Am zis!

Ca anul 2010 o sa fie anul zambetului si al shoturilor de optimism administrate in posturi mai dese.

Gand la gand de Craciun

Chiar daca mereu tindem sa evadam in nisip sau in alte zari exista mereu o zi p an cand nicaieri nu e mai bine ca acasa. Craciun Fericit! si nu uitati sa zambiti si in 2010 :)

5 ani 5 luni si 23 de zile

Asta era varsta mea la momentul Revolutiei. Imi imparteam universul intre bataile cu soramea, dezmembratul de jucarii, asteptarea sa vina ai mei acasa si ocazional refuzam sa merg la gradinita. Era frig si eram nervos ca anul asta nu ninsese si sania mea statea ruginita la uscatoria de la etajul 3. Vestile despre revolutie veneau de la televizorul Elcrom, luat prin relatile lui tanti kati, si de la un sir de vecine ce se perindau prin casa noastra jelindu-se si tremurand in halatele grena ca cele de spital. Pe 22 decembrie mama gatise si il asteptam pe tata sa se intoarca de la santier. A venit mai devreme ca de obicei, s-a asezat la masa si i-a zis mamei "e groasa aurico, se trage in draci, am fost si eu acolo". Apoi scoate din sacosa bleumarin un ziar in care erau invelite 3 banane si soramea, raluca, incepe sa se bucure. Cum mie nu-mi plac bananele ii iau tatei sacosa din mana sa scormonesc in ea si mana mi se opreste cand dau de 3 gloante si multe cartuse trase. Imi raman putine mirosuri tatuate in creier dar pana azi nu mi-am putut scoate din cap mirosul acelor cartuse...miroseau ciudat...nush a ce dar cred ca ala era mirosul raului. Seara ce a urmat ne-a gasit pe toti pantru dormind in patul din sufragerie si pe la 8 seara tata impreuna ce nea George au plecat inarmati cu satarul de snitele si facaletul mamei sa apere blocul de teroristi. Pe blocul de vis a vis se vedeau lumini rosii, se aude un foc de arma in noapte, mama ma ia pe mine si pe raluca si ne arunca pe patura verde de de jos "sunt teroristi mama!".

Ziua de 24 decembrie mi-a oferit primele imagini incrustate brutal pe creier; Ceausescu si Elena Ceasusescu zaceau morti langa un zid . Tata cand a vazut imaginile a tras concluzia pentru mine despre revoluite : "ce natie de oameni suntem noi daca ne-am omorat presedintele in ajun de Craciun ca pe un porc"

Le multumesc celor care au avut barbatia sa faca in Romania singura revolutie adevarata din Europa din anii 89-90 si ii consider adevarati eroi pe cei peste 1000 de oameni care au murit in perioada 18-25 decembrie 1989. Eroi nu mor niciodata!

To the airport!

Te-ai nascut in Romania dar oare locul tau e aici?

Incepe sa ma chinuie din ce in ce mai mult intrebarea asta intre lungile statii de metrou. Stiu ca acum ceva timp nu sustineam deloc emigrarea dar stiu ca fiecare are un loc si un scop in viatza. Daca locul tau nu este in Bucuresti si este in Paris sau Londra unde soarele ti se pare ca rasare mai frumos si unde oamenii din metrou sunt mai veseli. Oare o sa-ti gasesti alesul printre cele 22 milioane sau printre cele 6 miliarde de oameni de pe glob? Realizez ca visele sunt proportionale cu marimea "universului" in care traiesti...de ce sa nu think big!... de ce sa tanjesti dupa rasaritul din vama cand poate rasaritul de pe Golden Gate e de 7 ori mai frumos, de ce sa nu explorezi, sa incerci si de abia atunci cand ai vizitat tot "universul" poti sa ramai intr-un loc pe care sa-l numesti acasa savurand zilele ce trec langa cineva drag.