Cenusareasa

Te-ai schimbat parca. Nu mai esti tu.Chiar asa, oare cat si cum ne schimbam in viatza si mai ales de ce. Nu mai esti fata dulce care te ajuta oricand esti o femeie de afaceri cu camasa alba si laptop anexat . Nu mai iesi cu fetele la pizza in cartier si vorbiti despre baiatul din blocul N10 acum iesi in Bellagio cu colegii din "echipa" ta de la job si razi fortat la glumele de cacat ale sefului care isi pune din cand in cand "discret" mana pe piciorul tau. Nu mai esti fiica pe care mama o pieptana inainte sa plece la liceu, acum esti vocea iritata care raspunde aceleiasi mame la telefon si ii spune ca e in sedintza si care ii cumpara zambetul cu parfumuri scumpe de Craciun. Uita-te in oglinda, ai 45 de kg, 28 de ani, doua cearcane adanci ascunse dupa fondul de ten, o masina pe leasing si 5 ore libere pe care le dormi in acelasi pat gol. Visele de printesa din copilarie se sparg in fiecare dimineatza in mailuri, sedintze si evaluari si ti doresti sa fie totul ca in povestea cu care bunica te adormea in fiecare seara.

Future sunrise

Esti fata desteapta....Pe tine baiete te duce capu'... poate auzi prea des cuvintele astea si te intrebi rosind un pic: "asa si?"...Zambesti in coltul gurii si te intorci cu scaunul spre acelasi monitor cu acelasi desktop cu vacanta de asta vara pe el. De ce nu-ti depasesti limitele, de ce nu-ti dezvolti si cealalta latura pe care ai oprimat-o cand te-ai angajat aici. Esti creativ, iti place sa desenezi, in generala erai o balerina desavarsita si parca ti-o amintesti pe profa de romana din a 11-a care te trimitea la toate olimpiadele crezand ca odata candva, cand o sa ai 28 de ani o sa-i multumesti pentru ca te obliga sa citesti toate cartile alea. Sunteti destepti si tineri si trebuie sa va lasati gandurile sa zboare nu le inchideti de la 9.00 la 19.00 intr-un birou de sticla.

U.T.C.B

In septembrie trecut i-am mai acordat un an parca sa prelungesc cei cinci ani ce au trecut. Chiar ... din 2003 pana acum am fost student la UTCB. In fiecare dimineatza Facultatea ma primea cu cafea de la automatul de nescafe care nu inghitea decat anumite monezi de o mie, cu tigari fumate in spate si cu colegi inca adormiti ca si mine. O sa-mi lipseasca cursurile interminabile de matematici speciale, glumele tembele ale lui Beciu si umorul genial al lui Iordache, singurul om care mi-a zis vreodata Florin. Parca ma si vad pasind la ora 7.00 fix spre statia de 335 cu un rasarit in fata ce mi ghida drumul in noua zi si mai apoi servind in autobuz franturi din povestile oamenilor care din ce in mai blazati se duceau la munca. Emotile de sesiune parca le as mai savura odata cu superstitile mele cu tot cu crampe si baute de fericire dupa fiecare examen luat. Cred ca imaginea din facultate care o sa mi ramana toata viata in cap e imaginea holului facultatii unde langa cate o sala zeci de studenti stateau pe jos cu sute de hartii pe langa ei invatzat mereu acelasi ultim subiect inainte sa intre in sala.Bafta!

Lansare Oigan

Ne vedem maine seara!

On the road again

E frig, e praf, te doare capul, esti obosit...ce faci?
Iti spun ce fac eu...ma duc la mare, sa-mi calc in picioare pe nisip toate diminetile premature si toate inceputurile de migrene de la job. Haideti la drum!

(Foto-Constantin Nimigean)

Vrei

Sa spui, sa nu uiti, sa zambesti, sa privesti sa evadezi .... VREI ...Coming soon pe aceasta plaja

Urmatoarea statie

Poate ca viatza e ca un drum cu metroul. Stai in statie, ti-e poate prea cald si astepti acelasi metrou in fiecare dimineatza. Statiile trec pe langa tine ca si anii si ai in jurul tau din ce in ce mai putine fetze cunoscute de fiecare dimineatza. Din cand in cand imaginea alb negru de fiecare dimineazta se coloreaza cu un zambet de fata care inevitabil coboara la urmatoarea statie care te lasa singur pe scaunul albastru intre straini reci cu privirile pironite in podeaua metroului. Ajungi sa iti doresti ca totul in jurul tau sa nu se mai intample in goana metroului si ca el sa se opreasca intr-o statie in care sa ramai pentru cat mai mult timp.Coborati la urmatoarea statie, va rog!