Make life your bitch before you die

N-am mai scris de ceva vreme... azi vreau sa vorbesc despre noi, despre luptele noastre de zi cu zi si despre cum le purtam si cum le sfarsim. Un examen, un proiect la job, o problema de familie, banii te pot face sa disperi, sa crezi ca nu exista nicio finalitate, decat un mare zid in care vrei sa te zdrobesti impins de probleme...dar nu e asa. Hai sa va zic ceva... in buzunarele voastre fiecare are un tarnacop cu care poate sa darame zidul asta...se cheama optimism si este prafuit de dezamagiri si temeri. Cand eram mic nu aveam deloc incredere in mine pentru ca am fost invatat ca eu nu pot sa iau 8 la matematica sau sa termin proba de rezistenta la sport dar 15 ani mai tarziu am realizat ceva desprins din inocenta unui baietel de 3 ani..Ca pot sa fiu ce vreau eu sa fiu! Nimeni nu va poate spune ca ceea ce faceti este gresit si trebuie sa trageti pe dreapta pana nu terminati ce ati inceput! Trebuie sa-ti sustii visul, proiectul, sentimentele, sa mergi mai departe si sa crezi ca ce faci tu e cel mai tare lucru din univers, sa-ti iubesti visul cum un parinte isi iubeste copilul cu probleme care este pentru acel parinte cel mai frumos si destept copil din lume. As vrea sa traiesc intr-o lume in care visul tau este cel mai frumos si iubit vis din lume , in care tu crezi in el si in care nu te opresti din drumul spre el chiar daca fiecare pas ti se pare un Everest. Visele sunt facute ca sa fie implinite si noi existam ca sa fim fericiti. Sa aveti o vara frumoasa!

Quote and resurrect

Cat de lung e drumul spre fericire? Oare e o cursa de 100 de metri sau o cursa de maraton? Eu cred ca e o cursa pe etape. Esti fericit azi si maine dar de poimaine fugi din nou spre o noua zi de fericire, spre un nou zambet. Un citat dintr-un film drag mie m-a scos azi din amorteala de duminica racita: “You got a dream, you gotta protect it. People can't do something themselves, they wanna tell you that you can't do it. You want something? Go get it. Period.” ― Pursuit of Happyness.
Si zilnic alerg spre acelasi vis pe care nimeni nu mi-l poate lua, o clipa de fericire pe zi, un zambet, o raza de soare, un sofer care-ti da prioritate ...orice cat mic, orice fractiune de fericire trebuie savurata ca un ultim strop de apa in Sahara. Sunt Dragos sunt hiper optimist si acest blog a inviat :)

Sal...Cf?

N-am mai scris de un car de ani...dar sunt bine...sunt linistit, nu ma mai framanta nimic, kilometrii sunt mai putini si mai placut de strabatut pentru inca o luna, caldura se suporta mai usor in oras cu gandul la zambetul de pe plaja din weekend si e liniste pe plaja mea de vara.

Spring break

Si a venit si ea primavara...strazile au inceput sa vibreze, noptile au devenit mai vesele si calde, nasurile rosii au iesit de sub fulare si elibereaza zambete prin parc si eu am reinceput sa merg.
Primavara e ca un carburant pentru optimism accizat cu grade celsius, te impinge din pat afara, te face sa zambesti mai mult, sa asculti mai mult si sa simti ca nu esti singur printre nametii de indiferenta ce te inconjurau pana acum. Zapada s-a topit, soarele a luat locul dramelor si parca pasesti in viata ca intr-o gradina cu oua Kinder, asteptand nerabdator sa vezi ce-ti rezerva urmatoarea surpiza.

O despartire, doua constante si trei shoturi

O despartire mereu vine in viata omului ca un accelerat gresit CFR la timp intr-o gara plina de zapada. Nu te astepti niciodata sa se intample si atunci cand se intampla iti vine sa tipi si-ti pui milioane de intrebari. Ei bine eu aseara nu mi-am mai pus nicio intrebare pentru ca deja stiam raspunsul la toate...mi-am rapsuns cu clipele frumoase prin care am trecut si cu momentele cand merita un drum de 9 ore cu autocarul pentru un zambet. Acum orele s-au prefacut in minute in telefonul in care vocea ei spunea "nu mai pot continua ". Adrenalina mi-a controlat somnul ieri noapte si de dimineata racoarea de pe strada m-a transformat iar in cel mai optimist om din lume. La urmatorul semafor, urmatorul vagon sau urmatoarea pagina poate incepe inca o poveste cu zambete care cine stie...poate nu va mai aveam sfarsit.
Doua constante m-au ajutat in ultimele zile si ore sa redescopar viata de dupa dacos...prietenii si cea mai frumoasa constanta din lume. Prietenii mereu sunt acolo cand ai nevoie de ei cu glume misto, nu pun intrebari si mereu sudeaza zambete pe fete revoltate de amoruri fara structuri. Cea mai frumoasa constanta din lume e mereu acolo de mai mult de un an si parca iti ghideaza drumul spre fericire. E ca un GPS care te asculta si te face sa zambesti. Pe zi ce trece descopar ca cea mai frumoasa constanta din lume nu cere nimic in schimb, decat poate 448 de bile albe, si ofera in schimb totul. Multumesc!
Trei shoturi pe un bar tarziu si o fata blonda zambareata dupa tejghea te asigura ca totul o sa fie bine...la masa sunt prietenii tai, cea mai frumoasa constanta din lume te asteapta undeva si drumul e liber....Let's go on the road again to follow the sunhine!

Promo 2011

In 2011 ...

Nu conteaza ca-i "criza"

Nu conteaza 500 km

Nu conteaza egoismul de care esti inconjurat

Nu conteaza ca e frig

Nu conteaza lenea care te inconjoara

Nu conteaza gheatza pe care aluneci

Conteaza sa ai cat iti trebuie

Conteaza zambetul si privirea ei

Conteaza prietenii adevarati, chiar daca ii numeri pe degete

Conteaza ca atunci cand ea te imbratiseaza este cald

Conteaza sa-ti faci treaba la job astfel incat nimeni sa nu-ti poata reporsa nimic

Conteaza nisipul pe care o sa pasesti cu ea

Mersi fain!

A fost un an frumos cu mai putine articole pe blog dar un an trait foarte intens cu multe calatorii, clipe frumoase si un sfarsit de an care m-a facut un calator visator fericit. Nu stiu cum as putea sa rezum anul ce a trecut ...imi vin in minte acum multumirile anului 2010. Avem asa:

Multumesc locurilor care m-au facut sa calatoresc 21.000 km in acest an: Plaja Vadu, Cluj, Brasov, Berlin, Munchen, Salzburg, Viena, Freillasing, Saaldorf

Multumesc locurilor unde am pierdut nopti si am castigat clipe faine si zambete: Flying Circus si L'Atelier (Cluj), Silver Church, Kulturhaus si Motoare (Bucuresti)

Multumesc oamenilor care au fost langa mine si m-au facut sa zambesc: Monica, Oitz, Andreea, Transpa, Anne si Tino, Irina, Mimo, Trupa Kumm, Raluca si tuturor celor cu care am ciocnit macar odata anul acesta.

Special Thanks: Cosmote, CFR, Skype, Nospa (pinguinii stiu de ce :P)

2010 se termina si eu sunt fericit...calatoria se incheie anul asta dar continua mai frumoasa de data asta in doi in anul ce vine!

Sarbatori Fericite!

Drum bun!

Ce-am mai facut?

Am tras in piept rasarituri si apusuri straine in orase vechi si frumoase

Am rulat zambete in foite de culori incerte

Am injectat cateva mii de kilometrii de optimism in mintea mea abatuta de la oras

Am baut cateva shoturi de prietenie care nu mi-au dat niciun fel de mahmureala

Mai bine zis am realizat ca-mi sta bine cu drumul si ca desi poate sa fie obositor un drum lung te pune pe ganduri si te face sa cunosti oameni faini la orice pas, cuseta, compartiment sau sms. Pana acum am devorat apusuri si rasarituri tanjind la fire de nisip nebagand in seama oamenii care umplu iarna locul lasat liber de firele de nisip. Este genial sa calatoresti si sa cunosti oameni si sa le afli povestea, cum la fel de curios este acel "la revedere" din gara cand drumurile voastre se despart.

Cand m-am intors din Germania, in Gara de Nord, mi-am jurat sa investesc tot ce am in calatorii peste tot. Cu ce ramanem la sfarsit?....masini, case...toate le putem lasa in urma, dar nu pot sa las in urma senzatia primei beri baute in Germania, primul Stau trait pe o autostrada in Germania sau senzatia unica de furnica pe care am trait-o in Stephan's Dom. Haideti sa investim in amintiri si in clipe...eu unul am castigat pana acum in clipe faine si zambete ce-mi populeaza peroanele mintii.

Vreau sa multumesc in final oraselor care m-au facut sa ma fac investitor de clipe: Cluj, Salzburg, Viena, Munchen, Freillasing si Saaldorf.

Hurt

E frumos sa ajuti, ne spuneau parintii cand eram mici dar niciodata nu ne-au spus despre cat de bine ti-e uneori cand ajuti pe cine trebuie. Un egoism ciudat si pozitiv se naste cand ajuti si cand vezi lacrimile salvate dintr-un colt intunecat intr-o seara cum se transforma in zambete. Peste timp ramai si veghezi ca zambetul sa nu paleasca si realizezi ca traiesti langa cea mai frumoasa rana din lume si incerci sa o vindeci prin tot ceea ce faci.

Cea mai frumoasa rana din lume te face sa te simti mai alive ca oricand atunci cand esti in preajma ei.Un pansament se bucura si rade cu ea si intr-un fel realizeaza ca ii e mai bine pe acea rana decat in raftul rece de la farmacia de destine.

E bine.

Cold sunhine

E toamna si totul se schimba.
Bucurestiul se schimba si se transforma dintr-un pusti bezmetic de peste vara,care sare toata vara prin fantani cautand racoarea, intr-un domn sobru si oarecum rece la prima vedere. Orasul asta hulit de multi are o personalitate aparte toamna, daca ar fi om ar fi un domn in palton, cu baston si cu o prestanta nemaiintalnita in spatele caruia se ascunde un suflet cald. Daca ar fi o bautura ar fi un vin vechi cu caracter aparte si cu o poveste in spatele fiecarui an trecut peste el.
Dupa frigul timpuriu se ascund noi povesti de peste vara si parca azi brusc totul a inviat si din nou orasul e plin de costume negre si albe si de parfumuri puternice de fata.

Live childhood

Ce ti-e si cu tehnologia asta domne....uite asa pot sa scriu primul meu post de la 50 cm de mare :)
Departe de prejudecati cu oameni faini intr-o statiune asa zis moarta mi-am regasit copilaria si linistea care vine odata cu ea. Jobul, metroul, galagia de orice fel se sparg de digul din Neptun si pentru 3 zile am avut din nou 4 ani si ma chema Doshu'. Peste 4 ore o sa cresc brusc si o sa am din nou 26 de ani printre betoane si fetze triste de oras.
O zi faina! Apa e inca calda..

Feel Good Inc.

Imi platesc noptile incinse din Bucuresti cu firele de nisip ramase de duminica in portofel. Schimb plaje cu prieteni cu alei de parc cu zambete si ies pe plus. Vand nervi de la 8-16 si inevitabil un zambet sau un val ma scapa de el. Tranzactionez sub stele vise si vad cum usor optimismul acapareaza piata. Un broker ce se uita pe cer noaptea in locul ecranului cu cotatii bursiere, care numara rasarituri si kilometrii pe autostrada in loc de bani si care adoarme mereu cu gandul la mare.

Sesiune

Ploaia s-a oprit si a lasat in urma ei prospetime si mici oceane de optimism la tot pasul pentru vara care adie pe strada mea.
Un labrador simpatic se scutura de ploaie si incepe sa alerge dupa un Mini verde din care o fata frumoasa cu esarfa rosie zambeste, dar masina se pierde in viteza pe asfaltul inca ud de pe Polona.
Cum zicea Chirila ...vara asta o sa ma indragostesc...sau nu am chef azi...un lucru e clar; o sa ma indragostesc iar de mare si nu am chef azi tot de piesa aia. Am realizat azi ascultand acelasi playlist ca si ieri ca cel mai frica imi este de rutina. Pana acum ma invart intre o constanta, marea, si o ecuatie de gradul intai cu vreo cateva milioane de solutii. Desi pare o rutina, cautarea rezolvarii ecuatiei ma face cel mai fericit tocilar din univers si intr-un fel ma tine in viata optimist. Colegii de banca sunt amuzanti si ma fac sa zambesc iar pescarusii care zboara mereu pe langa blocul sau biroul meu sunt ca un seminarist care ma incurajeaza la examen. Cateodata simt ca am gasit solutia ecuatiei, ma ridic zambind din banca dar pe loc golul din stomac imi da de stire ca urmeaza iar o restanta. Nu ma pregatesc, nu invatz destul dupa carti si mereu ma trezesc in fata unei foi albe pe care scriu extemporal.

Let's shine Romania

Asculta mai multe audio Muzica

Vineri alarma de la telefon a sunat pentru prima data in anul asta cu folos. Kilometrii de pe autostrada au fost inghititi pe nerasuflate si cand stelele incepeau sa zambeasca am zambit si eu pentru prima oara in briza marii. M-am intors la ea pentru prima oara anul asta si am gasit-o neschimbata, un pic agitata de prima intalnire. Cearcefurile reci de pana acum si-au gasit repede antonimul sub milioanele de stele dintre care cateva norocoase cadeau ducand la implinire dorinte cu viteza de cometa. De dimineata acolo, la mare, nu te trezesti decat dupa ce te arunci in valuri, aproape sarutand marea de buna dimineatza si de abia atunci realizezi ca totul nu este un vis, da esti la mare. Totul a fost mai simplu, am reinvatat sa merg pe nisip, sa descopar ce inseamna racoare suprema in valuri, am renascut pe o plaja pustie din cenusa mailurilor, a sedintelor si din asfaltul incins in care mi s-au ingropat pana atunci sperantele de mare. Am fost la mare si a fost frumos, m-am distrat cu prieteni, cormorani, pelicani si a fost pentru prima oara bine.

Sezonul s-a deschis...haideti in apa, marea e calda si va asteapta!

Travel home

Acasa?!

Acasa e locul unde cafeaua abureste sambata dimineata in cana albastra
Acasa e locul unde hamsterul meu ma face sa zambesc in fiecare dimineata pentru prima oara
Acasa sambata e mereu soare si miroase ca atunci cand eram mic a prajuturi spre seara
Acasa e locul in care ma intorc mereu dupa un drum, e cosul alb de rufe in care-mi golesc rucsacul si baia albastra in care imi fac cel mai racoritor dus dupa un drum lung
Acasa e in Titan, locul in care oamenii se grabesc atat cat trebuie, locul cu copii care alearga inca printre blocuri si locul unde inca se cauta fier vechi in diminetile de duminica.

Strabat tara din lung in lat, cunosc oameni faini, descopara locuri geniale si traiesc clipe speciale...dar mereu acasa o sa fie bine!

Sweet addiction called life

Asculta mai multe audio Muzica

Esti dependent. Fumezi pana la filtru fiecare raza matinala de soare, tragi pe nas prima adiere a zilei si prin vene iti curge pofta de viata injectata de dimineata ce incepe.

Ce am mai facut?

Am pasit in primavara cu un chef de viata care m-a uimit si mi-am inceput pregatirile pentru voiajul anual spre locul unde mereu e acasa, spre vara spre plaja care ma asteapta neconditionat.

Am avut cea mai faina delegatie de pana acum inceputa la costum pe otopeni cu un rasarit superb deasupra muntilor si a norilor. Ziua de 13 mai, in care am avut loc pe randul 13 in avion, mi-a aratat cum e viata de inginer cum de la cafele servite in avion printre zambete de stewardeza poti sa ajungi in aceeasi zi in Cehu Silvaniei in noroi pana la genunchi servind parizer de pe ziar si facand glume cu Heinz cel mai ardelean german din lume.

Am petrecut mult si frumos cu prieteni vechi pe care-i simt mai aproape in nopti din ce in ce mai fierbinti printre shoturi noi si zambete stiute sau mai noi.

E bine!

Ce mai faceti? Va simtiti bine ?....Foarte bine!

Easy like...

Cearceafurile reci sunt primele care iti trezesc simturile in acea dimineatza. Deschizi ochii si realizezi ca ai impins la maxim momentul si ca trebuie sa te trezesti. Un prim lucru te bucura, nu esti mahmur dupa noaptea petrecuta prin cluburi. Mergi la baie te speli pe ochi si privirea iti cade pe incheietura mainii iar stampila de pe ea incepe sa-ti aminteasca cat de faina a fost seara trecuta. In aburi de cafea si in stiri matinale iti incepi ziua umpic cam noroasa lasand aerul aproape rece de aprilie in camera ta. E duminica dimineatza si te simti usor si gata pentru o zi relaxanta care se incheie brutal cu o zi de luni.

Gara copiilor

E curios sa descoperi din intamplare constante in viatza ta. Seara de ieri mi-a asternut in fata o constanta care nici nu stiam ca exista. Gara de nord la care invariabil ma intorc fie ca sunt vesel sau trist, indragostit sau parasit. Mereu ma binedispune prin multitudinea de stari care se inghesuie pe peroanele reci. Ieri seara, in joia dinainte de Pasti, am continuat o traditie ducand pe cineva la gara, ocazie cu care nu am vazut o gara plina de oameni mari si ocupati cu trolere si bagaje. Am vazut o gara plina de copii care alergau cu ghiozdanele cu spiderman in spate spre parintii lor spre locul unde de Pasti, mai tare ca in oricare zi, e ACASA. Cateva povesti de dragoste isi incepeau o pauza scurta pe peron printre sarutari temporizate de trenul care statea sa plece si dupa ceva timp trenul plin de copii pleaca spre locul unde mereu e cald, mancarea e buna si somnul nu se zdrobeste in fiecare dimineatza de vagoane de metrou. Am plecat spre casa cu un zambet pe fata sudat de povestile copiilor si pe la ora 22.o0 la Victoriei in metrou o pereche de convershi verzi, purtati de o fata imbracata office si cu rucsac de laptop Samsonite, mi-au aratat ca in fiecare dintre noi exista speranta de a fi cand ne este mai greu un copil in bascheti si fara nicio grija. Paste Fericit !

Google dreams

In diminetile ploioase ne invartim intre umbrele negre in cautarea unei umbrele galbene cu un smiley face pe ea. In serile calde cautam racoarea sub copaci prin parcuri sau printre cearceafuri albe. In noptile zgomotoase scaldate in fum si bautura cautam linistea unei voci clade. In dimineata ce urmeaza ne cautam motivele. Cautam, gasim, traim...si curios e ca mereu gasim timpul sa zambim in pauzele dintre cautari.

7 ml

Totul incepea la fel ca in oricare zi pe strada inzapezita si tacuta din Titan. Pasii ma purtau in capul meu spre o noua zi trasa la un xerox prost. Lipsit de orice chef de birou si de oameni ingandurati si seriosi, cu o piesa de vara in casti asteptam trenul de metrou sa ma poarte spre mansarda cu ingineri. Dintr-o data am simtit ca senzatia de pumn in stomac pe care o am cand sunt parasit are un antonim si acel antonim era parfumul ei, cea care trecuse, rosie la fata in viteza pe langa mine. Foaia zilnica cu mult tus negru pe ea devenise brusc un curcubeu care explodase odata cu parfumul ei in statia aia de metrou. Nenorocitele de statii de metrou se comprimasera si timpul cat o admiram, cum statea sprijinta langa butonul de alarma al metroului s-au sfarsit brusc si ea, zambetul ei si mai ales parfumul ei s-au risipit in multime. A durat putin totul, poate prea putin si am ramas dezamagit ca atunci cand primesti o mostra de parfum bun si mirosul genial dispare dupa cateva ore.