Gand la gand cu bucurie...

Sal...Cf?

2011-08-15T20:23:00.002+03:00

N-am mai scris de un car de ani...dar sunt bine...sunt linistit, nu ma mai framanta nimic, kilometrii sunt mai putini si mai placut de strabatut pentru inca o luna, caldura se suporta mai usor in oras cu gandul la zambetul de pe plaja din weekend si e liniste pe plaja mea de vara.

Spring break

2011-03-14T20:46:00.002+02:00

Si a venit si ea primavara...strazile au inceput sa vibreze, noptile au devenit mai vesele si calde, nasurile rosii au iesit de sub fulare si elibereaza zambete prin parc si eu am reinceput sa merg.
Primavara e ca un carburant pentru optimism accizat cu grade celsius, te impinge din pat afara, te face sa zambesti mai mult, sa asculti mai mult si sa simti ca nu esti singur printre nametii de indiferenta ce te inconjurau pana acum. Zapada s-a topit, soarele a luat locul dramelor si parca pasesti in viata ca intr-o gradina cu oua Kinder, asteptand nerabdator sa vezi ce-ti rezerva urmatoarea surpiza.

O despartire, doua constante si trei shoturi

2011-02-22T18:37:00.004+02:00

O despartire mereu vine in viata omului ca un accelerat gresit CFR la timp intr-o gara plina de zapada. Nu te astepti niciodata sa se intample si atunci cand se intampla iti vine sa tipi si-ti pui milioane de intrebari. Ei bine eu aseara nu mi-am mai pus nicio intrebare pentru ca deja stiam raspunsul la toate...mi-am rapsuns cu clipele frumoase prin care am trecut si cu momentele cand merita un drum de 9 ore cu autocarul pentru un zambet. Acum orele s-au prefacut in minute in telefonul in care vocea ei spunea "nu mai pot continua ". Adrenalina mi-a controlat somnul ieri noapte si de dimineata racoarea de pe strada m-a transformat iar in cel mai optimist om din lume. La urmatorul semafor, urmatorul vagon sau urmatoarea pagina poate incepe inca o poveste cu zambete care cine stie...poate nu va mai aveam sfarsit.
Doua constante m-au ajutat in ultimele zile si ore sa redescopar viata de dupa dacos...prietenii si cea mai frumoasa constanta din lume. Prietenii mereu sunt acolo cand ai nevoie de ei cu glume misto, nu pun intrebari si mereu sudeaza zambete pe fete revoltate de amoruri fara structuri. Cea mai frumoasa constanta din lume e mereu acolo de mai mult de un an si parca iti ghideaza drumul spre fericire. E ca un GPS care te asculta si te face sa zambesti. Pe zi ce trece descopar ca cea mai frumoasa constanta din lume nu cere nimic in schimb, decat poate 448 de bile albe, si ofera in schimb totul. Multumesc!
Trei shoturi pe un bar tarziu si o fata blonda zambareata dupa tejghea te asigura ca totul o sa fie bine...la masa sunt prietenii tai, cea mai frumoasa constanta din lume te asteapta undeva si drumul e liber....Let's go on the road again to follow the sunhine!

Promo 2011

2011-01-03T18:46:00.004+02:00

In 2011 ...

Nu conteaza ca-i "criza"

Nu conteaza 500 km

Nu conteaza egoismul de care esti inconjurat

Nu conteaza ca e frig

Nu conteaza lenea care te inconjoara

Nu conteaza gheatza pe care aluneci

Conteaza sa ai cat iti trebuie

Conteaza zambetul si privirea ei

Conteaza prietenii adevarati, chiar daca ii numeri pe degete

Conteaza ca atunci cand ea te imbratiseaza este cald

Conteaza sa-ti faci treaba la job astfel incat nimeni sa nu-ti poata reporsa nimic

Conteaza nisipul pe care o sa pasesti cu ea

Mersi fain!

2010-12-20T14:27:00.006+02:00

A fost un an frumos cu mai putine articole pe blog dar un an trait foarte intens cu multe calatorii, clipe frumoase si un sfarsit de an care m-a facut un calator visator fericit. Nu stiu cum as putea sa rezum anul ce a trecut ...imi vin in minte acum multumirile anului 2010. Avem asa:

Multumesc locurilor care m-au facut sa calatoresc 21.000 km in acest an: Plaja Vadu, Cluj, Brasov, Berlin, Munchen, Salzburg, Viena, Freillasing, Saaldorf

Multumesc locurilor unde am pierdut nopti si am castigat clipe faine si zambete: Flying Circus si L'Atelier (Cluj), Silver Church, Kulturhaus si Motoare (Bucuresti)

Multumesc oamenilor care au fost langa mine si m-au facut sa zambesc: Monica, Oitz, Andreea, Transpa, Anne si Tino, Irina, Mimo, Trupa Kumm, Raluca si tuturor celor cu care am ciocnit macar odata anul acesta.

Special Thanks: Cosmote, CFR, Skype, Nospa (pinguinii stiu de ce :P)

2010 se termina si eu sunt fericit...calatoria se incheie anul asta dar continua mai frumoasa de data asta in doi in anul ce vine!

Sarbatori Fericite!

Drum bun!

2010-10-13T20:09:00.006+03:00

Ce-am mai facut?

Am tras in piept rasarituri si apusuri straine in orase vechi si frumoase

Am rulat zambete in foite de culori incerte

Am injectat cateva mii de kilometrii de optimism in mintea mea abatuta de la oras

Am baut cateva shoturi de prietenie care nu mi-au dat niciun fel de mahmureala

Mai bine zis am realizat ca-mi sta bine cu drumul si ca desi poate sa fie obositor un drum lung te pune pe ganduri si te face sa cunosti oameni faini la orice pas, cuseta, compartiment sau sms. Pana acum am devorat apusuri si rasarituri tanjind la fire de nisip nebagand in seama oamenii care umplu iarna locul lasat liber de firele de nisip. Este genial sa calatoresti si sa cunosti oameni si sa le afli povestea, cum la fel de curios este acel "la revedere" din gara cand drumurile voastre se despart.

Cand m-am intors din Germania, in Gara de Nord, mi-am jurat sa investesc tot ce am in calatorii peste tot. Cu ce ramanem la sfarsit?....masini, case...toate le putem lasa in urma, dar nu pot sa las in urma senzatia primei beri baute in Germania, primul Stau trait pe o autostrada in Germania sau senzatia unica de furnica pe care am trait-o in Stephan's Dom. Haideti sa investim in amintiri si in clipe...eu unul am castigat pana acum in clipe faine si zambete ce-mi populeaza peroanele mintii.

Vreau sa multumesc in final oraselor care m-au facut sa ma fac investitor de clipe: Cluj, Salzburg, Viena, Munchen, Freillasing si Saaldorf.

Hurt

2010-09-30T22:15:00.004+03:00

E frumos sa ajuti, ne spuneau parintii cand eram mici dar niciodata nu ne-au spus despre cat de bine ti-e uneori cand ajuti pe cine trebuie. Un egoism ciudat si pozitiv se naste cand ajuti si cand vezi lacrimile salvate dintr-un colt intunecat intr-o seara cum se transforma in zambete. Peste timp ramai si veghezi ca zambetul sa nu paleasca si realizezi ca traiesti langa cea mai frumoasa rana din lume si incerci sa o vindeci prin tot ceea ce faci.

Cea mai frumoasa rana din lume te face sa te simti mai alive ca oricand atunci cand esti in preajma ei.Un pansament se bucura si rade cu ea si intr-un fel realizeaza ca ii e mai bine pe acea rana decat in raftul rece de la farmacia de destine.

E bine.

Cold sunhine

2010-08-30T21:49:00.002+03:00

E toamna si totul se schimba.
Bucurestiul se schimba si se transforma dintr-un pusti bezmetic de peste vara,care sare toata vara prin fantani cautand racoarea, intr-un domn sobru si oarecum rece la prima vedere. Orasul asta hulit de multi are o personalitate aparte toamna, daca ar fi om ar fi un domn in palton, cu baston si cu o prestanta nemaiintalnita in spatele caruia se ascunde un suflet cald. Daca ar fi o bautura ar fi un vin vechi cu caracter aparte si cu o poveste in spatele fiecarui an trecut peste el.
Dupa frigul timpuriu se ascund noi povesti de peste vara si parca azi brusc totul a inviat si din nou orasul e plin de costume negre si albe si de parfumuri puternice de fata.

Live childhood

2010-08-09T12:58:00.002+03:00

Ce ti-e si cu tehnologia asta domne....uite asa pot sa scriu primul meu post de la 50 cm de mare :)
Departe de prejudecati cu oameni faini intr-o statiune asa zis moarta mi-am regasit copilaria si linistea care vine odata cu ea. Jobul, metroul, galagia de orice fel se sparg de digul din Neptun si pentru 3 zile am avut din nou 4 ani si ma chema Doshu'. Peste 4 ore o sa cresc brusc si o sa am din nou 26 de ani printre betoane si fetze triste de oras.
O zi faina! Apa e inca calda..

Feel Good Inc.

2010-07-21T21:14:00.003+03:00

Imi platesc noptile incinse din Bucuresti cu firele de nisip ramase de duminica in portofel. Schimb plaje cu prieteni cu alei de parc cu zambete si ies pe plus. Vand nervi de la 8-16 si inevitabil un zambet sau un val ma scapa de el. Tranzactionez sub stele vise si vad cum usor optimismul acapareaza piata. Un broker ce se uita pe cer noaptea in locul ecranului cu cotatii bursiere, care numara rasarituri si kilometrii pe autostrada in loc de bani si care adoarme mereu cu gandul la mare.

Sesiune

2010-07-13T21:14:00.005+03:00

Ploaia s-a oprit si a lasat in urma ei prospetime si mici oceane de optimism la tot pasul pentru vara care adie pe strada mea.
Un labrador simpatic se scutura de ploaie si incepe sa alerge dupa un Mini verde din care o fata frumoasa cu esarfa rosie zambeste, dar masina se pierde in viteza pe asfaltul inca ud de pe Polona.
Cum zicea Chirila ...vara asta o sa ma indragostesc...sau nu am chef azi...un lucru e clar; o sa ma indragostesc iar de mare si nu am chef azi tot de piesa aia. Am realizat azi ascultand acelasi playlist ca si ieri ca cel mai frica imi este de rutina. Pana acum ma invart intre o constanta, marea, si o ecuatie de gradul intai cu vreo cateva milioane de solutii. Desi pare o rutina, cautarea rezolvarii ecuatiei ma face cel mai fericit tocilar din univers si intr-un fel ma tine in viata optimist. Colegii de banca sunt amuzanti si ma fac sa zambesc iar pescarusii care zboara mereu pe langa blocul sau biroul meu sunt ca un seminarist care ma incurajeaza la examen. Cateodata simt ca am gasit solutia ecuatiei, ma ridic zambind din banca dar pe loc golul din stomac imi da de stire ca urmeaza iar o restanta. Nu ma pregatesc, nu invatz destul dupa carti si mereu ma trezesc in fata unei foi albe pe care scriu extemporal.

Let's shine Romania

2010-06-21T11:30:00.004+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Vineri alarma de la telefon a sunat pentru prima data in anul asta cu folos. Kilometrii de pe autostrada au fost inghititi pe nerasuflate si cand stelele incepeau sa zambeasca am zambit si eu pentru prima oara in briza marii. M-am intors la ea pentru prima oara anul asta si am gasit-o neschimbata, un pic agitata de prima intalnire. Cearcefurile reci de pana acum si-au gasit repede antonimul sub milioanele de stele dintre care cateva norocoase cadeau ducand la implinire dorinte cu viteza de cometa. De dimineata acolo, la mare, nu te trezesti decat dupa ce te arunci in valuri, aproape sarutand marea de buna dimineatza si de abia atunci realizezi ca totul nu este un vis, da esti la mare. Totul a fost mai simplu, am reinvatat sa merg pe nisip, sa descopar ce inseamna racoare suprema in valuri, am renascut pe o plaja pustie din cenusa mailurilor, a sedintelor si din asfaltul incins in care mi s-au ingropat pana atunci sperantele de mare. Am fost la mare si a fost frumos, m-am distrat cu prieteni, cormorani, pelicani si a fost pentru prima oara bine.

Sezonul s-a deschis...haideti in apa, marea e calda si va asteapta!

Travel home

2010-06-13T20:17:00.004+03:00

Acasa?!

Acasa e locul unde cafeaua abureste sambata dimineata in cana albastra
Acasa e locul unde hamsterul meu ma face sa zambesc in fiecare dimineata pentru prima oara
Acasa sambata e mereu soare si miroase ca atunci cand eram mic a prajuturi spre seara
Acasa e locul in care ma intorc mereu dupa un drum, e cosul alb de rufe in care-mi golesc rucsacul si baia albastra in care imi fac cel mai racoritor dus dupa un drum lung
Acasa e in Titan, locul in care oamenii se grabesc atat cat trebuie, locul cu copii care alearga inca printre blocuri si locul unde inca se cauta fier vechi in diminetile de duminica.

Strabat tara din lung in lat, cunosc oameni faini, descopara locuri geniale si traiesc clipe speciale...dar mereu acasa o sa fie bine!

Sweet addiction called life

2010-05-23T19:58:00.000+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Esti dependent. Fumezi pana la filtru fiecare raza matinala de soare, tragi pe nas prima adiere a zilei si prin vene iti curge pofta de viata injectata de dimineata ce incepe.

Ce am mai facut?

Am pasit in primavara cu un chef de viata care m-a uimit si mi-am inceput pregatirile pentru voiajul anual spre locul unde mereu e acasa, spre vara spre plaja care ma asteapta neconditionat.

Am avut cea mai faina delegatie de pana acum inceputa la costum pe otopeni cu un rasarit superb deasupra muntilor si a norilor. Ziua de 13 mai, in care am avut loc pe randul 13 in avion, mi-a aratat cum e viata de inginer cum de la cafele servite in avion printre zambete de stewardeza poti sa ajungi in aceeasi zi in Cehu Silvaniei in noroi pana la genunchi servind parizer de pe ziar si facand glume cu Heinz cel mai ardelean german din lume.

Am petrecut mult si frumos cu prieteni vechi pe care-i simt mai aproape in nopti din ce in ce mai fierbinti printre shoturi noi si zambete stiute sau mai noi.

E bine!

Ce mai faceti? Va simtiti bine ?....Foarte bine!

Easy like...

2010-04-25T11:17:00.002+03:00

Cearceafurile reci sunt primele care iti trezesc simturile in acea dimineatza. Deschizi ochii si realizezi ca ai impins la maxim momentul si ca trebuie sa te trezesti. Un prim lucru te bucura, nu esti mahmur dupa noaptea petrecuta prin cluburi. Mergi la baie te speli pe ochi si privirea iti cade pe incheietura mainii iar stampila de pe ea incepe sa-ti aminteasca cat de faina a fost seara trecuta. In aburi de cafea si in stiri matinale iti incepi ziua umpic cam noroasa lasand aerul aproape rece de aprilie in camera ta. E duminica dimineatza si te simti usor si gata pentru o zi relaxanta care se incheie brutal cu o zi de luni.

Gara copiilor

2010-04-02T12:17:00.002+03:00

E curios sa descoperi din intamplare constante in viatza ta. Seara de ieri mi-a asternut in fata o constanta care nici nu stiam ca exista. Gara de nord la care invariabil ma intorc fie ca sunt vesel sau trist, indragostit sau parasit. Mereu ma binedispune prin multitudinea de stari care se inghesuie pe peroanele reci. Ieri seara, in joia dinainte de Pasti, am continuat o traditie ducand pe cineva la gara, ocazie cu care nu am vazut o gara plina de oameni mari si ocupati cu trolere si bagaje. Am vazut o gara plina de copii care alergau cu ghiozdanele cu spiderman in spate spre parintii lor spre locul unde de Pasti, mai tare ca in oricare zi, e ACASA. Cateva povesti de dragoste isi incepeau o pauza scurta pe peron printre sarutari temporizate de trenul care statea sa plece si dupa ceva timp trenul plin de copii pleaca spre locul unde mereu e cald, mancarea e buna si somnul nu se zdrobeste in fiecare dimineatza de vagoane de metrou. Am plecat spre casa cu un zambet pe fata sudat de povestile copiilor si pe la ora 22.o0 la Victoriei in metrou o pereche de convershi verzi, purtati de o fata imbracata office si cu rucsac de laptop Samsonite, mi-au aratat ca in fiecare dintre noi exista speranta de a fi cand ne este mai greu un copil in bascheti si fara nicio grija. Paste Fericit !

Google dreams

2010-03-23T21:02:00.002+02:00

In diminetile ploioase ne invartim intre umbrele negre in cautarea unei umbrele galbene cu un smiley face pe ea. In serile calde cautam racoarea sub copaci prin parcuri sau printre cearceafuri albe. In noptile zgomotoase scaldate in fum si bautura cautam linistea unei voci clade. In dimineata ce urmeaza ne cautam motivele. Cautam, gasim, traim...si curios e ca mereu gasim timpul sa zambim in pauzele dintre cautari.

7 ml

2010-03-12T20:20:00.003+02:00

Totul incepea la fel ca in oricare zi pe strada inzapezita si tacuta din Titan. Pasii ma purtau in capul meu spre o noua zi trasa la un xerox prost. Lipsit de orice chef de birou si de oameni ingandurati si seriosi, cu o piesa de vara in casti asteptam trenul de metrou sa ma poarte spre mansarda cu ingineri. Dintr-o data am simtit ca senzatia de pumn in stomac pe care o am cand sunt parasit are un antonim si acel antonim era parfumul ei, cea care trecuse, rosie la fata in viteza pe langa mine. Foaia zilnica cu mult tus negru pe ea devenise brusc un curcubeu care explodase odata cu parfumul ei in statia aia de metrou. Nenorocitele de statii de metrou se comprimasera si timpul cat o admiram, cum statea sprijinta langa butonul de alarma al metroului s-au sfarsit brusc si ea, zambetul ei si mai ales parfumul ei s-au risipit in multime. A durat putin totul, poate prea putin si am ramas dezamagit ca atunci cand primesti o mostra de parfum bun si mirosul genial dispare dupa cateva ore.

Nu sunt departe

2010-03-02T22:29:00.004+02:00

Incet ne asezam din nou in bascheti si incepem sa cautam nisipul mai intai prin poze si apoi pe plaje cu nisip un pic prea rece. A mai trecut un anotimp cu o poveste, cu un zambet, cu stari noi descoperite si cu din ce in ce mai multe intrebari puse in fata oglinzii dimineatza.Soarele provoaca accese de optimism si este drogul legal care te pune in miscare si pentru inca odata gata sa mergi din nou spre un final de drum. Zapada s-a topit si calea ta e libera..Drum bun! ... e primavara!

Spring wish

2010-02-18T21:19:00.003+02:00

Mi-e al dracu de frig si vreau sa reziliez contractul cu iarna. Nu mai vreau sa alunec intr-o parte din drumul meu si aproape sa cad in necunoscut. Vreau sa vina primavara odata sa vad fete zambind nu ascunzandu-se in fulare si esarfe cu mirosuri ce-ti rascolesc anotimpuri. Mi-e dor de convershii mei rosi, mi-e dor sa merg cu ei pe jos multe statii de autobuz pe stradute si sa descopar cate o casa deosebita sau vreun parc mic nestiut de nimeni. Vreau sa beau o bere rece pe o terasa si in drumul spre casa sa fiu insotit de o ploaie blanda de primavara. Este 18 februarie si soarele care bate timid in geam ma anunta ca o sa fie bine cat de curand.

Extraordinar de banal

2010-01-27T20:20:00.002+02:00

Uneori ti se pare ca viata ta e banala si ca totul se repeta la secunda ca un program prestabilit. Pleci l tot la ora aia de acasa, mergi cu acelasi metrou, in acelasi vagon uneori tot cu fetele zilnice de oameni . Mananci in fiecare zi aceleasi feluri de mancare si bei la sfarsit de saptamana aproape tot canitatea aia de alcool. Nu e banal ce faci. In interiorul acestui program nimic nu e la fel, nicio zi nu seamana cu alta, niciun om nu e la fel in fiecare zi, niciun drum e la fel. Marginit de reperele zilnice iti manipulezi banalul si-l transformi in extraordinar in fiecare secunda.

Almost happy

2010-01-25T21:48:00.002+02:00

Cateva litere se scurg de pe un rand din cartea in timp ce ea citeste in ploaie ascunzandu-si nasul un pic rosu in esarfa. Sta sprijinita de un zid in noaptea friguroasa cu fata luminata de ecranul telefonului si trage cu nerabdare din tigara. Rade cu pofta la glumele tale si zambetul ei parca iti alunga teama. Cand ea zambeste simti ca nimic rau nu se poate intampla ca atunci cand degetul tau mic era strans de manutza de minune de 5 luni cu ochi albastri. Minusul devine plus intr-o strangere de mana si gheata de pe jos se transforma in nisip si turturii ce atarna amenintator, sub privirea ei se transforma in valuri calde. Ai inspiratie, esti tu, nu joci niciun rol si nu te gandesti la urmatorul pas pentru ca vrei sa-l traiesti cat mai mult pe asta. Adormi cu cuvantul fericire care se repeta prin vocea ei in mintea ta si esti convins ca totul este bine.

Dreams to catch

2010-01-23T18:58:00.003+02:00

Ca un exercitiu la patinaj artistic. Intri pe ringul de gheata cu sperante mari reflectate de zambetul de pe fata dar totusi cu o mica teama de carouselul alunecos in care intri. Incepi cu pasi gratiosi mai intai tematori iar apoi din ce in ce mai hotarati care te conduc spre o prima pirueta. Increderea iti creste treptat concomitent cu roseatza din obraji si incepi sa te gandesti la o saritura dubla. Iti iei elan si o faci, iti rotesti in aer gandurile prestabilite si mai apoi dai frau liber visului care aterizeaza la punct fix pe gheatza. Inca cateva secvente de pasi si incepi sa visezi la saritura tripla...incerci sa o faci dar teama te cuprinde si o termini prematur tot intr-o saritura dubla. Cand incepi sa te resemnezi cu exercitiul tau mediocru o scanteie te deraiaza de pe traiectoria ta banala si te arunca in aer intr-o saritura tripla. Esti in aer zambesti si pentru cateva fractiuni lumea e supusa zambetului tau larg de pe fatza. Momentul de glorie se transforma la prima vedere in penibil cand il loc sa aterizeze in picioare visul tau cade greoi si jenant in fund. Te ridici, zambesti cu dintii stransi de furie, faci o reverenta in fata publicului si te intorci printre cearceafurile reci de pe banca de rezerve pe care stai de ceva vreme.

Facts

2010-01-18T14:06:00.002+02:00

Ma cheama Dragos
Am 25 de ani ani
Imi place la mare
Imi place sa merg cu trenul
Imi plac fetele care zambesc
Imi plac ochii care sclipesc in noapte
Imi place ziua de joi
Imi place cum scartaie zapada sub bocanci
Imi place sa gasesc in octombrie nisip in convershii mei rosii
Imi place culoarea rosie
Imi place white russianul
Imi place sa fiu mereu inconjurat de lume
Imi place sa fiu eu

Cheers

2010-01-10T21:06:00.002+02:00

Haideti sa vorbim despre bauturi. Va place un shot dat peste cap pe o tejghea dintr-un club intunecos sau poate va place sa beti un cocktail lung pe o plaja in care soarele apune. Eu tind sa beau shoturi, cat mai multe, cat mai diversificate dupa care ti-e greata dimineata si te doare capul. Fie vara, toamna sau iarna cu shoturile treci prin toate anotimpurile cu tot cu durerile de cap aferente crezand ca o sa dureze mult...dar tot un shot de 20-ml e. "O sa fie bine si la vara cald" si poate un white russian lung ma astepta la vara pe nisip undeva.

De la 08.05 la 08.07

2010-01-07T22:37:00.002+02:00

Pe peron la statia de Metrou Titan vezi:
Fata somnoroasa cu un mic termos de cafea in mana care lucreaza pe la Batistei
Un cuplu care mereu zambeste si se saruta pe peron si au grija sa mi amintesaca in fiecare dimineatza ca exista iubire
O doamna la 40 de ani blonda, mereu imbracata office care raspandeste un parfum dulce pe tot peronul
Pe profesorul meu de franceza din clasa a 10 a care-mi aminteste in fiecare dimineata ca nu trebuie sa te insori cu jobul si sa-l consideri substitut de familie
Pe o femeie pe la 30 mica, foarte slaba, deosebit de bruneta si deosebit de trista ale carei riduri adanci imi amintesc ca nu trebuie sa inchidem suferinta si durerile in noi
Diferite fete de liceu, care chicotesc pe peron si se bucura de viata lor frumoasa inca fara giji, ce-mi amintesc sa fiu copil din cand in cand
Un tip pe la 40 de ani mereu imbracat impecabil si serios care tine de mana o fetitza superba de 4 ani care merge la gradinita si care in momentul in care se urca in metrou lumineaza cu zambetul ei pe toti oamenii abatuti din vagon.

Primul pas

2010-01-04T20:03:00.002+02:00

tine pasul cu mine
Asculta mai multe audio Muzica

Astazi a fost facut primul pas spre birou in 2010, s-a dat primul play si pentru prima oara anul asta linistea strazii inzapezite a fost sparta de primele acorduri ale unei piese in casti. Ai coborat prima treapta spre peronul metroului, pentru prima data s-au deschis si inchis usile si pentru prima data a urmat statia Nicolae Grigorescu cu peron pe partea stanga. Pentru prima oara din multimea din jurul tau de la metrou ai fost rapit pentru cateva statii de un parfum de fata frumoasa care te-a abandonat printre chipuri pierdute pe peronul de la Unirii 1. Printre fetze carpite de somn si cu vise suspendate inca in vacanta ti-ai facut planuri pentru anul asta si deja incepi sa te vezi printre fulgi si frigul patrunzator pe plaja. Ai zis primul "mneatsa" la birou printre aburi de cafea si povestile colegilor si incet ti-ai reluat locul in familia de ingineri de la mansarda. Inainte sa ajungi acasa ai primit si primul zambet din partea unei fetze necunoscute care te-a asigurat ca o sa fie totul bine....da...m-am intors.

Am zis!

2009-12-27T13:45:00.002+02:00

Ca anul 2010 o sa fie anul zambetului si al shoturilor de optimism administrate in posturi mai dese.

Gand la gand de Craciun

2009-12-24T18:21:00.002+02:00

Chiar daca mereu tindem sa evadam in nisip sau in alte zari exista mereu o zi p an cand nicaieri nu e mai bine ca acasa. Craciun Fericit! si nu uitati sa zambiti si in 2010 :)

5 ani 5 luni si 23 de zile

2009-12-22T16:48:00.002+02:00

Asta era varsta mea la momentul Revolutiei. Imi imparteam universul intre bataile cu soramea, dezmembratul de jucarii, asteptarea sa vina ai mei acasa si ocazional refuzam sa merg la gradinita. Era frig si eram nervos ca anul asta nu ninsese si sania mea statea ruginita la uscatoria de la etajul 3. Vestile despre revolutie veneau de la televizorul Elcrom, luat prin relatile lui tanti kati, si de la un sir de vecine ce se perindau prin casa noastra jelindu-se si tremurand in halatele grena ca cele de spital. Pe 22 decembrie mama gatise si il asteptam pe tata sa se intoarca de la santier. A venit mai devreme ca de obicei, s-a asezat la masa si i-a zis mamei "e groasa aurico, se trage in draci, am fost si eu acolo". Apoi scoate din sacosa bleumarin un ziar in care erau invelite 3 banane si soramea, raluca, incepe sa se bucure. Cum mie nu-mi plac bananele ii iau tatei sacosa din mana sa scormonesc in ea si mana mi se opreste cand dau de 3 gloante si multe cartuse trase. Imi raman putine mirosuri tatuate in creier dar pana azi nu mi-am putut scoate din cap mirosul acelor cartuse...miroseau ciudat...nush a ce dar cred ca ala era mirosul raului. Seara ce a urmat ne-a gasit pe toti pantru dormind in patul din sufragerie si pe la 8 seara tata impreuna ce nea George au plecat inarmati cu satarul de snitele si facaletul mamei sa apere blocul de teroristi. Pe blocul de vis a vis se vedeau lumini rosii, se aude un foc de arma in noapte, mama ma ia pe mine si pe raluca si ne arunca pe patura verde de de jos "sunt teroristi mama!".

Ziua de 24 decembrie mi-a oferit primele imagini incrustate brutal pe creier; Ceausescu si Elena Ceasusescu zaceau morti langa un zid . Tata cand a vazut imaginile a tras concluzia pentru mine despre revoluite : "ce natie de oameni suntem noi daca ne-am omorat presedintele in ajun de Craciun ca pe un porc"

Le multumesc celor care au avut barbatia sa faca in Romania singura revolutie adevarata din Europa din anii 89-90 si ii consider adevarati eroi pe cei peste 1000 de oameni care au murit in perioada 18-25 decembrie 1989. Eroi nu mor niciodata!

To the airport!

2009-12-10T20:38:00.003+02:00

Te-ai nascut in Romania dar oare locul tau e aici?

Incepe sa ma chinuie din ce in ce mai mult intrebarea asta intre lungile statii de metrou. Stiu ca acum ceva timp nu sustineam deloc emigrarea dar stiu ca fiecare are un loc si un scop in viatza. Daca locul tau nu este in Bucuresti si este in Paris sau Londra unde soarele ti se pare ca rasare mai frumos si unde oamenii din metrou sunt mai veseli. Oare o sa-ti gasesti alesul printre cele 22 milioane sau printre cele 6 miliarde de oameni de pe glob? Realizez ca visele sunt proportionale cu marimea "universului" in care traiesti...de ce sa nu think big!... de ce sa tanjesti dupa rasaritul din vama cand poate rasaritul de pe Golden Gate e de 7 ori mai frumos, de ce sa nu explorezi, sa incerci si de abia atunci cand ai vizitat tot "universul" poti sa ramai intr-un loc pe care sa-l numesti acasa savurand zilele ce trec langa cineva drag.

A 12622

2009-11-30T13:02:00.006+02:00

O prietena imi spunea ca uraste garile pentru ca ii dau mereu senzatia de adio...ei bine mie imi plac la nebunie garile. La capatul peronului mereu se intampla ceva, mereu se nasc sau se sfarsesc povesti, se plange, se rade, se sare in brate de fericire astfel incat gara mereu traieste prin oamenii care trec si-si lasa stampila intamplarilor traite in ea. Acceleratul 12622 mi-a dat ocazia sa observ ieri seara prin frigul care invaluia Gara de Nord toate povestile de care va vorbesc. Cred ca cel mai intalnit sentiment de pe peroane era dorul celor care isi asteptau zgribuliti de frig iubita, fratele sau copiii. Cand cate un tren intra somnoros in gara si din el coborau oameni, peronul pana atunci intunecat era luminat de sute de luminitze de fericire care se aprindeau in ochii celor care pana atunci asteptasera persoana din acel tren. Rapidul care vine de la Iasi aduce alte povesti ale unor oameni care in momentul in care pun piciorul pe peron nu mai sunt copii si brusc devin din nou oameni maturi, singuri intr-un Bucuresti mult prea rece pentru ei...multi tineri se reintorc de acasa, unde era cald si bine in bratele famililor, la birourile din sticla si la bancile facultatilor care le strivesc visele copilariei in marele oras Bucuresti.
Drum bun!

I want to say...

2009-11-28T22:42:00.005+02:00

Ai in general o parere buna despre tine dar din cand in cand te cauti in buzunare si vezi ca-ti lipseste tupeul sau mai academic spus indrazneala. N-ai tupeu in tine! Nu ai tupeu sa strigi cand te doare, sa mergi cand trebuie sa alergi, sa stai sa bei o cafea lunga in loc sa dai un shot peste cap si sa fugi. N-ai tupeu sa spui ce simti, sa-ti demachezi timiditatea in noapte in fata unui pahar de vin. De ce dracu ti-e frica ca in clasa a 2-a cand colegii radeau de tine cand te incurcai atunci cand iti venea randul sa citesti din carte...ridica-te din nisipul pierdut printre frunzele de pe jos si spune! Cand escaladezi Everestul exista riscul sa cazi sau sa-ti indeplinesti un vis realizand ca acolo sus e mai cald si mai frumos decat de asteptai.Indrazniti si mergeti mai departe!

Dintii de lapte

2009-11-26T19:13:00.002+02:00

In 2006 anul 2010 mi se parea departe, intr-un alt univers paralel cu universul meu care de abia se construia din nopti albe si mult nisip dar ziua de 27 noiembrie 2006 avea sa schimbe ceva in universul meu...in ziua aia m-am angajat si socK! am inceput sa ma schimb. Da, recunosc ca jobul m-a schimbat dar nu la modul in care mi-a legat de gat cu o cravata bolovanul rutinei. Cei trei ani de cand lucrez aici mi-au pus atata ordine cat trebuia in haosul de nisip care-mi invaluia mintea de adolescnt tarziu. Nu regret nicio dimineata in care m-am dus la birou trist, vesel, mahmur, bolnav sau altcumva si ma bucur ca sunt angajat.

The Architecture of Happiness

2009-11-15T20:47:00.002+02:00

Hai sa desenam ceva impreuna . Uite facem fundatia aici in intersectia asta cu un prim simplu gest. Din vorbe dulci si sarutari in noapte facem un perete iar printre cearcefurile reci mai facem unul. Pe banci de parcuri tarzii mai construim un etaj si facem ferestrele. Hai sa facem si o mansarda din impreunarea mainilor noastre intr-o seara rece si un acoperis din zambete si vorbe de dor. Ce frumoasa a iesit, cred ca e cea mai frumoasa dintr-o lume.

3.2.1....

Play

2009-11-10T10:39:00.002+02:00

Urasc internetul si calculatoarele pentru ca au amutit in zgomot de taste toate strazile. Nu mai aud niciun glas de copil pe strada, niciun tipat, nicio minge sarind in gradina punctului termic. Unde-s vremurile cand ne jucam pana la 11 noaptea vara si jucam frunza de ne rupeam toate hainele. Deveneam eroii blocului la meciurile cu N5 la care si mamele noastre trageau cu ochiu pe geam sa vada cat de fotbalist e baiatul lor. Mi-e dor de o julitura capatata in corcodusul devalizat din gradinita sau de un pahar de apa rece ca gheata dupa un meci de fotbal de langa punctul termic. Linistea din mijlocul zilei este sparta doar o bormasina care-ti tulbura somnul si pana si asfaltul din fata blocului este nostalgic la clipele cand era mazgalit cu bucati de creta sau de BCA. E prea liniste totusi

Concurs

2009-10-14T22:12:00.000+03:00

Vi s-a facut dor de vara nu?...hai recunoasteti ca frigu aparut ca din senin v-a facut sa visati la niste zile insorite pe plaja :)

Concursul are un premiu surpriza dar existent si material... voi trebuie sa ghiciti in ce loc din Bucuresti anonimul infrigurat si-a pictat dorul de vara pe un perete

Succes!

Autumn long drink

2009-10-12T21:41:00.003+03:00

Toamna se strecoara printre oameni la metrou si prin buzunarele in care ne ascundem de frigul de dimineata dinaintea unui soare somnoros care mai motaie inca un sfert de ora. Oameni mai multi la metrou, liceeni agitati si indragostiti se revarsa pe strazi si prin parcuri compunand din zambete si maini impreunate unul dintre cele mai faine tablouri ale toamnei. Toamna te face sa mergi mai incet si sa te gandesti, sa savurezi orice zambet si orice sclipire din ochii unei fete gandindu-te la vara care a trecut sau la vara ce o sa vina. Soarele apune tragand dupa el peste Bucuresti un cer caramiziu care se face intuneca in noapte eliberand racoarea, ce tinde sa devina frig, pe strazile pe care se aud patru pasi si doua rasete.

Pauza mare

2009-10-01T19:48:00.004+03:00

Povestea incepe pe 15 septembire 1991 si dureaza 18 ani pana in iunie 2009. 18 ani cu emotii, note proaste la caligrafie puse de Doamna invatatoare Badila, cu note de cinci chinuite la mate puse de Doamna Ifrim si cu multi de zece la istorie dati cu zambetul pe buze de Doamna Crainic. Primii 8 ani din majoratul invataturii mele au curs la Scoala 94 de langa Minis catre care mergeam in fiecare dimineata dupa ce imi beam ceaiul si imi mancam painea cu gem.

Au urmat 4 ani de liceu de chimie Costin Nenitescu in inima Salajanului, ani care mi-au dat curaj ca pot sa-mi depasesc limitele ce mi-au fost impuse fals in generala. In liceu am descoperit olimpiadele si cu ele o senzatie unica; sambata dimineata cand tot orasul dormea eu ma duceam mandru la olimpiada iar in drumul de intoarcere acasa imi construiam sperantele de olimpic national cu fiecare statie de tramvai ce trecea. Un liceu dur si cu oameni murdari in care cu greu au gasit un prieten bun, pe Alex, si profesori care mi-au dat incredere ca si un inginer poate sa scrie (multumesc domnisoara cristea).

Am crescut, m-am ridicat si am ajuns si la Facultatea de Hidrotehnica unde am invatat sa calculez, sa desenez si spre final sa fiu un inginer. M-am luptat cu morile piloase de vant, am facut si masterul si am terminat si facultatea. Ciudat a fost ca desi in generala si in liceu am descoperit oamenii faini pe parcurs facultatea mi-a prezentat cel mai tare om din cei 6 ani petrecuti acolo de abia in ultima zi. Fumand o tigara Camel si band cafea dintr-un pahar ingropat in hartii Domnul Furis ma astepta in ziua in care imi sustineam lucrarea de disertatie. In orele ce-au precedat prezentarea mea profesorul mi-a servit cu vocea unui bunic toate lectile de viata de care are un om nevoie in momentul in care pleaca de acasa, in cazul meu din sistemul de invatamant. Cel mai important, mi-a demonstrat ca omul din tine e mai presus de diplome, bani si functii si in final conteaza numai daca tu te consideri un om bun uitandu-te in jurul tau la cati oameni ai facut fericiti.

S-a terminat...astazi pentru prima oara in ultimii 18 ani clopotelul nu a mai sunat si ghiozdanul a ramas gol si uitat intr-un colt.

Act

2009-09-21T19:37:00.002+03:00

"Ai auzit fata ce-a zis? L-ai vazut si pe ala ce face?...Buna fata ce bine-ti sta parul! Salut mai cand mai iesim si noi la o bere?"

Am o veste proasta sa va dau: sunteti ipocriti! Va lustruiti in fiecare dimineata mastile pe care le purtati toata ziua si toata noapte pupand in fund cei mai sinistri idioti si suportand cu un zambet tamp pe fatza glumele de cacat ale colegilor de care sa fim sincer putin iti pasa. Esti un baiat bun placut de toti dar cu vreo 30 de proteze care te musca de cur cand te intorci cu spatele. Esti o fata model, iesi la fumat cu colegele la tigara si noaptea in club dar orice privire aruncata unui tip te trasforma pe intranet a doua zi in curva biroului. Trebuie sa ti se rupa de ce cred, trebuie ca cel mai bun prieten pe care il ai sa-ti spuna in fatza cand gresesti si sa te felicite cu un zambet pe fatza cand reusesti. Biroul devine o scena pe care joci 8 ore pe zi cu multi sufleuri informati prost si cu un regizor care a scapat de mult timp scenariul din mana. Improvizati!

Plai... povestea merge mai departe

2009-09-16T20:49:00.006+03:00

Sunt deja trei ani de cand merg la Plai si de cand merg in Timisoara. Din ce in ce orasul e mai frumos, mai linistit si simt cum primeste mereu cu bratele zorilor deschise. Festivalul Plai este unul dintre singurele lucruri constant de frumoase care ma inconjoara in ultimii ani, la fel de relaxat si la fel de bine organizat. Am fost in vara asta de sapte ori la mare si n-am reusit sa ma relaxez cat m-am relaxat in padurea de la Muzeul Satului Banatean. Arta, workshopurile, jocul cu culorile, jongleriile si multe multele zambete de oameni frumosi mi-au umplut dupa amiezile si muzica din toate colturile lumii mi-a energizat noptile desavarsind o vara frumoasa. Cu muzica de la Plai invetzi sa plangi si mai apoi sa razi ca Esma Redzepova, invetzi sa tipi de bucurie in fatza naturii ca Sainkho Namtchylak si faci primii pasi rock cu arcusul pe vioara alaturi de Farfarello iar la final sari in sus de bucurie sub soare cu Dobet Ghnahore ale carei cantece te fac sa mergi cu gandul la plajele insorite lasate in spate vara aceasta. Trenul suiera in gara din Timisoara, soarele apune dupa un pod si eu ma intorc la Bucuresti ca un barbat de 50 de ani beat care se intoarce la nevasta lui dupa 5 zile petrecute cu o tanara fotomodela. A fost foarte frumos si anul asta la Plai. Ne vedem si la anul. Ceau!

Pe sistemul "Daca doriti sa revedeti" va invit duminica 20 septembrie de la ora 20.00 in Control la Plai After Party!

Cea mai frumoasa fata din lume

2009-09-02T20:30:00.003+03:00

Cea mai frumoasa fata din lume face ochi in mijlocul razelor de soare si a aburului de cafea si taie zgomotul orasului cu un "neata" urmat de un zambet. Toti fotografii se chinuie sa faca albume de arta cu femei in diferite posturi cat mai aranjate cand raspunsul sta intins langa ei in fiecare dimineatsa pe cearceaf. Fatza de fata proaspat trezita mi se pare cel mai natural si frumos lucru dintr-o dimineatza poate prea devreme.

Cea mai frumoasa fata din lume merge cu autobuzul si inevitabil coboara la aceeasi statie cu tine. Viseaza la printi privind lumea din goana unui 311 si tatueaza mintea baietilor din autobuz cu parfumul ei. Daca e iarna isi trage nasul simpatic de rosu de la frig si se jeneaza ca o lebaba descoperita in vreun stufaris daca o privesti.

Cea mai frumoasa fata din lume rade cand ii intalnesti privirea intr-un supermarket, isi cumpara fructe, inghetata si o sticla de vin plecand grabita pe alee spre blocul ei trezit asfaltul care atipise cu zgomotul tocurilor ei.

Cea mai frumoasa fata danseaza, rade cu prietenele, plimba ca intr-un carusel privirile baietilor si dispare desculta in noapte cu pantofii in mana pe asfaltul ud si rece spre locul de unde maine o sa- si inceapa din nou jobul de ...cea mai frumoasa fata din lume.

Rapid Personal

2009-08-31T19:29:00.004+03:00

Viata e ca....nu, nu e ca o cutie de bomboane cum zicea mama lui Forest Gump...e ca cale ferata fara capat. Pleci in fiecare zi de acasa cu trenul naveta spre acelasi peron tot pe sina veche si ruginita care te duce in pragul deraierii. Ce dracul ne tine pe sine?! Cumva povestea cu locomotiva mica cu aburi e adevarata si speram ca, candva sa zburdam cu sute de kilometri la bord ca un TGV prin campia murdara ce ne inconjoara zi de zi. Vrei sa fugi, sa nu mai auzi scrasnetele disperate din capul tau cand traversezi din cand in cand cate un pod subrezit al vietii atunci cand ti se pare ca sina din fata ta se termina. Fals, sina nu se termina niciodata si te poarta si spre munti si spre mari si zambete ce te fac sa suieri relaxat si sa-ti ambalaezi motoarele pregatindu-te pentru urmatorul pod vechi. Nu esti singur si te indrepti spre urmatorul macaz sperand ca trenul intalnit va merge cat mai mult cu aceeasi viteza alaturi de tine.

Plai Station 2009

2009-08-10T20:59:00.007+03:00

Acum 2 ani intr-o seara de septembrie intr-o gara din Romania mi-am pus problema ca poate locul meu nu e aici in Bucuresti sau pe vreo plaja. Poate locul meu e in Timisoara. Scanteia care mi-a explodat in cap acest gand a fost Festivalul Plai care mi-a deschis privirii calea spre unul dintre cele mai frumose orase in care am fost ever.Timisoara, urban temperat perfect cu istorie si bunsimt, cu cafele matinale in Piata Unirii si cu plimbari nocturne pe strazile de langa Bastion. Festivalul Plai nu este despre muzica neaparat...daca cauti pe afis U2 sau alte staruri o sa te amagesti degeaba; sunt nume necunoscute din toate colturile lumii care te fac sa te misti si sa zambesti iar mai apoi sa le cumperi Cd-urile si sa-i asculti pentru cel putin un an pe repeat in metrou. Muzeul Satului Banatean unde se desfasoara festivalul e un loc unde totul e posibil, unde te faci amic cu arta si invetzi sa pictezi, sa canti sau sa faci jonglerii la workshopurile din timpul zilei.
Asa ca intre 11 si 13 Septembrie haideti sa ne jucam la Timisoara pe Plai Station!

Liber 3/4

2009-08-03T21:54:00.003+03:00

E al dracu de cald si simti cum fiecare minut petrecut in orasul asta iti stoarce cate o picatura de energie si de optimism. Fiecare pas, fiecare semafor la care astepti, urmatoarea statie te adanceste in orasul fierbinte alaturi de alte corpuri inerte ca si tine. Ajungi sa te bucuri la o plimbare noaptea pe strazile um pic mai reci odata pustii dar acum pline de armatele de oameni incinse in cautarea portiei de briza salvatoare. Dispretuiesti din priviri orice purtator matinal de valiza de voiaj dimineatza si te amagesti cu vinerea ce o sa vina candva. Aerul este conditionat dar visele nu sunt conditionate de la 9.00 la 17.00 de nimeni... Haideti, plonjati apa este numai buna!

* Acesta este un post ce incurajeaza mersul la mare in defavoarea aerului conditionat de la birou.

White face

2009-07-22T13:24:00.003+03:00

Vinerea te scoate din rutina de metroist datorita aparitiei unei noi specii. Corporatistul cu troler. Ii citesti in privre o sclipire de nebunie care sta sa explodeze in valuri odata cu venirea orei 17.00 cand isi arunca badgeul de la gat sde urca intr-o masina si se indreapta catre un nou shot de soare. Esti agitat si nu ai timp sa arzi linistit ca un foc linistit la locul tau, explodezi in weekenduri de libertate si nebunie numai pana luni cand pentru inca cinci zile ingheti sub aerul conditionat si sedinte. Lunea te gaseste pe acelasi scaun albastru de metrou admirand in geamul metroului bronzul capatat peste weekend si privind aproape cu mila la fetzele albe si nebronzate din jurul tau. Vinerea a aproape...ne vedem pe plaja ...white face!

Poveste de Mai

2009-07-08T21:22:00.003+03:00

Iti amintesti de parca era ieri. Era miercuri 10 mai 2006. Aveai 21 de ani, plecasei de la facultate sa te vezi cu ea. Totul din jurul tau iti parea dubios ca intr-un atac de panica care sta sa explodeze. Iesi din metrou, ti-e cald esti agitat dar undeva in spatele gandurilor negre , gandul ca o vei vedea te face din nou sa tragi aer in piept si sa faci inca un pas si inca unul. Ii vezi zambetul cum sparge marea de fetze triste, te duci la ea o iei in brate si-o saruti. Nu o sa uiti niciodata acel sarut, amar de dulce, iti va ramane tatuat in creieri ca un numar de identificare ars pe pielea fina a timpului petrecut cu ea. Urasti parcul de la unirii, urasti banca aia verde pe care ati plans amandoi si mai presus de toate urasti podul de la marasesti pe care ti s-a spus cel mai amar adio. Dupa aia trei zile ai avut febra si ti-a venit sa versi parca din tine vorbele dulci pe care nu le-ai zis. De atunci zambetele n-au mai fost la fel, cauti si cauti urmatorul copil rebel sperand ca odata cineva va umple smileyfaceul ramas incomplet atunci.

25

2009-07-06T21:02:00.003+03:00

Am 25 de ani, beau trei cafele pe zi, petrec cu prietenii in medie trei nopti pe saptamana, stau la mare aproximativ 20 de zile pe an si mi-e dor. Stiti toate cacaturile cu rezolutii la varste diferite...ma las de asta...vreau sa ma plang! Vreau sa-mi plangeti de mila ca de 3 ani ma duc la job fara feelingul ala de apasare, ca am cea mai buna mama si sora din lume, ca am cei mai frumosi prieteni pe care poti sa-i ai. Bociti pentru mine pe altarul singuratatii ca niciodata nu ma simt singur si parasit si ca mereu este cineva langa mine cu care pot sa impart un zambet. Ce vrea sa zica "poetul" mai sus e simplu ba...mi-e bine. Dar dupa cum stiati deja din episoadele trecute viatsa suge si astfel in fiecare dimineatza cearceaful alb de langa mine este gol la fel ca si cel de langa mama.
Am facut 25 de ani, a fost cea mai frumoasa zi din viatsa mea si multumesc celor care au facut o asa... dar tot mi-e dor...sa avem rabdare.

The simple things

2009-06-15T20:27:00.003+03:00

Ne complicam singuri viatza. Acte peste acte, conf-calluri, mailuri, rapoarte, telefoane care suna cand inchizi usa de la birou toate ne complica. Astazi dupa ce-am descoperit linistea unui oras mic, drumul m-a purtat intr-un sat ascuns in soarele baraganului. Va tot ziceam aici de linistea unei plaje pustii dar nu prieteni ...linistea din satul acela era linstea suprema. Din cand in cand o masina bulverseaza viatsa pe ulita iar zumzetul albinelor e ca muzica vecinului data putin prea tare. Cele doua ore petrecute acolo m-au incarcat si m-au facut sa realizez ca lucrurile simple si adevarate sunt cele care ne lipsesc cel mai mult. Ne lipsesc linistea, umbra unui copac si o gura de aer curat.

De ce?

2009-06-06T15:34:00.004+03:00

Scriu despre mare obsesiv...pentru ca sunt chiar obsedat de ea, pentru ca acolo e a doua casa a mea, pentru ca nu mi pot imagina viatsa fara sa merg la mare, pentru ca de cand aveam 2 luni pana acum in nici o vara n am lipsit de pe nisip
Scriu despre metrou...pentru ca e o parte din viatsa mea si e un mediu fascinant in care poti sa observi oamenii in unele din putinele lor momente zilnice de liniste
Scriu despre oras,asfalt ...pentru ca uneori ma simt captiv in el si ca un prizonier suferind de sindromul Stockholm empatizez cu clipele faine pe care mi le ofera
Scriu despre corporatisti pentru ca-mi plac oamenii care viseaza si ei sunt cei mai mari visatori si cei mai rezistenti, isi camufleaza visele intr-un mediu bolnav de trist

Dream crime

2009-06-03T20:20:00.004+03:00

Te uiti pe strada la oameni, la birou, in metrou si nu vrei sa-i cunosti mai bine . Privirea lor ascunde ceva si poate in spatele ochelarilor de soare stau lucruri geniale si frapante. Isi ascund gandurile in piese ascultate la casti in metrou si ochii in cate o pagina fada de Ring. Zambetul e bine inchis de masca de metrou si birou asteaptand un chip drag in fata caruia sa explodeze. Oare tipul de langa mine e fericit, oare studentul de pe scara rulanta are multe restante, unde pleaca fata cu troler rosu de langa usa si oare fata in taior negru si camasa alba este iubita? Ne gandim numai la noi, la urmatoarea statie si actionam numai in interesul nostru. Nu vad, nu aud, imi pun ochelarii de soare la ochi si castile in urechi si ma arunc in marea de corpuri croindu-mi loc printre ele spre "viitorul meu luminos". Castele de nisip explodeaza, femei plang dar nu te intereseaza pentru ca pe tine te asteapta "succesul". Stai un minut si gandeste te la cei ce te inconjoara, la povestile lor, la problemele lor, omoara egoistul din tine, zambeste si ajuta. Zambetele se intorc cand te astepti mai putin si cand ai nevoie de ele reabilitand criminalul de vise din tine.

Inginer de familie buna

2009-05-28T19:57:00.003+03:00

Stiti ce-i misto? Sa te trezesti in fiecare dimineatza sa-ti bei cafeaua, sa te urci in metrou si pentru urmatoarele 8 ore sa te muti...asta fac eu de aproape 3 ani si-mi place. Nu ma duc la job, nu ma spanzura o cravata si nu-mi tipa in cap o sefa nesatisfacuta. La noi la birou e bine, ca intr-o familie cu oameni care te iubesc si matusi indepartate cam grele de cap. Cand cazi invatzand sa mergi pe bicicleta are cine sa te ridice de pe jos, cand ti se prabuseste vreo relatie, printre cafele si fum de tigara in camarutza din capatul holului gasesti o sora care te linisteste. Ai parinti care te pun sa invetzi in sesiune si care te felicita cand iei 10. Mai primesti si cate o palma cand strici ceva prin "casa" dar trece repede si esti imbratisat cand faci o treaba buna. Da, imi place jobul meu de la mansarda cu oameni mai in varsta sau mai tineri care te fac sa zambesti oricand . E o vorba ...sa nu te insori cu jobul...eu sunt Dragos si m-am nascut acum 3 ani in familia de la mansarda de pe Calderon.

23 mai

2009-05-23T20:59:00.005+03:00

Bai...e prea cald. Mirosul de asflat incins scaldat de racoarea noptii imi declanseaza in cap mecanisme de nisip. Parca niste zile la mare sunt mai savuroase dupa o sesiune decat dupa un an in birou si parca drumul spre valuri e mai scurt cand esti student. Emotiile de sesiune le scufunzi in prima bere de dupa ultimul examen, somnul nu mai devine inamic ci aliatul tau spre rasarit si totul e cum vrei tu sa fie. Nu ai cum sa gresesti, n-ai cum sa pici, n-ai voie sa nu zambesti, trantesti usa de la facultate zambind si o parasesti fara sa te uiti inapoi... Si ma trezesc; mai am 2 examene si dizertatia de facut si peste toate astea un gand ma bantuie: de ce sa refuz sa evoluez?! ....da cred ca in toamna ma inscriu la doctorat. Vreau sa incerc sa dau peste cap si shotul asta triplu de ani...sa vedem ce o sa iasa. E 23 mai..o zi faina!

Shot de mai

2009-05-17T19:57:00.003+03:00

E jumatea lui mai si deja ti-e cald, poate prea cald. Fiecare pas facut in oras iti striveste inca un pic dorinta de a te scalda in soare si in mare. Examenele sunt ca un razboi mondial care sta sa inceapa, mahmureala de sambata dimineatza e mai crancena ca cea de duminica dimineatza si zambetele se ascund dupa stalpii reci de marmura de la metrou. Iti doresti sa pedalezi prin oras, sa vezi lumea in viteza ta si sa fie la fel ca in dimineazta cand rasaritul din mare se oglindea in acea pereche de ochelari de soare.

Eyes wide open

2009-05-09T23:09:00.004+03:00

Ma duc la mare sa evadez ca nu mai suprt orasul...iti suna cunoscut nu? De ce fugim de oras si ne refugiem in valuri traite la shot in acelasi prea scurt weekend? Pentru ca trebuie sa ne "relaxam", dar nu stim ca relaxarea noastra poate sa fie dupa coltul pe care niciodata nu-l trecem in drum spre birou. Orasul are mai mult de oferit decat ambuteiaje, inghesuiala la metrou si o discutie in scarba cu casiera de la supermarket. Se spune ca frumusetea este in ochii privitorului asa ca deschideti ochii mari si vedeti. Pentru inceput va recomand Parcul Ioanid, apusul pe strada Edgard Quinet vazut de pe treptele tnb-ului, rasaritul la capatul tramvaiului 19 .

Two years

2009-05-06T22:19:00.003+03:00

O intamplare nefericita m-a facut sa fiu prezent intr-un spital. Acolo printre saloane si oase rupte in paturi scorojite de rugina statea singuratatea intruchipata de trei batrani schiloditi de batranete . Noi eram cinci si radeam cu prietenul nostru si-l incurajam dar simteam ceva ca mi urmarea fiecare miscare...era privirea singuratatii celor trei care parca ma ardea. Citeam in ochii lor adanciti in orbite singuratatea amplificata catre disperare de o invidie crancena. Ce bani, ce faina, ce conteaza daca ajungi account sau partner manager...cel mai frica in viata trebuie sa va fie de singuratate. Stati inca un sfert de ora acasa in pat langa iubita voastra, faceti-va timp sa va vizitati parintii si nu uitati ca baiatul vostru trebuie invatat sa mearga pe bicicleta. Singuratatea ucide!

Win

2009-04-20T17:28:00.002+03:00

Nu imi place sa pierd...dar cui ii place asa ceva?

Ma gandesc la victorie si infrangere. Cum atunci cand castig ceva oricat de mic savurez ca si cum as castiga aurul olimpic la maraton iar cand pierd resemnarea se atenueaza in doar cateva minute. Ce ma tine cu un zambet aproape tamp pe fatza mereu...simplu...victoria. E bine sa te bucuri pentru orice in viatza si sa faci din cel mai mic lucru posibil o victorie personala. Cum zicea o reclama "nu exista oameni mari si oameni mici", pefect de acord. Existi numai tu cu tine si zilnic duci o lupta spre victorie cu tine insati, o catarare nebuneasca pe panta orasului spre secundele in care zambesti invingator. Nicio victorie pana acum nu a fost mare sau mica, toate te duc spre acelasi rezultat diferenta facand-o durata zambetului de pe fatza ta. Poti sa castigi turul Frantei, poti sa iei premiul I, poti sa fii cel mai bun din departamentul tau sau poti sa castigi lupta cu ceasul desteptator si sa te trezesti inaintea lui, nu conteaza oricum esti un invingator!

Trafic light

2009-04-17T13:31:00.003+03:00

Fie ca lumina ...nu nu sunt patetic si va urez din astea. Ce inseamna Pastele ? Pe strada vezi corporatiste alergand pe tocuri cu cosurile corporate de Paste primite de la firma care ajung la parinti pentru ca nu au tiump sa mearga la cumparaturi. Daca nu ati avut noroc in viatza ajungeti ca mine ieri in Cora si alaturi de alti o suta de mii de oameni si de familie , cu care inevitabil te certi pe cumparaturi, iti umpli caruciorul pana la refuz pe care mai apoi il impingi cu greu satisfacut prin parcare pana iti gasesti masina parcata la mama dracu. Daca lucrezi la corporatie e logic ca stai vineri pana la 9 seara pentru ca colegele tale autoproclamate gospodine s-au invoit de mult timp la teamleader pentru ca ele trebuie sa faca cozonaci.

A si sa nu uitam...Hristos a inviat! Hai sa mancam si sa bem !

Bucurati-va de Paste alaturi de cei dragi !

Duminica lui Pericle

2009-04-06T18:23:00.006+03:00

Duminica ce a trecut a fost superba si ca tot romanul ce m-am gandit eu:hai sa merg la C&A ul nou deschis in militari sa-mi iau haine. In acest demers mi-am cooptat si sora cu cumnatul si impreuna am pornit spre noul mecca al trendarilor de militari. Nici nu am pornit bine cand la o oprire la trecerea de pietoni o skoda octavia rosie ne buseste puternic in spate; realizez ca-s still alive si gena de baiat crescut in salajan ma face sa ies la scandal din masina. Cand cobor vad masina avariata si pe el Pericle. Detinea una bucata copil simpatic in masina iar prima fraza a lui cand a coborat din masina a fost "Aualeu, ma omoara nevasta....si doar mi-a zis sa nu iau masina azi"...mai mult decat graitor. Am mers incoronati pana la noul serviciu de accidente usoare al politiei, care arata ca o claldire de corporatisti, unde au desenat frumos schita accidentului si au copiat unul de la altul scenariul accidentului. Totul s-a incheiat dupa o ora de la accident romaneste cu schimb de carti de vizita si multe rasete. Dupa ne-am continuat drumul spre magazin unde impreuna cu inca 0 suta de mii de oameni ne-am facut cumparaturile. Drive safe!

Sun shot

2009-04-05T10:39:00.003+03:00

Dimineata s-a schimbat. Cand cobori din pat nu te mai intampina cu un parchet rece si cu jaluzele trase care cenzureaza o dimineatza gri si nemachiata. O raza de soare rebela se joaca pe fatza ta si inainte sa sune ceasul te trezesti ca un copil in ziua de Craciun curios sa vezi ce ti-a adus noul rasarit. Iti urmezi ritualul matinal imbaiat in aburi de cafea, iesi pe usa si afara in locul aerului tare de dimineatza, care te biciuia in noua zi, gasesti o briza calma cu miros de flori care te face sa zambesti si sa pasesti in zi. Cand esti suparat si infrigurat de ganduri negre mereu exista o voce care iti spune "O sa fie bine!". Da o sa fie bine asa cum dupa ploaie vine soarele, dupa razboi vine pacea si privirea ta pierduta, printre mii de corpuri pe strazi , se transforma intr-o dimineatza intr-un zambet. E bine.. e dimineata!

Cenusareasa

2009-03-22T20:23:00.003+02:00

Te-ai schimbat parca. Nu mai esti tu.Chiar asa, oare cat si cum ne schimbam in viatza si mai ales de ce. Nu mai esti fata dulce care te ajuta oricand esti o femeie de afaceri cu camasa alba si laptop anexat . Nu mai iesi cu fetele la pizza in cartier si vorbiti despre baiatul din blocul N10 acum iesi in Bellagio cu colegii din "echipa" ta de la job si razi fortat la glumele de cacat ale sefului care isi pune din cand in cand "discret" mana pe piciorul tau. Nu mai esti fiica pe care mama o pieptana inainte sa plece la liceu, acum esti vocea iritata care raspunde aceleiasi mame la telefon si ii spune ca e in sedintza si care ii cumpara zambetul cu parfumuri scumpe de Craciun. Uita-te in oglinda, ai 45 de kg, 28 de ani, doua cearcane adanci ascunse dupa fondul de ten, o masina pe leasing si 5 ore libere pe care le dormi in acelasi pat gol. Visele de printesa din copilarie se sparg in fiecare dimineatza in mailuri, sedintze si evaluari si ti doresti sa fie totul ca in povestea cu care bunica te adormea in fiecare seara.

Future sunrise

2009-03-11T20:15:00.004+02:00

Esti fata desteapta....Pe tine baiete te duce capu'... poate auzi prea des cuvintele astea si te intrebi rosind un pic: "asa si?"...Zambesti in coltul gurii si te intorci cu scaunul spre acelasi monitor cu acelasi desktop cu vacanta de asta vara pe el. De ce nu-ti depasesti limitele, de ce nu-ti dezvolti si cealalta latura pe care ai oprimat-o cand te-ai angajat aici. Esti creativ, iti place sa desenezi, in generala erai o balerina desavarsita si parca ti-o amintesti pe profa de romana din a 11-a care te trimitea la toate olimpiadele crezand ca odata candva, cand o sa ai 28 de ani o sa-i multumesti pentru ca te obliga sa citesti toate cartile alea. Sunteti destepti si tineri si trebuie sa va lasati gandurile sa zboare nu le inchideti de la 9.00 la 19.00 intr-un birou de sticla.

U.T.C.B

2009-03-05T20:47:00.002+02:00

In septembrie trecut i-am mai acordat un an parca sa prelungesc cei cinci ani ce au trecut. Chiar ... din 2003 pana acum am fost student la UTCB. In fiecare dimineatza Facultatea ma primea cu cafea de la automatul de nescafe care nu inghitea decat anumite monezi de o mie, cu tigari fumate in spate si cu colegi inca adormiti ca si mine. O sa-mi lipseasca cursurile interminabile de matematici speciale, glumele tembele ale lui Beciu si umorul genial al lui Iordache, singurul om care mi-a zis vreodata Florin. Parca ma si vad pasind la ora 7.00 fix spre statia de 335 cu un rasarit in fata ce mi ghida drumul in noua zi si mai apoi servind in autobuz franturi din povestile oamenilor care din ce in mai blazati se duceau la munca. Emotile de sesiune parca le as mai savura odata cu superstitile mele cu tot cu crampe si baute de fericire dupa fiecare examen luat. Cred ca imaginea din facultate care o sa mi ramana toata viata in cap e imaginea holului facultatii unde langa cate o sala zeci de studenti stateau pe jos cu sute de hartii pe langa ei invatzat mereu acelasi ultim subiect inainte sa intre in sala.Bafta!

Lansare Oigan

2009-03-05T13:43:00.001+02:00

Ne vedem maine seara!

On the road again

2009-02-27T19:49:00.003+02:00

E frig, e praf, te doare capul, esti obosit...ce faci?
Iti spun ce fac eu...ma duc la mare, sa-mi calc in picioare pe nisip toate diminetile premature si toate inceputurile de migrene de la job. Haideti la drum!

(Foto-Constantin Nimigean)

Vrei

2009-02-24T11:41:00.003+02:00

Sa spui, sa nu uiti, sa zambesti, sa privesti sa evadezi .... VREI ...Coming soon pe aceasta plaja

Urmatoarea statie

2009-02-22T21:18:00.005+02:00

Poate ca viatza e ca un drum cu metroul. Stai in statie, ti-e poate prea cald si astepti acelasi metrou in fiecare dimineatza. Statiile trec pe langa tine ca si anii si ai in jurul tau din ce in ce mai putine fetze cunoscute de fiecare dimineatza. Din cand in cand imaginea alb negru de fiecare dimineazta se coloreaza cu un zambet de fata care inevitabil coboara la urmatoarea statie care te lasa singur pe scaunul albastru intre straini reci cu privirile pironite in podeaua metroului. Ajungi sa iti doresti ca totul in jurul tau sa nu se mai intample in goana metroului si ca el sa se opreasca intr-o statie in care sa ramai pentru cat mai mult timp.Coborati la urmatoarea statie, va rog!

Dexter and Dee Dee

2009-02-18T20:03:00.003+02:00

Cand aveam 3 ore se uita speriata la mine si il intreba pe tata daca ma ia acasa pentru ca sunt urat
Cand aveam 3 zile si mama m-a adus acasa s-a indragostit de mine si vroia sa-mi dea pufuleti sa mananc
Cand aveam 1 an mi-a spart capul si a plans iar cand aveam eu 3 ani i-am spart eu ei capul si am plans
Cand aveam 6 ani m-a luat in brate cand a fost cutremur si m-a dus la vecini
Cand am luat primul 4, primul pumn in fatza, primii papuci, a fost acolo
Cand m-am imbatat prima oara ea m-a tinut de cap cand am vomitat
Cu ea am ras, am dansat, am plans si am redecoscoperit ca soarele rasare chiar si dupa drame
Familia e un lucru genial, e bine atunci cand ai pe cineva in spatele tau mereu sa te tina de sa cand invetzi sa mergi pe bicicleta vietii si eu o am pe Raluca sora mea!

Bucuresti A.M

2009-02-15T12:18:00.009+02:00

»
Astazi e duminica si soare. Mi-am inceput duminica total opus tuturor duminicilor de pana acum. Trebuia sa fiu la 8 juma la facultate, lucru care m-a enervat teribil doar pana cand am iesit afara si am facut cunostinta cu un nou oras pentru mine "Bucuresti A.M." Strada mea era goala linistea ei find perturbata doar de zgomotul pasilor unui caine care se plimba parca mahmur pe langa mine. Era o liniste suspecta care ascundea dupa blocurile vecine un soare somnoros de duminica. Cobor la metrou obisnuit cu vuietul corporatism si gasesc un film mut cu vreo 3 actori rataciti spre drumul la gara sau cu ochii carpiti de somn dupa vreo petrecere. Ajung la Obor unde tramvaiul intra incet in statie nu cumva sperie soarele care acum savureaza ultimele clipe de lene. La facultate gasesc sute de studenti care sperau sa castige bataia cu sesiunea dupa ce cu cateva clipe in urma castigasera lupta cu somnu si realizez uitandu-ma la ei ca o sa-mi fie dor de viatza de student. Ma intorc acasa cu un tramvai animat de babutze in sevraj dupa inca o doza de shoping in Piata Obor si vad soarele la birou cum iti savureaza cafeaua ... Buna dimineatza!

Eroii nu mor niciodata

2009-02-12T20:07:00.003+02:00

Vroiam sa tac sau sa-mi camuflez gandurile in spatele unui post cu corporatisti sau nisip dar nu pot. In ultimul timp 2 oameni m-au pus pe ganduri:Dumitru Lala si Marian Cozma. De ce avem tendinta mereu sa stam cu mainile in san, sa ne facem ca nu auzim scandalu, sa inchidem ochii in fatza unei magarii care se intampla in fatza noastra...raspunsul e cinic si scurt..pentru ca putem sa murim.Toti mergem zilnic pe strada si acumulam cu fiecare lucru oribil pe care-l vedem din ce in ce mai multa presiune pana cand candva we snap. Mi-e rusine de mine ca nu sunt ca cei 2 eroi de mai sus, mi-e rusine ca nu i-am dat un cap in gura tiganului care a imbrancit o femeie azi la iesirea din metrou, mi-e rusine ca nu i-am crapat capul de bordura frustratului care-si batea prietena asta vara langa Blu'zz. Am fost crescuti crezand ca simtul civic e o boala si probabil asa o sa ne si educam copii pentru a ii proteja ; nu vreau sa devenim supermani toti peste noapte si sa sarim la bataie la orice cretin care e violent pe strada deorece ar putea sa fie inutil sau chiar fatal. Vreau sa fim oameni si sa mergem sa aducem un jandarm sau sa l luam de maneca pe bodyguardul din metrou si sa-l cuplam cu frustratul stat prea mult la solar. Deschideti ochii si luati initiativa!

Timpuri Noi

2009-02-07T19:33:00.003+02:00

Te mai tii minte... cum aratai acum 15 ani, cu blugii rupti, in bocanci de armata in iunie, cu pletele in vant, fumai viceroy la bucata si tarai dupa tine rucsacul de blugi pe care ai scris cu pixul Metallica. Ajungeai acasa scoteai pixul atlas si derulai caseta cu Timpuri Noi pana la Stere. Te-am vazut aseara in MTR la concert Timpuri Noi; aveai burta, inceput de chelie, camasa Ralph Lauren, pantofi de piele , iti verificai mailu pe Iphone dar privirea te dadea de gol, vedeam in ea rockistul de 14 ani gata sa explodeze. De la primul acord aveai din nou 14 ani si totul era la fel de simplu ca atunci cand Iliescu si Artan te faceau sa sari in Preoteasa pana cand uitai de tine. Stii toate versurile pe derost, ranjesti si you let go!.

Pentru prima oara m-am simtit pusti la un concert dar trebuia sa merg sa vad si sa aud formatia cu care am inceput sa traiesc in muzica. Sunt geniali oamenii, la un alt nivel fata de ce am fost obisnuit....si totusi cred ca mai e loc pentru un Iliescu Presedinte!

(Foto-Constantin Nimigean)

Scent

2009-02-01T21:46:00.003+02:00

Nu mai pot sa fiu cu tine, suntem diferiti, nu ma intelegi, nu e vina ta...plec dar iti las ca amintire parfumul meu. Cred ca odata cu amintirile frumoase, cu primul sarut dupa o relatie cel mai puternic iti ramane in minte mirosul parfumului ei. O pala de parfum ratacita pe strada te scoate din traseul tau de somnambul si te arunca pentru cateva clipe inapoi in timp in bratele ei. Cand aveam 18 ani l-am blestemat pe cel care a creat parfumul B.U si de atunci au tot urmat numerosi alchimisti ai sentimentelor. Cum unii au tatuat pe brat numele prietenei lor asa am eu tatuate in minte tot felul de parfumuri care-mi amintesc de primaveri, de plimbari in ploaie, de apusuri sau rasarituri. In metrou, pe strada oriunde iti retraiesti la secunda iubirile pana cand se risipesc in briza rece a orasului...

InCorporated

2009-01-26T20:53:00.002+02:00

Esti un om...si meriti sa respiri, sa te bucuri, sa iubesti, sa traiesti nu sa muncesti. De ce munciti peste program in jug pentru o avansare in middle management, pentru inca o suta de euro la salariu pe care si asa n-ai timp s-o cheltui. Esti avansat cu cate un varf de picior odata si te simti ca in gradinita mandru de tine ca atunci cand erai la gradinita si veneai acasa cu o floricica in piept. Prin lege ai dreptul la 21 de zile cu soare departe de birou, toate orele suplimentare trebuie recuperate sau platite dublu sau triplu . N-ai voie sa uiti zambetul copilului tau, atingerea prietenei tale sau atmosfera de sambata dupa masa din familie. Nu va condamn pentru ca vreti cariera sau bani dar munca e ca un drog iar seful tau e dealerul care te combina la inca o doza si inca o doza pana cand esti negru sub ochi, ai insomnii si ajungi sa te scoli dimineatza pentru inca un contract si pentru inca un contract pana cand you snap! Maine dimineatza cand ajungeti la birou vreau sa cititi inca odata regulamentul de ordine interioara pe care l-ati semnat cand v-ati angajat si sa vedeti in ce va bagati. Have fun!

Sunt, vreau

2009-01-25T13:37:00.003+02:00

Esti un mizantrop plin de stereotipuri, de statii de metrou, de zambete de fata, de cafea, nisip, asfalt, rasarituri, zgomote de tocuri pe strazi dimineatza, de parfumuri de fata amestecate in aerul in care pasesti dimineatza. Vrei sa fie mereu vara, mereu sambata dimineatza cu soare si miros de aer proaspat in casa, vrei sa plonjezi din fiecarwe vis in mare sau Timisoara, vrei sa-ti fie dor cand te plimbi pe langa acel parc mereu, vrei sa fi zis la revedere, vrei sa dormi mai mult.

Morning flavour

2009-01-11T14:09:00.002+02:00

Toti avem aventuri zilnice cu ea: dimineatza in pat printre cearceafuri ravasite, la birou, intr-o dimineatza de joi cu soare cu un prieten fain langa tine sau pe o plaja cu nisipul in loc de farfurie si briza care ii poarta aburul aromat mai aproape de tine...e vorba despre cafea.Un viciu, o institutie pentru allti oameni face parte din noi si ne face mai lin drumul prin fiecare zi. Cafeaua mea imi place cu o lingurita de zahar, in Pta. Unirii din Timisoara intr-o toamna timida cu un soare pal care trezeste incet porumbeii de pe gazonul de un verde perfect.

I snif since 1984

2009-01-06T20:02:00.003+02:00

Cearceafuri reci intr-o dimineatza alba in care realizezi pe fundalul stirilor de peste noapte ca ai racit..snif..snif. Nu ma plang dar o raceala imi aminteste de copilarie. Unde nu existau fervex sau olynth dar exista penicilina injectabila facuta de tanti stela atunci cand simplul auz al soneriei seara declansa in 2 secunde in mintea mea o drama existiala la 5 ani. Ma amuz teribil cum mama ma tinea prizonier in caciula tip cosmonaut si cum pentru noaptea aceea aveam un singur scop..."sa transpir sa iasa raceala din mine. Nu pot sa uit teribila fiola de algocalmin indesata pe gat si indulcita cu o lingurita de zahar din cutia alba cu buline rosii. Acum imi trag nasul, imi pun geaca pe mine si plec la birou...Sanatate!

I'm home

2009-01-05T21:10:00.004+02:00

»
Seara rece de sambata cand dupa 5 zile petrecute prin munti am redescoperit Bucurestiul in lumini colorate pe bulevarde inghetate de sarbatori ce usor usor se trezesc in aburi de cafea. Mi-am dat seama ca mi-a fost dor de Bucuresti, de sunetul lui parca compus de un violonist nebun, de oamenii zgribuliti de frig, de zambetele de fete rosii in obraji, de briza unui metrou care intra mai optimist ca niciodata in urmatoarea statie. Cafeaua are alt gust in Bucuresti, atat de amara incat sa te faca sa pleci la birou dar totusi atat de dulce cat sa te duca cu gandul la diminetile trezite in nisip dar oricum face parte din ritualul tau zilnic de mic mizantrop de Micul Paris. Te plimbi pe strazile adormite, ascuns dupa gulerul hainei cu o piesa faina in cap si acolo pentru o clipa e plaja ta, e muntele tau,e norul tau de liniste...esti acasa.

FireWORKS

2009-01-04T19:06:00.004+02:00

Ma gandeam in primele secunde ale lui 2009 uitandu-ma la stele si la prietenii care ma inconjurau la faptul ca mereu pe 1 ianurie pentru cateva secunde suntem cine vrem noi sa fim. Nu mai suntem egoisti, iubim mai mult, suntem fiii perfecti, angajati model . Atunci ne trezim mai devreme dimineatza, mergem la sala, ne lasam de fumat si apucam sa zambim mai mult. In ziua imediat urmatoare te arunci in gol in noul an cu pofta de viatza estompata pe alocuri de realitatea rece. In 2009 vreau sa fie altfel , dorintele aruncate in cer vreau sa straluceasca si nu sa se prabuseasa ca niste artificii trecatoare. Maine explodam din nou ...Ne vedem pe peron!

Spotless mind

2008-12-17T21:21:00.005+02:00

Sa nu simti, sa nu atingi, sa nu iubesti,sa nu-ti pese, sa treci pe langa viatza cu probleme ca pe langa un autobuz care nu te duce acasa. Sa stergi cu buretele de nisip imagini groaznice, clipe reci si imbratisari poate prea calde. Sa uiti sa respiri aerul tare de dimineatza, numerele de telefoane si versurile de la acel cantec. Sa mergi, sa zambesti, sa-ti strivesti de asfalt amintirea acelei zile sa aplici intocmai sloganul unui whisky. Musca din viatza si in 2009!

Le Velo!

2008-11-29T13:02:00.005+02:00

Vineri ora 14.00, ora la care de obicei iti termini pranzu si te apuci de treaba iar a fost ora la care profitand de toamna insorita ce nu vrea sa fie corupta de iarna mi-am inchiriat impreuna cu o prietena biciclete de la Cicloteque ( cam distruse ele ce-i drept) si am pornit la 2 ore hai hui pe 2 roti prin Bucuresti. Orasul e mai frumos pe 2 roti decat la pas dar grea e viatza de bicilist in capitala europeana Bucuresti; piste de biciclsiti exista impanate cu stalpi, trecatori ametziti, copaci si masini parcate ca curu, exista caini care te fac sa pedalezi ca un sprinter pur sange prin Cotroceni si nu in ultimu rand oamenii se uita la tine ca la un monstru extraterestru coborat printre ei pentru a le ridica privirea tampa din pamant. Mai sunt vreo 1000 km pana la Budapesta cea cu benzi de biciclisti late de 3 m si cu parcari de biciclete la orice colt de strada. Concluzile zilei:
La primavara imi iau bicicleta
Bordurile inalte fie ele si de 6cm lasa urme adanci :)
Ne vedem la primavara la urmatorul semafor!

36 de visuri

2008-11-17T20:16:00.006+02:00

Cobori din cliseul metrorex si respiri aer de platforma industriala ingropata in trafic si frig. Nu, nu azi nu mergem cu metroul, nu ne puneam camasa alba si trimitem smsuri de pe IPhone....azi ne punem pufoaica pe noi, ne tragem caciula pe urechi, ne frecam mainile brazdate de rugina si frig si ne urcam in tramvaiul 36. Vreau sa vorbesc si despre el, muncitorul de pe santier care se scoala la 6 dimineatza, isi pune mancarea de cartofi in borcan, se fereste de controlori in 36 pentru ca nu are bilet, munceste ca sisif pana 6 seara, se intoarce acasa se joaca juma de ora cu ioana fetitza lui de 6 ani si adoarme cu televizorul deschis pentru ca maine s-o ia de la capat. Uneori nu vedem lumea din cauza padurii de oameni albi care se confunda intr-un sir nesfarsit. Mergeti cu 36 sa vedeti "Viatza S.R.L" sa vedeti copilu; de 6 ani cu bascheti rupti iarna si cu geaca mult mai mare a lui fratisu cum musca cu pofta din felia de paine cu unt, sa va uitati la privirea unui pensionar cu juma de kil de cartofi si o paine in plasa pentru care viitorul inseamna maine, sa "admirati" fetele de 15-16 ani fara niciun tel care si vad viitorul in parbrizul loganului gagicului lor de 26 de ani. Si stiti ce-i ciudat; ca ei stiu ca lucurile bune vin daca le astepti si nu renuntza la vise, doar le sufoca in fiecare dimineatza in oras pentru a le putea elibera cateva secunde intr-o clipa de intimitate.

Sand hope

2008-11-03T20:47:00.002+02:00

As bea o cafea....in care sa capturez, toate diminetile, toate zambetele din parc, tot soarele care se reflecta din parul unei fete . Sa fie totul la fel simplu ca intr-o dimineatza de vara, drumul prea lung cu metroul sa se condenseze in cativa pasi timizi pe care-i faci din cort pana in mare si soarele care apune lenes deasupra unui parc imbuibat in praf sa rasara mai frumos si mai portocaliu ca oricand din mare. Fetzele triste strivite in intunericul tunelurilor urbane sa se transforme in zambete de prieteni pe plaja iar vocea enervanta a sefului sa devina o voce calda de fata. Uneori dorintele devin realitate peste statia urmatoare, peste diminetzile friguroase si peste fiecare gand de indoiala.

Step

2008-10-24T21:38:00.003+03:00

Aproape noiembrie, peisajul se schimba si cafeaua de dimineata te trezeste si acum te si incalzeste pentru ziua friguroasa ce urmeaza. Usor cobori din pat pasind pe podeaua rece ca pe niste carbuni incinsi de ziua ce incepe. Iesi din scara si aerul rece de dimineata iti darama brutal orice speranta a unui inca un sfert de ora de somn. Strada, in aerul careia se amesteca zeci de parfumuri de femeie, e incruntata de oameni zgribuliti in paltoane care danseaza valsul interminabil spre birou, printre masini blocate in trafic si miros de carburant. Uneori e bine sa faci inca un pas inainte...spre exemplu in loc sa te afunzi in statia de metrou poti sa pasesti in parc si sa ti pierzi gandurile in ceata care lenes se ridica deasupra ierbii sau poti sa petreci cateva zeci de minute cu cineva drag la o cafea. E ciudat ca 10 minute in care rupi ritmul frenetic al orasului pot sa te incarce pozitiv pentru 8 ore triste in fata unui calculator. Ciudat si frumos. Va invit sa faceti un pas in plus!

Average

2008-10-20T21:09:00.005+03:00

Esti unu din ei.
Te trezesti in medie la 7.45 am
Bei in medie 4 cafele pe zi
Mergi in medie 12 statii de metrou pe zi
Vorbesti in medie 1 ora la telefon pe zi
Fumezi in medie 10 tigari la barfa cu colegii
Iesi in orash in medie o noapte pe saptamana
Culegi in metrou in medie 2 zambete de fata pe saptamana
Ai in medie 5 prieteni buni
Vrei sa te casatoresti la 30 de ani
Vrei sa-ti schimbi jobu in medie de 4 ori pe luna dar bonusul trimestrial te intoarce
Mergi in medie la un teambuilding pe an
Vezi in medie prea putine rasarituri pe an
Petreci in medie prea putine ore cu familia ta
Te joci in medie prea putin cu copilul tau
Iti saruti in medie de prea putine ori prietena
Ai in medie prea putine subiecte de discutie in afara Jobului
Te faci mooch in medie de 2 ori pe luna
Vrei sa nu fii acolo
Iti vine sa evadezi?! Nu-i nimic ciudat
Esti un om normal...poate prea normal

Creioane decolorate

2008-10-12T17:24:00.004+03:00

Seara incepe sub apusul de mii de culori deasupra I.O.R ului cand ultimele camasi albe se intorc acasa dupa inca o zi de truda in cartierul de sticla si beton care miroase a tutun. Saptamana asta am realizat ca nu trebuie sa te casatoresti cu jobul, nu trebuie sa te intorci la el dimineatza ca si cum te ai intoarce la aceeasi nevasta de 40 de ani, trebuie sa mergi la job ca un adolescent in parc la prima intalnire dornic sa descopere fiecare zambet si fiecare privire a prietenei lui. Jobul nu trebuie sa fie gelos pentru ca stai cu prietenii pana dimineatza sau pentru ca ramai o zi in plus la mare, nu trebuie sa fie insistent si posesiv , sa te sune in weekend crezand ca il inseli cu rasarituri si zambete, trebuie sa stie cand sa plece si cand sa ramana .... Cum zicea Mimo: E un job nu o casnicie!... da Shut Down si hai pe plaja!

Love crash

2008-09-23T20:17:00.003+03:00

Vroiam sa scriu altceva azi, despre corporatisti sau poate despre oras dar in seara asta un mesaj m-a facut sa constientizez inca odata faptul ca realizezi cat de mult ai iubit pe cineva doar atunci cand esti in pericol sa-l pierzi . O prietena, una din cele la care tin foarte mult, a fost calcata pe trecerea de pietoni... cand am aflat vestea pulsul mi-a crescut si am inceput sa tremur. E ciudat si cinic sa te gandesti ca fiinta in bratele careia iti era asa de cald poate sa fie in pericol. Eliberati-va sentimentele, lasati-va fluturii sa zboare .....viata e frumoasa!

Smells like

2008-09-22T18:43:00.004+03:00

Miroase a toamna tarzie cu cearceafuri reci si cafea in cana albastra, a inceput de scoala cand iesi infrigurat dimineatza din scara blocului.
Miroase a parfum de femeie pe strada ce se trezeste in zgomot de tocuri si motoare de masini
Miroase a vremea muraturilor in scara blocului cand te intorci acasa
Miros de Ceai in Cotroceni, de rom in Blu'zz si miros de fum la concerte

Da a venit toamna.

Timisoara.

2008-09-15T20:10:00.005+03:00

Ieri m-am intors de la Festivalul Plai de la Timisoara. Am regasit orasul la fel de frumos si linistit ca si anul trecut numa' un pic cam friguros. Cred ca festivalul Plai este unul care se muleaza perfect pe dorintele mele; sa stai in iarba intr-o padure cu oameni faini si sa asculti o muzica care te incarca ca pe un iepurash duracell pe dorguri pentru Bucuresti. Formatile nici nu puteau sa fie mai bine alese:
Alvik- Jazz si un pic de funk din Praga care te fac sa simti orasul ala in pieselelor intr-o dimineatza ploioasa de toamna
Al Jawala- cred ca nu mai trebuie sa zic nimic, neschimbati au dat cu saxofonul, basul si tobele in frigul care incepea sa ne tina jos
Fanfare Ciocarlia- revelatia fetivalului pentru mine; oamenii aia m au facut sa dansez cum n am mai facut o decat poate la Manu Chao, m-au facut mai ales mandru ca sunt roman si invidios ca nu-s nascut in satul 10 Prajini
P.A.S.O- Ska, Raggae, Dub din Ungaria au surpins tot publicul si l-au ridicat de pe banci transformand Muzeul Satului Banatean intr- mare de oameni care topaiau
Tarhana- din Amsterdam o amestecatura muzicala de romani, bulgari, turci, arabi si olandezi care suna chiar bine
MARIZA-femeia asta nu canta, vocea ei puternica intra in tine si-ti rascoleste sentimentele facandu-te sa scoti la suprafata doar pe cele frumoase care te duc cu gandul la o fata de 5 ani care canta fado pe un pian cocotata intr-o taverna din Lisabona. Mariza a reinventat sunetul la Plai a rupt gardurile din fatza scenei, a intrat in public si fara microfon pe o liniste superba ne-a facut sa ne simtim mici pe langa vocea ei mare .
Si s-a terminat Plaiu' iar cand ma pregateam sa ma cufund intr-un drum de 8 ore plictisitoare cu trenul am trait niste momente geniale. O asistenta, un mecanic de locomotiva, un cuplu de 70 de ani de pensionari olteni originali, o pr-ista si un designer de masini fotograf m-au facut sa nu simt cand am ajuns in Bucuresti. Toti au fost super ok si cu zambete frumoase dar pur si simplu genial era cuplul din Craiova: el fost boxer ea fosta asistenta aveau 70 de ani dar aratau de 60, imbogatiti din vanzari de terenuri sunt opusul latifundiarului model.Imbracati modest se trezesc dimineatza isi pun niste haine in rucsac se duc la gara aleg un tren si pleaca. Sunt plini de viatza, pasionali, vorbareti si fericiti, sper sa fiu si eu asacand o sa fiu batran.
Se vad luminile Bucurestiului, cobor, La buna vedere!

Play la Plai

2008-09-11T20:19:00.004+03:00

De maine o sa fiu la Timisoara la Festivalul Plai

Eternal sunshine

2008-09-05T12:17:00.003+03:00

Iesi din metrou dupa ce ai fost abrutizat de corpuri purtatoaree de taior sau de cravata si savurezi ca de obicei drumul pe Jean Louis Calderon, casele vechi incarcate de povesti interbelice cand atentia iti este atrasa de o imagine ce ti schimba ziua pana atunci mahmura. Pe o banca, sub un copac in lumina perfecta a soarelui bland de dimineaatza o fata cam de 19 ani sta si citeste o carte veche ingalbenita de vreme. Nu esti indragostit de ea, esti indragostit de imagine, de decor de situatie si vrei sa capturezi intr-un buzunar cu fire de nisip clipa asta si sa nu o mai eliberezi niciodata. Pe strada aia, pe banca aia razele soarelui n-au fost niciodata atat de frumoase si-ti dai seama ca in orasul de asfalt soarele respira pe fetze de fata dimineatza.

Let it go!

2008-09-02T10:26:00.003+03:00

De ce?!
Sa-ti pui si astazi taiorul negru si camasa alba si sa-ti pui pachetelul intr-o punga mica de cadouri
Sa iei acelasi metrou si sa-ti fixezi propriul chip in geamul de vis a vis
Sa mergi tematoare si anxioasa prin pasajul de la Unirii dezaproband orice privire indrazneata a unui muncitor
Sa deschizi mailul ala in fiecare dimineatza si sa dai sute de telefoane
Sa traiesti 9-17 printre cafele si colegi cu care "trebuie sa te porti frumos"
Sa-ti doresti ca bronzul capatat in Bulgaria sa tina cat mai mult ca sa-ti aminteasca de saptamana cand erai tu
Nu poate sa fie atat de simplu ca atunci in scoala generala cand singura ta grija de septembrie era sa-ti iei caiete si haine cat mai frumoase pentru prima zi de scoala
De ce?
Cand poti sa let it go!

Walk on!

2008-08-31T12:33:00.003+03:00

Bate un vant rece pe Motoare care aduce cu el amintiri de peste vara. Ravasite in mici tornade de praf din Bucuresti stau clipele de peste vara, kilometrii, rasariturile din nisip si apusurile de pe autostrada care incheiau inca un act din piesa verii. Cred ca cele mai faine nopti sunt cele dinainte de plecare in calatorie, somnul ala agitat de apropierea drumului, planurile pe care ti le faci si bineinteles dimineatza mult prea devreme dar foarte energica ce urmeaza. Cei mai tristi 4 km sunt cei pe care ii lasi in urma cand pleci din Vama si vezi cum marea se scurge pe langa masina in viteza. Pasul care doare cel mai tare e primul pe care il faci in Bucuresti, picioarele ti se zdrobesc de asfalt si privesti dezorientat oamenii albi in jurul tau. Cel mai natural pas il faci atunci cand pui primul picior in apa un pic cam rece cand izbucnesti din masina pe plaja si incepi sa dai jos de pe tine fetze triste din metrou, taskuri, sedintze si birouri.

Ultimul vagon

2008-08-26T20:52:00.004+03:00

Tot duminica spre seara in drum spre fierbintele Bucuresti dupa ce am calcat stramb inseland marea cu muntele. De ceva timp n-am mai vorbit despre stari si momente... am evadat aproape de nori la 2000 m si trebuie sa recunosc ca linistea de acolo aduce un pic cu cea din nisip, este doar un pic mai bruta, mai nefiltrata de briza valurilor. Vorbeam zilele trecute cu cineva despre refulare si realizez ca o gusti din ce in ce mai mult pe drumul de intoarcere cu cat simti orasul mai aproape. Weekendul se scurge in spatele trenului si raman in cap cu prieteni, momente si cu un zambetul frumos din ultimul vagon. Nu-mi place ideea clasica de concediu de 21 de zile in care te atrofiezi all-inclusive si te intorci la birou cu un cd de poze cu ala micu care amuza toate colegele. Imi place sa evadez in shoturi de mare si munte care fac mahmureala orasului un pic mai suportabila.

Asfalt tango

2008-08-21T21:22:00.001+03:00

Am tacut un timp, nush de ce...de cand am venit ma simt agitat ma simt inghitit de asfaltul negru si fierbinte, ma simt strivit de corpuri umane in metrou, sufocat cu sunete de motoare si excavatoare.. chiar si "Motoarele" si Bluzzu' isi pierd din farmec seara confundandu se cu o gramada de conversi si draughturi . Peste toate imi raman in cap noptile din Bucuresti ;strazile goale si racoroase , oamenii care nu se grabesc pe strazi si care incearca sa captureze o frantura de racoare si liniste stind ca peste cateva ore o sa izbucnesca din nou din asfalt si o sa danseze iar pana seara tarziu, in birouri ,pe strada , in autobuze eternul si prea fierbintele asfalt tango... Dansati?

West side story

2008-08-18T14:11:00.002+03:00

A fost duminica si ca de obicei in ultimele saptamani am vazut soarele cu se stinge intr-o autostrada din ce in ce mai aglomerata. Am plecat de la Resita si am lasat in urma linistea de pe gazonul plin de roua de la 6 dimineatza, zambetul de la masa 11 si nu in ultimu rand cea mai frumoasa mireasa . E fain ca ultimele zile petrecute in Resita m-au linstit, departe de tuneluri reci de metrou cu fetze triste si bronzate, departe de cafeaua trista uitata pe birou dar in compensatie mai aproape de mare . Nu stiu de ce dar vantul dinspre vest incepe sa adie din ce in ce mai placut.

Resita-Ziua 1

2008-08-14T21:18:00.002+03:00

Am ajuns la 5 a.m dupa un drum de 7 ore prin defileul Jiului. Drumul foarte fain dar in continuare urasc serpentinele si tirurile.. Organizarea de nunta a inceput cu grafice, tabele in excel si cu un soundcheck la locatie. Incep sa am si eu emotii pentru soramea gandindu-ma doar ca peste cateva veri poate o sa fiu si eu in situatia asta. Resita e un oras frumos pana la urma cu oameni calmi care merg pe strada cu privirea un pic mai ridicata din pamant ca bucurestenii. No..ciao e si maine o zi!

Numarul 42

2008-08-13T17:16:00.004+03:00

Ora 8.00-Ma trezesc cu gandul nobil de a-mi face buletin. fapt pentru care ma duc pana in fundul Bucurestiului la Sectia 23 Politie- Biroul de evidenta a Populatiei Nr. 5 Cobor din masina 100 si dupa un joging pe langa niste caini si pe langa curti ce rasuna a manele ajung la Sectia 23. Acolo in curte full, eu ca un mielusel gata de taiat ma duc sa-mi iau bon...extragerea nu e atat de optimista pentru mine..am Numarul 42. Zic ca 42 e ok si ma apuc sa sprijin un perete al sectiei. Dupa 40 de min se striga nr 10 11 12 13 14 moment in care castelul meu de carti de joc se face praf si ma vad transformat intr-un batranel cu sapca si carutz care astepata pensia. Mi-am mentinut sanatatea mintala socializand cu cetateni din Republica Moldova care sunt foarte tari si extrem de dornici sa fie romani. Ora 11.55 ajung in fatza ghiseului, imi lipseste o copie si atunci dumnezeul functionarilor publici a facut ca tipa sa-mi acorde o clememnta de 3 min cat sa-mi fac copia, alerg pana in fatza ghiseului, ma trag in poza si plec satisfacut si la fel de ocupat profesional ca Ioana Tariceanu.

Refuzuri

2008-08-04T19:46:00.004+03:00

Refuzi!
Refuzi statia urmatoare
Refuzi sa mai mananci din Snack Atack
Refuzi draughtul trist de dupa care apune soarele pe motoare
Refuzi sa adormi in acelasi pat in aceleasi cearceafuri poate prea cunoscute
Refuzi camasa si pantofii
Refuzi cartile de vizita aruncate peste masa
Refuzi sa trimiti un ultim mail
Iti impachetezi frumos toate refuzurile si ce faci cu ele?...le iei si le arunci pe plaja.
(Foto : Constantin Nimigean)

Hai in Hand!

2008-08-01T14:47:00.002+03:00

FabriK9 si Clubul Hand va invita la ”Hand on the Button” - expozitie fotografica.
De pe 9 August ora 20:00 pe Terasa Hand din Vama Veche.

Expun: Andreea Cioran, Constantin Nimigean, Stefan Papin, Alina Prodanescu, George Stoica, Petru Stratulat.

Sponsor : Moonlight

Sand on the road

2008-07-26T20:41:00.004+03:00

Drumul spre Stufstock 6 a inceput pentru cateva trupe in Orange Concept Store unde s-au batut in decibeli pentru a ajunge pe scena mica de la Stufstock. Multe chestii faine dar si multe gherle si oameni care nu au simtul ridicolului...oricum, sa nu fiu rautacios, mi-au placut Highlight, Twisted Cables si bineinteles The Discoballs , care nu sunt Travka dupa cum bine zicea Aliosha. Sper sa se auda bine "vocile tinere" printre nisipul de la Spice.