Vineri

Stare de vineri cu un bagaj de facut , cu mult soare si cu pofta de plecat

Crossroad

Deci e soare, sunt multi oameni pe strazi si multi studenti in 601 si ca intr-un stereotip din compuneri primvara invie totul. Ti se spune cand esti in ultimii ani de liceu obsesiv :"Baiete fa o facultate ca fara nu faci nimic in viata" iar tu faci si exact ca intr o intersectie cand termini te intrebi which road i should take....nu te gandesti prea mult si actionezi din instictul tineretii apesi pe acceleratie si fugi! Azi mergand pe un bulevard in care apunea soarele m am lasat dus de ganduri in intersectie, ajuns acolo brusc n am devenit dezorientat ci impacat. Da imi place sa fiu inginer, imi place ce fac, nu vreau inca sa ajung la 40 de ani sa fac picturi pe sticle de tuborg sau alte tampenii, imi place viata asa cum e potentata cu posturi pe blog ,prieteni adevarati si concerte. Vreau o autostrada pe care sa merg incet astfel incat sa pot sa simt viata

De ce?

Ieri seara pe o strada pe care se incapataneaza sa persiste iarna, mi-a venit in cap rapunsul la intrebarea care va chinuie pe unii din voi..."De ce iti place la mare?". Pentru ca marea este una din putinele constante ale vietii unui om si ale vietii mele, pentru ca oricat de fericit sau trist sunt, bogat sau sarac, parasit sau iubit ea este tot acolo, cu rasaritul care te face sa ti deschizi un pic sacul de dormit, cu valurile reci de dimineatza care substituie cafeaua de joi din Green si cu nisipul care ti ramane in buzunare si-l descoperi dupa saptamani in fatza unui birou rece. Nu ideea de evadare din oras ma incanta teribil la mare ci linistea de pe plaja care-mi pierde gandurile bizare printre firele de nisip.

Emotie de sesiune

Cafeaua din dimineata asta de pe birou mi-e scaldata de soare si somnnul mi-e mai usor...mai e putin, sambata se termina a noua sesiune. Foarte multi oameni se lamenteaza in sesiune si o percep ca pe o povara care iti restrictioneaza viata. E ceva de genul, ok in luna asta nu mai zambesti, nu mai traiesti, nu mai iubesti.. doar invetzi si te rogi la sfantu' 5. Dragi studenti RELAXATI-VA, ridicati capul din cursuri si zambiti, toti trecem odata si odata prin asta si de cele mai multe ori se sfarseste bine. Ok, sunt ipocrit daca zic ca perioada asta de sesiune mi-e indiferenta , totusi e un stres in aer inainte de orice examen care se estompeaza pe masura ce te apropii de final. In curand o sa termin facultatea, cel mai mult o sa mi lipseasca starea aia din momentul in care profesorul spune : "da-mi carnetul", e usurarea suprema iar drumul de la catedra pana afara il consideri drumul inca unei noi victorii studentesti. M-am incaltat,plec, Pa!, Bafta, Sa fie!

Anonim

Endless

O viata intre zi si noapte,zile intre o alarma de telefon si o usa trantita de taxi , intre titan si universitate , un drum ce incepe cu un rasarit de soare intre doua sine reci de tramvai si se termina tot cu un soare dar care apune dupa hypermarketuri si blocuri gri. Simti zapada cum scartaie sub bocanci asteptand sa ti afunzi gandurile in nisip si capul in norii din larg...

Wish

Vreau sa capturez Bucurestiul intr-o cutie de ciocolata si sa-l duc pe o plaja. Vreau sa capturez strazile goale plouate la 3 noaptea, ceatza de 7 dimineatza de pe strada mea, si burnita dintr-o seara de iarna din Gradina Icoanei. Vreau sa culeg zambete din metroul spre Pipera si sa le eliberez intre Unirii 1 si 2 la 8 dimineatza. Vreau sa fie plaja pe fiecare peron si cantece pierdute in rasarit in loc de stiri sinistre de peste noapte, cu prieteni deschisi nu cu colegi ascunsi dupa monitoare .Vreau o vara hotarata nu o iarna cu probleme de personalitate care se crede uneori primavara.

Sine de nisip

Dupa cana de cafea poate prea matinala, bauta la adapostul intunericului zilei ce sta se se nasca , si dupa un examen am descoperit lucruri noi la periferie. Mergand cu tramvaiu de la Lacul Tei pana in Pipera am descoperit aruncat printre sinele de tramvai sentimentul de "on the road". Nervul ala al plecarii a fost activat de 6 statii de tramvai care se aseamana foarte mult cu un drum cu trenul spre mare sau poate spre Timisoara. Zgomotul de sine se repeta la fix, la fel si ceatza ce sta sa dispara si soarele care timid invie deasupra orasului. Fetele oamenilor brazdate de soarele moale de dimineatza nu mai privesc fara de tinta in jos ci privesc in zare spre plaja lor.