Le Velo!

Vineri ora 14.00, ora la care de obicei iti termini pranzu si te apuci de treaba iar a fost ora la care profitand de toamna insorita ce nu vrea sa fie corupta de iarna mi-am inchiriat impreuna cu o prietena biciclete de la Cicloteque ( cam distruse ele ce-i drept) si am pornit la 2 ore hai hui pe 2 roti prin Bucuresti. Orasul e mai frumos pe 2 roti decat la pas dar grea e viatza de bicilist in capitala europeana Bucuresti; piste de biciclsiti exista impanate cu stalpi, trecatori ametziti, copaci si masini parcate ca curu, exista caini care te fac sa pedalezi ca un sprinter pur sange prin Cotroceni si nu in ultimu rand oamenii se uita la tine ca la un monstru extraterestru coborat printre ei pentru a le ridica privirea tampa din pamant. Mai sunt vreo 1000 km pana la Budapesta cea cu benzi de biciclisti late de 3 m si cu parcari de biciclete la orice colt de strada. Concluzile zilei:
La primavara imi iau bicicleta
Bordurile inalte fie ele si de 6cm lasa urme adanci :)
Ne vedem la primavara la urmatorul semafor!

36 de visuri

Cobori din cliseul metrorex si respiri aer de platforma industriala ingropata in trafic si frig. Nu, nu azi nu mergem cu metroul, nu ne puneam camasa alba si trimitem smsuri de pe IPhone....azi ne punem pufoaica pe noi, ne tragem caciula pe urechi, ne frecam mainile brazdate de rugina si frig si ne urcam in tramvaiul 36. Vreau sa vorbesc si despre el, muncitorul de pe santier care se scoala la 6 dimineatza, isi pune mancarea de cartofi in borcan, se fereste de controlori in 36 pentru ca nu are bilet, munceste ca sisif pana 6 seara, se intoarce acasa se joaca juma de ora cu ioana fetitza lui de 6 ani si adoarme cu televizorul deschis pentru ca maine s-o ia de la capat. Uneori nu vedem lumea din cauza padurii de oameni albi care se confunda intr-un sir nesfarsit. Mergeti cu 36 sa vedeti "Viatza S.R.L" sa vedeti copilu; de 6 ani cu bascheti rupti iarna si cu geaca mult mai mare a lui fratisu cum musca cu pofta din felia de paine cu unt, sa va uitati la privirea unui pensionar cu juma de kil de cartofi si o paine in plasa pentru care viitorul inseamna maine, sa "admirati" fetele de 15-16 ani fara niciun tel care si vad viitorul in parbrizul loganului gagicului lor de 26 de ani. Si stiti ce-i ciudat; ca ei stiu ca lucurile bune vin daca le astepti si nu renuntza la vise, doar le sufoca in fiecare dimineatza in oras pentru a le putea elibera cateva secunde intr-o clipa de intimitate.

Sand hope

As bea o cafea....in care sa capturez, toate diminetile, toate zambetele din parc, tot soarele care se reflecta din parul unei fete . Sa fie totul la fel simplu ca intr-o dimineatza de vara, drumul prea lung cu metroul sa se condenseze in cativa pasi timizi pe care-i faci din cort pana in mare si soarele care apune lenes deasupra unui parc imbuibat in praf sa rasara mai frumos si mai portocaliu ca oricand din mare. Fetzele triste strivite in intunericul tunelurilor urbane sa se transforme in zambete de prieteni pe plaja iar vocea enervanta a sefului sa devina o voce calda de fata. Uneori dorintele devin realitate peste statia urmatoare, peste diminetzile friguroase si peste fiecare gand de indoiala.

Step

Aproape noiembrie, peisajul se schimba si cafeaua de dimineata te trezeste si acum te si incalzeste pentru ziua friguroasa ce urmeaza. Usor cobori din pat pasind pe podeaua rece ca pe niste carbuni incinsi de ziua ce incepe. Iesi din scara si aerul rece de dimineata iti darama brutal orice speranta a unui inca un sfert de ora de somn. Strada, in aerul careia se amesteca zeci de parfumuri de femeie, e incruntata de oameni zgribuliti in paltoane care danseaza valsul interminabil spre birou, printre masini blocate in trafic si miros de carburant. Uneori e bine sa faci inca un pas inainte...spre exemplu in loc sa te afunzi in statia de metrou poti sa pasesti in parc si sa ti pierzi gandurile in ceata care lenes se ridica deasupra ierbii sau poti sa petreci cateva zeci de minute cu cineva drag la o cafea. E ciudat ca 10 minute in care rupi ritmul frenetic al orasului pot sa te incarce pozitiv pentru 8 ore triste in fata unui calculator. Ciudat si frumos. Va invit sa faceti un pas in plus!

Average

Esti unu din ei.
Te trezesti in medie la 7.45 am
Bei in medie 4 cafele pe zi
Mergi in medie 12 statii de metrou pe zi
Vorbesti in medie 1 ora la telefon pe zi
Fumezi in medie 10 tigari la barfa cu colegii
Iesi in orash in medie o noapte pe saptamana
Culegi in metrou in medie 2 zambete de fata pe saptamana
Ai in medie 5 prieteni buni
Vrei sa te casatoresti la 30 de ani
Vrei sa-ti schimbi jobu in medie de 4 ori pe luna dar bonusul trimestrial te intoarce
Mergi in medie la un teambuilding pe an
Vezi in medie prea putine rasarituri pe an
Petreci in medie prea putine ore cu familia ta
Te joci in medie prea putin cu copilul tau
Iti saruti in medie de prea putine ori prietena
Ai in medie prea putine subiecte de discutie in afara Jobului
Te faci mooch in medie de 2 ori pe luna
Vrei sa nu fii acolo
Iti vine sa evadezi?! Nu-i nimic ciudat
Esti un om normal...poate prea normal

Creioane decolorate

Seara incepe sub apusul de mii de culori deasupra I.O.R ului cand ultimele camasi albe se intorc acasa dupa inca o zi de truda in cartierul de sticla si beton care miroase a tutun. Saptamana asta am realizat ca nu trebuie sa te casatoresti cu jobul, nu trebuie sa te intorci la el dimineatza ca si cum te ai intoarce la aceeasi nevasta de 40 de ani, trebuie sa mergi la job ca un adolescent in parc la prima intalnire dornic sa descopere fiecare zambet si fiecare privire a prietenei lui. Jobul nu trebuie sa fie gelos pentru ca stai cu prietenii pana dimineatza sau pentru ca ramai o zi in plus la mare, nu trebuie sa fie insistent si posesiv , sa te sune in weekend crezand ca il inseli cu rasarituri si zambete, trebuie sa stie cand sa plece si cand sa ramana .... Cum zicea Mimo: E un job nu o casnicie!... da Shut Down si hai pe plaja!

Love crash

Vroiam sa scriu altceva azi, despre corporatisti sau poate despre oras dar in seara asta un mesaj m-a facut sa constientizez inca odata faptul ca realizezi cat de mult ai iubit pe cineva doar atunci cand esti in pericol sa-l pierzi . O prietena, una din cele la care tin foarte mult, a fost calcata pe trecerea de pietoni... cand am aflat vestea pulsul mi-a crescut si am inceput sa tremur. E ciudat si cinic sa te gandesti ca fiinta in bratele careia iti era asa de cald poate sa fie in pericol. Eliberati-va sentimentele, lasati-va fluturii sa zboare .....viata e frumoasa!