Love crash

Vroiam sa scriu altceva azi, despre corporatisti sau poate despre oras dar in seara asta un mesaj m-a facut sa constientizez inca odata faptul ca realizezi cat de mult ai iubit pe cineva doar atunci cand esti in pericol sa-l pierzi . O prietena, una din cele la care tin foarte mult, a fost calcata pe trecerea de pietoni... cand am aflat vestea pulsul mi-a crescut si am inceput sa tremur. E ciudat si cinic sa te gandesti ca fiinta in bratele careia iti era asa de cald poate sa fie in pericol. Eliberati-va sentimentele, lasati-va fluturii sa zboare .....viata e frumoasa!

Smells like

Miroase a toamna tarzie cu cearceafuri reci si cafea in cana albastra, a inceput de scoala cand iesi infrigurat dimineatza din scara blocului.
Miroase a parfum de femeie pe strada ce se trezeste in zgomot de tocuri si motoare de masini
Miroase a vremea muraturilor in scara blocului cand te intorci acasa
Miros de Ceai in Cotroceni, de rom in Blu'zz si miros de fum la concerte

Da a venit toamna.

Timisoara.

Ieri m-am intors de la Festivalul Plai de la Timisoara. Am regasit orasul la fel de frumos si linistit ca si anul trecut numa' un pic cam friguros. Cred ca festivalul Plai este unul care se muleaza perfect pe dorintele mele; sa stai in iarba intr-o padure cu oameni faini si sa asculti o muzica care te incarca ca pe un iepurash duracell pe dorguri pentru Bucuresti. Formatile nici nu puteau sa fie mai bine alese:
Alvik- Jazz si un pic de funk din Praga care te fac sa simti orasul ala in pieselelor intr-o dimineatza ploioasa de toamna
Al Jawala- cred ca nu mai trebuie sa zic nimic, neschimbati au dat cu saxofonul, basul si tobele in frigul care incepea sa ne tina jos
Fanfare Ciocarlia- revelatia fetivalului pentru mine; oamenii aia m au facut sa dansez cum n am mai facut o decat poate la Manu Chao, m-au facut mai ales mandru ca sunt roman si invidios ca nu-s nascut in satul 10 Prajini
P.A.S.O- Ska, Raggae, Dub din Ungaria au surpins tot publicul si l-au ridicat de pe banci transformand Muzeul Satului Banatean intr- mare de oameni care topaiau
Tarhana- din Amsterdam o amestecatura muzicala de romani, bulgari, turci, arabi si olandezi care suna chiar bine
MARIZA-femeia asta nu canta, vocea ei puternica intra in tine si-ti rascoleste sentimentele facandu-te sa scoti la suprafata doar pe cele frumoase care te duc cu gandul la o fata de 5 ani care canta fado pe un pian cocotata intr-o taverna din Lisabona. Mariza a reinventat sunetul la Plai a rupt gardurile din fatza scenei, a intrat in public si fara microfon pe o liniste superba ne-a facut sa ne simtim mici pe langa vocea ei mare .
Si s-a terminat Plaiu' iar cand ma pregateam sa ma cufund intr-un drum de 8 ore plictisitoare cu trenul am trait niste momente geniale. O asistenta, un mecanic de locomotiva, un cuplu de 70 de ani de pensionari olteni originali, o pr-ista si un designer de masini fotograf m-au facut sa nu simt cand am ajuns in Bucuresti. Toti au fost super ok si cu zambete frumoase dar pur si simplu genial era cuplul din Craiova: el fost boxer ea fosta asistenta aveau 70 de ani dar aratau de 60, imbogatiti din vanzari de terenuri sunt opusul latifundiarului model.Imbracati modest se trezesc dimineatza isi pun niste haine in rucsac se duc la gara aleg un tren si pleaca. Sunt plini de viatza, pasionali, vorbareti si fericiti, sper sa fiu si eu asacand o sa fiu batran.
Se vad luminile Bucurestiului, cobor, La buna vedere!

Play la Plai

De maine o sa fiu la Timisoara la Festivalul Plai

Eternal sunshine

Iesi din metrou dupa ce ai fost abrutizat de corpuri purtatoaree de taior sau de cravata si savurezi ca de obicei drumul pe Jean Louis Calderon, casele vechi incarcate de povesti interbelice cand atentia iti este atrasa de o imagine ce ti schimba ziua pana atunci mahmura. Pe o banca, sub un copac in lumina perfecta a soarelui bland de dimineaatza o fata cam de 19 ani sta si citeste o carte veche ingalbenita de vreme. Nu esti indragostit de ea, esti indragostit de imagine, de decor de situatie si vrei sa capturezi intr-un buzunar cu fire de nisip clipa asta si sa nu o mai eliberezi niciodata. Pe strada aia, pe banca aia razele soarelui n-au fost niciodata atat de frumoase si-ti dai seama ca in orasul de asfalt soarele respira pe fetze de fata dimineatza.

Let it go!

De ce?!
Sa-ti pui si astazi taiorul negru si camasa alba si sa-ti pui pachetelul intr-o punga mica de cadouri
Sa iei acelasi metrou si sa-ti fixezi propriul chip in geamul de vis a vis
Sa mergi tematoare si anxioasa prin pasajul de la Unirii dezaproband orice privire indrazneata a unui muncitor
Sa deschizi mailul ala in fiecare dimineatza si sa dai sute de telefoane
Sa traiesti 9-17 printre cafele si colegi cu care "trebuie sa te porti frumos"
Sa-ti doresti ca bronzul capatat in Bulgaria sa tina cat mai mult ca sa-ti aminteasca de saptamana cand erai tu
Nu poate sa fie atat de simplu ca atunci in scoala generala cand singura ta grija de septembrie era sa-ti iei caiete si haine cat mai frumoase pentru prima zi de scoala
De ce?
Cand poti sa let it go!