Rapid Personal

Viata e ca....nu, nu e ca o cutie de bomboane cum zicea mama lui Forest Gump...e ca cale ferata fara capat. Pleci in fiecare zi de acasa cu trenul naveta spre acelasi peron tot pe sina veche si ruginita care te duce in pragul deraierii. Ce dracul ne tine pe sine?! Cumva povestea cu locomotiva mica cu aburi e adevarata si speram ca, candva sa zburdam cu sute de kilometri la bord ca un TGV prin campia murdara ce ne inconjoara zi de zi. Vrei sa fugi, sa nu mai auzi scrasnetele disperate din capul tau cand traversezi din cand in cand cate un pod subrezit al vietii atunci cand ti se pare ca sina din fata ta se termina. Fals, sina nu se termina niciodata si te poarta si spre munti si spre mari si zambete ce te fac sa suieri relaxat si sa-ti ambalaezi motoarele pregatindu-te pentru urmatorul pod vechi. Nu esti singur si te indrepti spre urmatorul macaz sperand ca trenul intalnit va merge cat mai mult cu aceeasi viteza alaturi de tine.

Plai Station 2009

Acum 2 ani intr-o seara de septembrie intr-o gara din Romania mi-am pus problema ca poate locul meu nu e aici in Bucuresti sau pe vreo plaja. Poate locul meu e in Timisoara. Scanteia care mi-a explodat in cap acest gand a fost Festivalul Plai care mi-a deschis privirii calea spre unul dintre cele mai frumose orase in care am fost ever.Timisoara, urban temperat perfect cu istorie si bunsimt, cu cafele matinale in Piata Unirii si cu plimbari nocturne pe strazile de langa Bastion. Festivalul Plai nu este despre muzica neaparat...daca cauti pe afis U2 sau alte staruri o sa te amagesti degeaba; sunt nume necunoscute din toate colturile lumii care te fac sa te misti si sa zambesti iar mai apoi sa le cumperi Cd-urile si sa-i asculti pentru cel putin un an pe repeat in metrou. Muzeul Satului Banatean unde se desfasoara festivalul e un loc unde totul e posibil, unde te faci amic cu arta si invetzi sa pictezi, sa canti sau sa faci jonglerii la workshopurile din timpul zilei.
Asa ca intre 11 si 13 Septembrie haideti sa ne jucam la Timisoara pe Plai Station!

Liber 3/4

E al dracu de cald si simti cum fiecare minut petrecut in orasul asta iti stoarce cate o picatura de energie si de optimism. Fiecare pas, fiecare semafor la care astepti, urmatoarea statie te adanceste in orasul fierbinte alaturi de alte corpuri inerte ca si tine. Ajungi sa te bucuri la o plimbare noaptea pe strazile um pic mai reci odata pustii dar acum pline de armatele de oameni incinse in cautarea portiei de briza salvatoare. Dispretuiesti din priviri orice purtator matinal de valiza de voiaj dimineatza si te amagesti cu vinerea ce o sa vina candva. Aerul este conditionat dar visele nu sunt conditionate de la 9.00 la 17.00 de nimeni... Haideti, plonjati apa este numai buna!

* Acesta este un post ce incurajeaza mersul la mare in defavoarea aerului conditionat de la birou.