Concurs

Vi s-a facut dor de vara nu?...hai recunoasteti ca frigu aparut ca din senin v-a facut sa visati la niste zile insorite pe plaja :)

Concursul are un premiu surpriza dar existent si material... voi trebuie sa ghiciti in ce loc din Bucuresti anonimul infrigurat si-a pictat dorul de vara pe un perete

Succes!

Autumn long drink

Toamna se strecoara printre oameni la metrou si prin buzunarele in care ne ascundem de frigul de dimineata dinaintea unui soare somnoros care mai motaie inca un sfert de ora. Oameni mai multi la metrou, liceeni agitati si indragostiti se revarsa pe strazi si prin parcuri compunand din zambete si maini impreunate unul dintre cele mai faine tablouri ale toamnei. Toamna te face sa mergi mai incet si sa te gandesti, sa savurezi orice zambet si orice sclipire din ochii unei fete gandindu-te la vara care a trecut sau la vara ce o sa vina. Soarele apune tragand dupa el peste Bucuresti un cer caramiziu care se face intuneca in noapte eliberand racoarea, ce tinde sa devina frig, pe strazile pe care se aud patru pasi si doua rasete.

Pauza mare

Povestea incepe pe 15 septembire 1991 si dureaza 18 ani pana in iunie 2009. 18 ani cu emotii, note proaste la caligrafie puse de Doamna invatatoare Badila, cu note de cinci chinuite la mate puse de Doamna Ifrim si cu multi de zece la istorie dati cu zambetul pe buze de Doamna Crainic. Primii 8 ani din majoratul invataturii mele au curs la Scoala 94 de langa Minis catre care mergeam in fiecare dimineata dupa ce imi beam ceaiul si imi mancam painea cu gem.

Au urmat 4 ani de liceu de chimie Costin Nenitescu in inima Salajanului, ani care mi-au dat curaj ca pot sa-mi depasesc limitele ce mi-au fost impuse fals in generala. In liceu am descoperit olimpiadele si cu ele o senzatie unica; sambata dimineata cand tot orasul dormea eu ma duceam mandru la olimpiada iar in drumul de intoarcere acasa imi construiam sperantele de olimpic national cu fiecare statie de tramvai ce trecea. Un liceu dur si cu oameni murdari in care cu greu au gasit un prieten bun, pe Alex, si profesori care mi-au dat incredere ca si un inginer poate sa scrie (multumesc domnisoara cristea).

Am crescut, m-am ridicat si am ajuns si la Facultatea de Hidrotehnica unde am invatat sa calculez, sa desenez si spre final sa fiu un inginer. M-am luptat cu morile piloase de vant, am facut si masterul si am terminat si facultatea. Ciudat a fost ca desi in generala si in liceu am descoperit oamenii faini pe parcurs facultatea mi-a prezentat cel mai tare om din cei 6 ani petrecuti acolo de abia in ultima zi. Fumand o tigara Camel si band cafea dintr-un pahar ingropat in hartii Domnul Furis ma astepta in ziua in care imi sustineam lucrarea de disertatie. In orele ce-au precedat prezentarea mea profesorul mi-a servit cu vocea unui bunic toate lectile de viata de care are un om nevoie in momentul in care pleaca de acasa, in cazul meu din sistemul de invatamant. Cel mai important, mi-a demonstrat ca omul din tine e mai presus de diplome, bani si functii si in final conteaza numai daca tu te consideri un om bun uitandu-te in jurul tau la cati oameni ai facut fericiti.

S-a terminat...astazi pentru prima oara in ultimii 18 ani clopotelul nu a mai sunat si ghiozdanul a ramas gol si uitat intr-un colt.