miercuri, 2 iulie 2008

Ritualuri

Ora 18.00 statia de metrou Pipera. Il vad la camasa cu cravata, pantaloni de costum, pantofi de un negru perfect, geanta de laptop ii atarna greu pe umar. Amicul nostru se urca in metrou. la Victoriei ii suna telefonul gesticuleaza " da da am tirmis mailu...a ramas ramona la birou vorbeste cu ea". Inchide telefonul si ca un prim gest de rebeliune isi slabeste nodul de la cravata. Usor arogant strabate pasajul de la Unirii, ajunge in statie si rebeliunea continua cu un nasture deschis la camasa, Mihai Bravu, ii suna iar telefonul e sotia "in 10 min ajung" . La Dristor rebeliunea explodeaza isi scoate cravata si camasa din pantaloni si coboara din transportul zilnic al metrorexului de piguini.
Pot sa jur ca l-am vazut in vama, el modelul corporate de suckcess. Acolo sta atarnat cu sotia de gat pe un sezlong in fata la Stuff, bea Corona, sta la Frontera cu vedere la mare, noaptea danseaza pe mese in Expirat si a doua zi cu ochelari de soare pe ochi bea fresh de lamaie la Ovidiu. Refuleaza si o face bine, refuleaza fiecare mail, fiecare confrence call, fiecare sedinta si fiecare ordin de la scorpia de sefa in inca un shot.
Mailurile se aduna in Inbox, valurile se sparg de mal, telefoanele suna in continuare, soarele rasare tot din mare si tot urmeaza statia Pipera cu peronul pe partea dreapta.
Spor la lucru!

7 comentarii:

Cougar spunea...

pssssss. cred că e una din cele mai bune scrieri de genul ăsta pe care le-am citit. nu glumesc.

Anonim spunea...

Da, frumoasa descriere a cam un sfert din populatia marilor orase. :)

me spunea...

corporatrixu ne maninca

Anonim spunea...

auzi, stii ce..

Druida spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Druida spunea...

Ia ghici de ce-mi priesc cel mai bine week-end-urile la mare?!?

(Mai putin tinuta corporatista... slava Domnului!)

Anonim spunea...

w/d asta in vama, ma duceam sa mananc in el comandante si cum mergeam pe plaja ma saluta unu' cooooolega!! vamaioata!! weey! weey! eu: huh?!1? oracle? DA? si tu brutus?? daa.. god!! ne-am strans in brate ca o specie pe cale de disparitie..

nu mai esti asa ciudat cand afli ca nu esti singurul of that kind