Cioburi de nisip

Ca sa vezi...ploua...e weekend si nu-s pe vreun tren incet ,sunt acasa si mi vin in cap senzatile si momentele traite in alta mare decat cea despre care am scris in vara asta... e vorba despre marea de asfalt negru,unde licuricii din apa sunt inlocuiti de masini mult prea grabite , unde soarele rasare dintre sine reci de tramvai. Este vara si in oras, cu miros de 6 dimineatza, cu asfalt incins in care te afunzi ca intr-un cazan al orelor, cu apusul ciudat din IOR, cu miros de cafea,cu un metrou alb care se incapataneaza sa nu opreasca pe plaja . Gata mi s-a terminat si concediul, maine dimineatza cu IPR(noul album Monolith e genial) in casti ma arunc fara sa vreau in vartejul urban care ma transforma in "mandru" lucrator la birou..nu l lasati sa ma inghita aruncati mi o mana de nisip va rog!

Oco!

Ok...fac ce fac si tot la poze ajung...de data asta e ceva mai special pentru ca o buna parte din mine , Raluca soramea, se marita maine. Nu se marita doar soramea maine se marita cel mai bun prieten al meu, confidentul meu,finta langa care nu pot sa fiu niciodata suparat.Poza asta cu noi doi e poza mea de familie preferata...2 copiii ...4 ochi mari ce privesc spre o viata frumoasa unu langa altul .Casa de piatra soramea!

P.S..titlul postului asta reprezinta modul in care o strigam eu pe soramea cand eram mici :)

Sand in my shoes

Asta e povestea pantofilor mei in ultimele 6 zile...S-au trezit intr o dimineatza calda de joi , s au lovit de altii ca ei in metrou, au traversat o gara prea aglomerata si intr un final fericit au asternut pentru 6 ore ( fuck off CFR!) intr un vagon albastru si racoros de cale cale ferata. Pe urma au sarit din autobuz in microbuz in masina unor localnici din Vadu si intr un final s au infipt langa cortul gri pe plaja. Tot acesti pantofi au vazut rasarituri, scene parca desprinse din Supravietuitorul , bai nocturne luminate de gariz si zeci de stele cazatoare ce ti duceau dorintele cele mai ascunse in largul marii. Dupa 4 zile au plecat de pe plaja cu alte 4 perechi in spatele unui papuc spre o Vama din ce in ce mai veche. Pe langa praf si cioburi de civilizatie intinse pe drum au dansat la Stufstock 5 in seara de duminica pe funk si jazz pana cand au cazut intr un cort pana a 2 a zi dimineatza cand au vazut pentru ultima oara marea. Luni seara plini de nisip si mahmuri de fericire si oboseala s au prabusit langa usa de la etajul 4.

Stufstock 5 sau "Sa dam cu Rocku' in Populatie"

Tocmai m-am uitat pe tvr 2 la o emisiune despre Stufstock 5 in care mi s-a explicat ca o reteta cum salvam Vama Veche. Ideea de la care a plecat Stuftock 1 era in esenta foarte faina si care intr-o oarecare masura s-a si concretizat; plaja nepopulata cu constructii gigantice si drumurile inca de pamant au adus dupa ele ca un efect de bumerang un Pr gratis si nedorit al dracu de pagubos care a transformat Vama intr un Costinesti condensat intr-o cutiuta de rock. Dar totusi imi pare inca locul perfect pentru "baia de rock" anuala si tocmai din acest motiv o sa ajung (sper). Ne vedem joi in fata scenei!

Poze alb negru , lacrimi color

Zilele trecute pentru prima oara de atunci m am uitat peste pozele de cand eram mic. Uitandu-ma peste ele am decoperit ca "marele om al marii" dragos de acum era atunci ceva mic , indefinit si speriat care se ascundea in barcuta galbena cu albastru de " valurile rele". Pe urma am vorbit cu mama si mi a povestit ca pur si simplu imi era frica de apa cand eram mic si orice incercare de a devenii prieten cu ea era sortita esecului. Dar omul se mai schimba...
E ciudat sa te uiti peste pozele cu cineva care a disparut de langa tine , instinctiv il decupezi pe acel cineva din poza si incerci sa-l aduci langa tine. Dar trecand peste pozele cu familia Ion fericita am gasit si niste poze cu tata la mare cand avea 23 25 de ani ...acelasi zambet si aceasi sclipire de fericire in ochi pe care o simt si eu in mine cand sunt la mare....da..am fost baiatul tatei!

Pursuit for a smile

Ganditi-va la un cosmonaut care inainte sa ajunga pe marte se intoarce brusc acasa , la alergatorul la maraton care se opreste in mijlocul drumului si intra intr-un pub pentru o bere, la mireasa care alerga din fata altarului prin ploaie , se urca in masina si pleaca. Iar am fost in vadu , aceasi stare , aceasi nebunie frumoasa care m a impins sa devin unul din oamenii de mai sus; dupa o saptamana frumoasa am decis sa repornesc in cautarea fercirii chiar daca mai aveam putin pana la ea . Nu am prejudecati sau remuscari , doar simt ca o sa fie mai bine.

Revenind la Vadu incet incet ma nasc din nou si-n acest loc ca un nou-nascut descopar senzatii noi , baia in mare la rasarit , stelele cazatoare si apusul care asterne stele peste noi.