joi, 27 decembrie 2007
Bubu
M-am intors din Resita unde am redescoperit Craciunul ingropat de mult in zapada neagra de pe un trotuar din Bucuresti. Am intalnit-o pe Bubu cum se autoproclama , Ariana pe numele ei adevarat, si ea mi a reinviat inocenta si mi a demonstrat pentru ce exista Craciunul. Craciunul nu inseamna beculetze si cadouri facute in functie de valoare este vorba despre bucuria de a darui si despre zambetul inconfundabil de pe fata celui care primeste cadoul. Bubu la 5 ani traieste intr- o lume fara o anumita valoare, intr-o lume cu Mos Craciun si poezioare in germana spuse cu daruie si pe fondul inocentei ei molipsitoare am petrecut un Craciun Fericit!
joi, 20 decembrie 2007
Warm-cold feelings
La adapostul unui espresso si camuflat pe fundal de trend off m-a lovit pofta de bloguit. E decembrie si aerul de Bucuresti devine mai tare ca o tigara ce a ajuns intr-un sfarsit de an la filtru. E jenant sa fac un bilant pentru ca oricum as calcula da pe minus cu tot cu prieteni, cu mii de kilometri strabatuti prin tara si poate zeci de rasarituri vazute la adapostul nisipului, toate astea nu pot umple golul ramas. Dar sa nu ma lamentez ca un emochid pe scari la tnb pentru ca acum de sarbatori descoper un alt oras. Un Bucuresti in care urbanul e de 10 ori mai concentrat pe fond sonor de colinde amestecate la metrou. Va povesteam de oameni grabiti acum ceva timp ;ei bine in preajma Craciunului ei se misca parca cu viteza luminii albastre din bradul de la unirii in "goana" nesfarsita dupa cadouri. Un lucru e cert in luna decembrie cel mai uzitat cuvant e "a cumpara" . Oamenii cumpara nerealizand ca sentimentele nu se pot cumpara la fel ca si prietenii, punand accent prea mare pe partea materiala atunci cand e normal sa te bucuri pentru orice cadou pentru ca e de la cineva drag . Pentru prima oara de mult timp nu-mi pasa ce primesc de Craciun, ma bucur doar ca o sa fiu intr-un mediu cald cu cei 3 oameni care mi sunt cei mai dragi la 700 de km de Bucuresti , de cumparaturi, de cadouri corporate si de zapada murdara de pe asfalt. Va fac cadou poza asta de Craciun dorindu-va ca fluturii sa va zboare in continuare chiar daca afara e viscol.
miercuri, 19 decembrie 2007
Pamflet emo
Servus...Ce faci?... ai convershi mov in picioare si un tricou care ti-e mic,da-ti place de tine nu? Esti visul oricarei pustoaice de 14 ani, tu nu asculti rock, zici ca asculti indie si garage dar nu ma mai minti... stiu ca ai camera tapetata cu postere Tokyo Hotel in care-ti aranjezi parul pe o parte si ti lustruiecti pierce-ul din barba...a da pierce-ul ala pentru care te-a batut taicatu' cu cureaua ca l-ai facut. Da prietene esti emoid, iti tarasti curu' pe motoare vara, sorbind ,parca agonizat de prostie, dintr-o cola...esti cel mai cool in fata prietenilor tai si-n fata fetei cu care iesi dar ei nu stiu ca dupa ce te retragi in noapte in apartamentul alor tai din rahova nu mai esti la fel; nu esti cool cand mergi la cules porumb cu ai tai sau cand ii cumperi bere lui taicatu.. Ne pacalesti...esti emo...Wake up! fa ceva cu viatza ta si nu mai sta in calea mea cand merg pe strada!
luni, 17 decembrie 2007
Freeze
duminică, 16 decembrie 2007
Corporate sunrise
Prima sedintza importanta, prima oara cand port armura de stofa a corporatistului, primele ganduri serioase , zambete protocolare intrerupte de reprize de engleza chinuita vorbita de robotei ce locuiesc in labirintul de sticla cu cartele.E foarte fain ce se intampla, cum ziua sunt domnul consultant iar seara schimba totul, schimba pantofi perfect lustruiti cu convershi jegariti, cafeaua adusa de o secretara pe o masa de conferintza cu un shot de tequila aruncat pe bar,se schimba engleza de afaceri cu travka, blazzaj , se schimba pipitele corporatiste cu fete frumoase si prieteni. Nu vreau sa evadez ori sa refulez, imi place totul, sa mi inghet marea intr-un cub de gheatza de orash pe care-l dezghet uneori la rasarit in afara Bucurestiului.
marți, 11 decembrie 2007
Bucuresti
Imi place uneori in Bucuresti cand respir ceatza proaspat trezita, imi place sa vad metroul cum intra in statie, imi place sa descopar un zambet pe fata unei fete prea incruntata in aglomeratie, imi place sa aud mariachi de Bucuresti la Universitate la metrou, ma amuza sa vad o fetitza de 3 ani blonda cu 2 coditze si ochelari cum vorbeste cu prietenii ei imaginari. Nu mi place sa mi tin respiratia cand astept la semafor, nu mi place sa vad batai in 101, nu mi place sa ascult manele la telefon peste tot, nu mi place sa vad un orash plin de banci, farmacii si shaormerii...
joi, 6 decembrie 2007
miercuri, 5 decembrie 2007
Buna dimineata!
E timpul! Dechid ochii,scot un picior de sub patura testand ziua ce incepe. Ma acomodez cu lumina obscura a unui rasarit ce sta sa se intample si ma dau jos din pat. Aburii de cafea ce ies din aceeasi cana galbena imi calauzesc primii pasi ai zilei pe fond sonor de stiri de peste noapte si motoare ce pornesc in zi. Mi-e un pic somn, as mai sta dar ma resemnez repede, ma imbrac si plec. Ma las purtat pe strada spre metrou de o piesa faina care ma face pentru cateva secunde sa zambesc in frig cu gandul la vara. La metrou lume multa si multe masti incruntate care sunt anulate de un zambet al unei fetze cunoscute. Ies din nou la suprafata si soarele, acum cu jumatate de ora mai puternic, ma izbeste in fatza impingandu-ma de la spate spre birou. Morning sunshine!
sâmbătă, 1 decembrie 2007
Daca as avea aparat de fotografiat...
V-as arata apusul pe Edgard Quinet vazut de pe treptele TNB ului
Ati fi vazut o masina de scris si un telefon vechi cu receptorul atarnand pe bordura abandonate pe strada Tudor Arghezi
Ati vedea biserica veche de pe Fundeni din care in fiecare joi rasare soarele
As fotografia toti suspectii de visare din metroul spre Pipera
Intr-un final ati vedea casa alba cu creneluri de pe Sos Pantelimon care inca respira medieval intre zeci de blocuri gri
V-as face cunostinta cu strazile reci si ude din Bucuresti noaptea
Ati vedea apusul urban perfect deasupra IOR ului cand soarele se sparge de pamant odata cu cerul in mii de culori
Abonați-vă la:
Postări (Atom)