On the road again

E frig, e praf, te doare capul, esti obosit...ce faci?
Iti spun ce fac eu...ma duc la mare, sa-mi calc in picioare pe nisip toate diminetile premature si toate inceputurile de migrene de la job. Haideti la drum!

(Foto-Constantin Nimigean)

Vrei

Sa spui, sa nu uiti, sa zambesti, sa privesti sa evadezi .... VREI ...Coming soon pe aceasta plaja

Urmatoarea statie

Poate ca viatza e ca un drum cu metroul. Stai in statie, ti-e poate prea cald si astepti acelasi metrou in fiecare dimineatza. Statiile trec pe langa tine ca si anii si ai in jurul tau din ce in ce mai putine fetze cunoscute de fiecare dimineatza. Din cand in cand imaginea alb negru de fiecare dimineazta se coloreaza cu un zambet de fata care inevitabil coboara la urmatoarea statie care te lasa singur pe scaunul albastru intre straini reci cu privirile pironite in podeaua metroului. Ajungi sa iti doresti ca totul in jurul tau sa nu se mai intample in goana metroului si ca el sa se opreasca intr-o statie in care sa ramai pentru cat mai mult timp.Coborati la urmatoarea statie, va rog!

Dexter and Dee Dee

Cand aveam 3 ore se uita speriata la mine si il intreba pe tata daca ma ia acasa pentru ca sunt urat
Cand aveam 3 zile si mama m-a adus acasa s-a indragostit de mine si vroia sa-mi dea pufuleti sa mananc
Cand aveam 1 an mi-a spart capul si a plans iar cand aveam eu 3 ani i-am spart eu ei capul si am plans
Cand aveam 6 ani m-a luat in brate cand a fost cutremur si m-a dus la vecini
Cand am luat primul 4, primul pumn in fatza, primii papuci, a fost acolo
Cand m-am imbatat prima oara ea m-a tinut de cap cand am vomitat
Cu ea am ras, am dansat, am plans si am redecoscoperit ca soarele rasare chiar si dupa drame
Familia e un lucru genial, e bine atunci cand ai pe cineva in spatele tau mereu sa te tina de sa cand invetzi sa mergi pe bicicleta vietii si eu o am pe Raluca sora mea!

Bucuresti A.M

»
Astazi e duminica si soare. Mi-am inceput duminica total opus tuturor duminicilor de pana acum. Trebuia sa fiu la 8 juma la facultate, lucru care m-a  enervat teribil doar pana cand am iesit afara si am facut cunostinta cu un nou oras pentru mine "Bucuresti A.M." Strada  mea era goala  linistea ei find perturbata doar de  zgomotul  pasilor unui caine care  se plimba parca mahmur pe langa mine. Era o liniste suspecta  care ascundea dupa blocurile vecine un soare  somnoros de duminica. Cobor la metrou obisnuit cu vuietul corporatism si gasesc  un film mut  cu vreo 3 actori rataciti spre drumul la gara sau cu ochii carpiti  de somn dupa vreo petrecere. Ajung la Obor unde tramvaiul intra incet in statie  nu cumva sperie soarele care acum savureaza ultimele clipe de lene.  La facultate gasesc  sute de studenti  care sperau sa castige bataia cu sesiunea dupa ce  cu cateva clipe in urma castigasera lupta cu somnu si realizez uitandu-ma la ei ca o sa-mi fie dor de viatza de student. Ma intorc acasa  cu un tramvai animat de  babutze  in sevraj dupa inca o doza de shoping in Piata Obor si  vad  soarele la birou cum iti savureaza  cafeaua ... Buna dimineatza!

Eroii nu mor niciodata

Vroiam sa  tac sau sa-mi camuflez gandurile in spatele unui post cu corporatisti sau nisip dar nu pot. In ultimul timp 2 oameni m-au pus pe ganduri:Dumitru Lala si Marian Cozma. De ce avem tendinta mereu sa stam cu mainile in san, sa ne facem ca nu auzim scandalu, sa inchidem ochii in fatza unei magarii care se intampla in fatza noastra...raspunsul e cinic si scurt..pentru ca putem sa  murim.Toti mergem zilnic pe strada si acumulam cu fiecare lucru oribil pe care-l vedem  din ce in ce mai multa presiune pana cand candva we snap. Mi-e  rusine de mine ca nu sunt ca cei 2 eroi de mai sus,  mi-e rusine ca nu i-am dat un cap in gura tiganului care a imbrancit o femeie azi la iesirea din metrou, mi-e rusine ca nu i-am crapat capul de bordura frustratului care-si batea prietena asta vara langa Blu'zz. Am fost crescuti  crezand ca  simtul civic e o boala si probabil asa o sa ne si educam copii pentru a ii proteja ; nu vreau sa devenim supermani toti peste noapte si sa sarim la bataie la orice cretin care e violent pe strada deorece ar putea sa fie inutil sau chiar fatal. Vreau sa fim oameni  si sa mergem sa aducem un jandarm  sau sa l luam de maneca pe bodyguardul din metrou si sa-l cuplam cu frustratul stat prea mult la solar. Deschideti ochii si luati initiativa! 

Timpuri Noi

Te mai tii minte... cum aratai acum 15 ani, cu blugii rupti, in bocanci de armata in iunie, cu pletele in vant, fumai viceroy la bucata si tarai dupa tine rucsacul de blugi pe care ai scris cu pixul Metallica. Ajungeai acasa  scoteai pixul atlas si derulai caseta cu Timpuri Noi pana la Stere. Te-am vazut aseara in MTR la concert Timpuri Noi; aveai  burta, inceput de chelie,  camasa Ralph Lauren, pantofi de piele , iti verificai mailu pe Iphone dar  privirea te dadea de gol, vedeam in ea rockistul de 14 ani gata sa explodeze. De la primul  acord aveai  din nou 14 ani si totul era la  fel de simplu ca atunci cand  Iliescu si Artan te  faceau sa sari in Preoteasa pana  cand uitai de tine. Stii toate versurile pe derost, ranjesti si you let go!. 

Pentru prima oara m-am simtit pusti la un concert  dar trebuia sa merg  sa vad si sa aud formatia   cu care am inceput sa traiesc in muzica. Sunt geniali oamenii, la un alt nivel fata de ce am fost obisnuit....si totusi cred  ca mai e loc pentru un Iliescu Presedinte!

(Foto-Constantin Nimigean)

Scent

Nu mai pot sa fiu cu tine, suntem diferiti, nu ma intelegi, nu e vina ta...plec dar iti las ca amintire parfumul meu. Cred ca odata cu amintirile  frumoase, cu primul sarut dupa o relatie cel mai puternic iti ramane in minte mirosul parfumului ei. O pala de parfum ratacita pe strada  te scoate din traseul tau de somnambul si te arunca pentru cateva clipe inapoi in timp in bratele ei. Cand aveam 18 ani l-am blestemat pe cel care a creat parfumul B.U si de atunci au tot urmat numerosi alchimisti ai sentimentelor. Cum unii au tatuat pe brat numele prietenei lor asa am eu tatuate in minte  tot felul de parfumuri care-mi amintesc de primaveri, de plimbari in ploaie, de apusuri sau rasarituri. In metrou, pe strada oriunde iti retraiesti la secunda  iubirile pana cand se risipesc in briza  rece a orasului...