Le Velo!

Vineri ora 14.00, ora la care de obicei iti termini pranzu si te apuci de treaba iar a fost ora la care profitand de toamna insorita ce nu vrea sa fie corupta de iarna mi-am inchiriat impreuna cu o prietena biciclete de la Cicloteque ( cam distruse ele ce-i drept) si am pornit la 2 ore hai hui pe 2 roti prin Bucuresti. Orasul e mai frumos pe 2 roti decat la pas dar grea e viatza de bicilist in capitala europeana Bucuresti; piste de biciclsiti exista impanate cu stalpi, trecatori ametziti, copaci si masini parcate ca curu, exista caini care te fac sa pedalezi ca un sprinter pur sange prin Cotroceni si nu in ultimu rand oamenii se uita la tine ca la un monstru extraterestru coborat printre ei pentru a le ridica privirea tampa din pamant. Mai sunt vreo 1000 km pana la Budapesta cea cu benzi de biciclisti late de 3 m si cu parcari de biciclete la orice colt de strada. Concluzile zilei:
La primavara imi iau bicicleta
Bordurile inalte fie ele si de 6cm lasa urme adanci :)
Ne vedem la primavara la urmatorul semafor!

36 de visuri

Cobori din cliseul metrorex si respiri aer de platforma industriala ingropata in trafic si frig. Nu, nu azi nu mergem cu metroul, nu ne puneam camasa alba si trimitem smsuri de pe IPhone....azi ne punem pufoaica pe noi, ne tragem caciula pe urechi, ne frecam mainile brazdate de rugina si frig si ne urcam in tramvaiul 36. Vreau sa vorbesc si despre el, muncitorul de pe santier care se scoala la 6 dimineatza, isi pune mancarea de cartofi in borcan, se fereste de controlori in 36 pentru ca nu are bilet, munceste ca sisif pana 6 seara, se intoarce acasa se joaca juma de ora cu ioana fetitza lui de 6 ani si adoarme cu televizorul deschis pentru ca maine s-o ia de la capat. Uneori nu vedem lumea din cauza padurii de oameni albi care se confunda intr-un sir nesfarsit. Mergeti cu 36 sa vedeti "Viatza S.R.L" sa vedeti copilu; de 6 ani cu bascheti rupti iarna si cu geaca mult mai mare a lui fratisu cum musca cu pofta din felia de paine cu unt, sa va uitati la privirea unui pensionar cu juma de kil de cartofi si o paine in plasa pentru care viitorul inseamna maine, sa "admirati" fetele de 15-16 ani fara niciun tel care si vad viitorul in parbrizul loganului gagicului lor de 26 de ani. Si stiti ce-i ciudat; ca ei stiu ca lucurile bune vin daca le astepti si nu renuntza la vise, doar le sufoca in fiecare dimineatza in oras pentru a le putea elibera cateva secunde intr-o clipa de intimitate.

Sand hope

As bea o cafea....in care sa capturez, toate diminetile, toate zambetele din parc, tot soarele care se reflecta din parul unei fete . Sa fie totul la fel simplu ca intr-o dimineatza de vara, drumul prea lung cu metroul sa se condenseze in cativa pasi timizi pe care-i faci din cort pana in mare si soarele care apune lenes deasupra unui parc imbuibat in praf sa rasara mai frumos si mai portocaliu ca oricand din mare. Fetzele triste strivite in intunericul tunelurilor urbane sa se transforme in zambete de prieteni pe plaja iar vocea enervanta a sefului sa devina o voce calda de fata. Uneori dorintele devin realitate peste statia urmatoare, peste diminetzile friguroase si peste fiecare gand de indoiala.