii 1. Acelasi birou, acelasi tramvai 16, acelasi bar, acelasi pat. Dar sambata , de 2 saptamani, sparge ciclul chinuitor al orasului. Aceasi alarma schizoida acum nu ma mai trimite in birou, acelasi metrou nu mai miroase a parfum de fata, este gol si in el este o liniste care ma poarta spre iesirea din oras..Plec!.
Plec unde este aer, unde sunt munti nu blocuri, unde oamenii nu sunt grabiti si nu se uita derutati in asfalt. Si weekendul asta am mai invatat sa ridic privirea din asfalt si sa sa respir aer, expirand ganduri negre asfaltate de oras.
Ne vedem saptamana viitoare pe plaja!

Pipera dreams

Aproape e iarna si aproape fac un an de job, un an in care am inceput sa ma mulez pe o societate prafuita care miroase a naftalina si ben-gay. Am vazut cum mi se tempereaza incet nervii, cum incep sa devin cerebral cum incep sa-mi creasca dintii de lapte ai seriozitatii. Fix cand m-am angajat cineva ma intreba"cum o sa te impaci cu mersul in vama, cu marea cu iesirile?" ... si acum imi dau seama ca anu asta nu m-a schimbat deloc si pot inca sa-mi afund mintea in nisip si in raze de soare.
Acum cateva zile mi am schimbat traseul de la serviciu spre facultate si-am ales sa iau metroul spre pipera si am descoperit o mie de chipuri,o mie de visuri sparte in colosii de sticla si beton. In spatele costumului perfect si al rimelului stau zeci de ganduri si senzatii care asteapta cel mai mic semnal pentru a se concretiza. Si tocmai asteptarea asta face scaparea dintre pereti atat de dulce si te fac sa savurezi totul la maxim.
Un job chiar te schimba?.....Serviciu usor!

Trenul spre iarna

M-am trezit sambata dimineata cu drumul in minte cu o senzatie de "on the road"pe care o ingropasem in ore la birou acum cateva luni. Cum ma urcam pe scara rulanta spre Gara de Nord mi-am simtit reactivat nervul de plecare, senzatia de drum de eliberare. Unii urasc garile pentru ca le dau senzatia de final dar mie imi plac pentru ca-mi par porti pe care poti sa evadezi dintre zabrelele orasului. Trenurile de munte sunt mai linistite ca cele de mare, poate pentru ca drumul e de 3 ori mai scurt si oamenii din el sunt mai linistiti plecand sa-si lase intre nori acolo sus grijle. Cand am coborat din tren n-am fost intampinat , paradoxal, de oferte violente de cazare, ca la mare, ci de prima ninsoare pe iarna asta care m-a lovit drept in fatza si pe loc mi-a spalat din minte praful inca viu al orasului. Am stat doar 6 ore la munte scaldate de un viscol de noiembrie care m-a facut sa-mi amintesc inca odata cum e sa traiesti cu adevarat.

Va invit la concert

TRAVKA LIVE MAINE la CLUBUL TARANULUI ROMAN ORA 22

Dreams to catch

3 A.M vii acasa, te prabusesti in pat si te afunzi in el cu urechile tiuind si cu o melodie ce inca iti rataceste prin minte. Inchizi ochii, pornesti motoarele mintii si pornesti din nou la drum. O treime din viata ne-o petrecem in alta lume, in visele in care totul e alfel si in care legile nu se aplica . E frig, nimic mai simplu sunt pe plaja, e cald la fel de simplu pot sa fiu intr-o zi ploioasa in Praga...dar nu partea rebela a viselor ma fascineaza ci partea controlabila a lor. Uneori te bagi in visul tau, simti , mirosi, vezi culori si controlezi pentru cateva secunde care in lumea de dincolo de perne echivaleaza unor zile. Asa ca visati! Somn usor...

Urban scream

Ce sa fac? sa-mi ard buletinul, sa neg ca sunt Bucurestean..sau sa "savurez" supliciul de a locuii in cel mai mare santier al tarii?.Ies din birou si inevitabil ma lovesc de inca o bordura nou noutza de la Marmosim-ul traditional, ajung la bulevard si dau nas in nas cu Euroconstruct trasformat in bitum prezidential proaspat aburind. Intru in metroul care devenit singura noastra scapare si devin un tot unitar cu cele inca 999 de corpuri din el, particip intre Unirii 1 si Unirii 2 la marsul matinal al pinguinilor. Ajung din nefericire iar la suprafata unde particip la cursa de 5 statii de tramvai obstacole printre tuburi si santuri si intr-un final cu 2 kg de praf in plamani si cu sute de claxoane inca vii in memorie ma trantesc in patul meu doar ca sa vad cum Adriean primarul minune ori se cearta cu PNL ul ori se bronzeaza la St Tropez in timp ce noi inotam zilnic in jungla de beton scorojit. Vreau liniste, spatiul si spatii verzi nu vreau colosi de beton si sticla si lucrari fantasmagorice care miros penal a spaga!

Fascism as a gift

Azi nu o sa va mai povestesc lucruri placute care te fac sa visezi...azi o sa vorbesc despre un subiect social care deranjeaza. Sunt roman de mai mult de 23 d ani si nu mi imaginez viatza mea decat in Romania cu bunele si cu relele ei , cu tigani, cu Basescu cu Gigi cu toti...e doar destinul meu. Imi este scarba de poporul italian care in fascismul lui inca proaspat in minte ,generalizeaza fapta groazanica facuta de o bestie,asupra a 22 de milioane d oameni dintre care cam 1 milion ii slugareste la fiecare pas . Nu exista padure fara uscaciuni dar ceea ce am vazut azi la stiri m-a frapat; sute de romani plecati cu o ultima speranta a fericirii sunt alungati ca niste dihori de "poporul superior" care nu stie ca acasa copiii celor alungati sfarsesc in franghii de dorul parintilor in timp ce copii italieni isi pot strange in brate parintii oricand . Da va atac si mi-e scarba ca sunteti oameni ca si mine!